Mi-am scos sabia si m-am asezat in pozitie defensiva.Soarele nu a rasarit inca,dar culoarea trandafirie de la orizont vesteste ca nu mai e mult.Am inceput sa execut miscari cu ea,nestiind daca fac bine ce fac sau este doar un spectacol.Bine ca nu ma vede nimeni ! Makai nu a venit inca,cu siguranta ar avea de ce rade,vazandu-ma in aceasta postura pseudo-razboinica.Desi...sunt Gardianul!
Toata lumea se asteapta ca sabia mea necrutatoare sa reteze gaturi de demoni,ca miscarile trupului meu sa ii arunce in abis,ca ochii mei sa scoata flacari...Iar eu sunt doar o preoteasa,care pana acum ceva timp nici nu stia sa tina o sabie in mana! Tot ce am sunt rugaciunile si speranta,care stiu ca nu-mi vor folosi prea mult in lupta care ma asteapta.
Un fior rece ca un sarpe mi se strecoara pe sub haina de panza.Ce voi face cand ma voi regasi fata in fata cu ...El?Oare voi avea taria sa il confrunt si sa uit de tot ceea ce s-a petrecut atunci?Da,cred ca voi avea...M-a facut atat de mult sa sufar si in curand va plati...Si zicand asta,sabia mea capata mai mult avant,taisul ei suiera prin aer,lumina soarelui cade peste ea si face sa sclipeasca cuvintele magice...
"Da-i Luptatorului o cauza dreapta..."Banuiesc ca asta se refera la mine si la orice cavaler care a trait vreodata.
Sabia scrasneste dur,lovind in calea ei ceva.M-am intors speriata,simtind rezistenta si am strans mai bine mainile pe teaca ei.Taisul ei a intalnit un alt tais,o lama groasa,cu inscriptii rosii,cu desenul unui dragon pe teaca...O izbitura puternica imi cutremura incheietura si dau drumul pretioasei mele sabii,fara macar sa stiu cum s-a intamplat.
Makai surade si ma ataca,iar eu ajung cu spatele lipita de zidul de piatra,cu sabia lui in apropierea gatului meu. Pe ISH!
Se opreste la o lungime de deget de chipul meu,cu un zambet victorios si dintii albi ii sclipesc.Insa,fiindu-i mila de mine,nu se bucura de asta prea mult,ci retrage sabia.Apoi ia sabia mea de pe jos si mi-o intinde,pentru ca eu sunt prea ocupata sa zac in starea de uimire ce ma inconjoara.
-Avem mult de munca,invatacelule...
M-am incruntat si am strans sabia in mana.
-Stai dreapta,esti mult prea aplecata in fata...Umerii...Esti prea incordata unde nu trebuie si prea moale unde ar trebui sa...Stai...
Makai vine in spatele meu,vazand ca nu pricep mare lucru din ceea ce imi zice.Imi pune mainile pe umeri.
-Respira adanc...Adanc...
Il ascult si imi umplu plamanii cu aer,apoi scot aerul afara lent.El face la fel,pana simte ca m-am mai linistit.Isi tine mainile in continuare pe umerii mei,pana vede ca incordarea din ei s-a disipat.Apoi imi apuca incheietura.
-Prea incordata...Trebuie sa fie ferma,paralel cu taisul sabiei,daca o tii altfel,te vei alege cu ea rupta la o lovitura mai puternica...
Apoi trece in fata mea.Si ma ataca.Ma feresc,tot ce pot face este sa ma feresc,pentru ca inca nu am curajul sa raspund.
-Te misti rapid,asta va fi un avantaj pentru tine...Dar nu destul de repede,gafaie el si se repede spre mine.
Sabiile se ciocnesc,el se roteste cu gratie spre stanga,se intoarce si loveste sus,dar eu surprind miscarea si parez.
-Ceva mai bine...Dar vreau mai mult de la tine...La ce te gandesti?
In minte imi apare chipul lui Lucifer.Oh,cat il urasc!
-De ce ma intrebi la ce ma gandesc?
-Pentru ca gandurile tale vor fi cele care te vor salva sau cele care te vor pierde...Ce este mai puternic in tine,Layra?Iubirea...sau ura?
-Nu stiu...
El lasa sabia jos si imi face semn sa fac la fel.Apoi vine cu pieptul scos in afara,oferindu-se ca o ofranda.
-Loveste-ma...Si in timp ce ma lovesti gandeste-te ca faci asta pentru cineva pe care il iubesti.
-Nu pot sa...te lovesc.Asa,pur si simplu?
-Sunt mai rezistent decat par,isi umfla el pieptul si surade.
Imi pregatesc pumnul si lovesc.Destul de slab.
-Doar atat?Numai atat poti face pentru cineva iubit?
Ma provoaca.Ma dau inapoi si strang pumnul,apoi il lovesc din nou,dar ma doare mai mult pe mine decat pe el.Are un piept facut parca din piatra.Ma schimonosesc.
-Acum...Loveste-ma gandindu-te la cineva pe care il urasti cu toata fiinta.Desi,nu cred ca urasti pe cineva,este impotriva a tot ceea ce tu...
Inainte sa apuce sa termine,un pumn bine plasat si plin de furie i-a taiat respiratia.Prins cu garda jos,tot ce poate face este sa lacrimeze.
-Bine tintit,zice el respirand greu si strange din dinti.
-Te doare ?ma reped eu.
-Nu m-am asteptat ca...ura sa fie ceea ce-ti da forta,icneste el.
Zambesc subtire...Daca ar sti cat de multa ura am strans in mine in ultimele luni.Daca ar sti ca zambetul meu incepe sa semene din ce in ce mai mult cu al lui...Malefic.
Ia sabia de jos si incepe sa vorbeasca cu vocea unui mentor,pregatit sa isi antreneze invatacelul.
-Intrucat ne-am lamurit ca ura te poate ajuta sa invingi,o vom folosi si o vom folosi cu intelepciune.Dar inainte de a ajunge acolo,trebuie mai intai sa o scoti afara,iar apoi sa inveti sa o controlezi...Altfel,mania te va pierde...
-Prea bine,ii zic eu incruntata.
-Nu stiu ce ti s-a intamplat pe taramul intunericului dar...Asta vom folosi.Gandeste-te la cea mai intunecata amintire pe care o ai de acolo,simte ura,descri-o pentru mine...Printr-o lovitura de sabie.
Am pornit la atac,cu gandul la acea zi cand Nyria...A fost sacrificata,iar eu nu am putut sa fac nimic sa o ajut.Mania si neputinta ma sugruma inca,pentru ca lovesc orbeste,iar Makai abia mai are timp sa pareze.Imi simt ochii inlacrimati.
-Foarte bine...Continua...Dar nu lasa mania sa te fure.
Am continuat ore si ore,pana bratul mi-a obosit,apoi a inceput sa doara groaznic si in final mi-a amortit.M-am ales cu ceva crestaturi pe haine,cu sudoare si un strop de sange,dar nu al meu.Il atinsesem fara sa vreau pe Makai,dar din fericire e doar o zgarietura.
Ne-am oprit sa bem ceva apa,privind la soarele in amurg.Niste pietre rotunde,cu inscriptii vechi,stau asezate in fata templului,ca intr-un sanctuar.Ne-am asezat pe doua dintre ele.Makai are o camasa subtire pe el,putin descheiata la gat si fara maneci,care ii lasa bratele bronzate sa iasa la iveala.Parul lui blond inchis ii este prins intr-un fel de panglica.
Se uita in departari,in vreme ce scoate plosca de apa.
-Vrei? imi intinde el.
O iau si dau pe gat aproape jumatate din ea.
-Dar stiu ca esti insetata,zambeste el.
De ce e asa bun cu mine,oricum?Am venit sa il iau pe el si inca 1000 sa ii duc la moarte sigura.Chiar daca sunt cavaleri,sunt muritori si pot fi raniti,in vreme ce Lucifer...Ei bine,nu poate fi atins usor.
-Makai...Ce inseamna cuvantul Tark ?
-Este o prescurtare de fapt de la "Tarkannas"care inseamna "Cel care povatuieste".Petronus este unicul cu titlul intreg,pentru ca a atins desavarsirea si este foarte batran,cu multa intelepciune si experienta.Eu,ca sa ajung sa fiu"TARK'ANNAS" trebuie sa indeplinesc o misiune.
-Care este misia ta?
-Sunt cel care te povatuieste si protejeaza,cu pretul vietii daca este necesar.Daca voi reusi,imi voi merita titlul.
-Inseamna ca ...in tot acest timp te-ai pregatit pentru a ma apara pe...mine? Dar ce am eu asa de special incat toata lumea se invarte in...
El rade si ma priveste cu ochii aceia albastri furtunosi.
-Nu stiu...Poate Printul Negru ar putea sa ne spuna.
Ma incrunt brusc si ma uit spre dealuri.El vede ridurile fine de pe fata mea si privirea dezamagita.Ma apuca de brat prieteneste.
-Stiu ca ti-a facut mult rau...Dar nu mai esti singura.
-Multumesc...
As fi vrut sa ii spun ca pe langa raul facut,m-a invatat sa vad lumina dincolo de intuneric,iubirea unde e doar ura,frumusetea unde domneste hidosenie.Si dorinta,acolo unde inainte era doar o mare secata.
In loc de asta,am tacut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu