Dupa ce mai da cateva indicatii si discuta cu Belial,face un semn spre luciferieni si acestia se preschimba din nou in corbi.Inainte de a-si lua zborul spre inalt,Adraz imi arunca o privire care imi spunea ca voi regreta ziua in care m-am nascut.Am dat sa urc scarile,vazand ca intrunirea s-a terminat,cand un brat puternic ma prinde de mijloc.
-Nu ti-am dat ingaduinta sa pleci.
Lucifer ma intoarce spre el.Ma uit si vad ca acum curtea e pustie,demonii plecand la indatoririle lor.Acesta cred ca este motivul pentru care devine atat de indraznet.Nu ar cuteza sa faca unele lucruri in prezenta supusilor,pentru a nu parea slab.
-Slab?rade el.As putea sa pregatesc un altar chiar aici in curte si sa te jertfesc,iar ei ar rade si m-ar considera inca o data conducatorul lor de drept.
-Dar nu o vei face,nu-i asa?
El ma insfaca de gat si ma apropie de el.
-Nu ma tenta...Deja ai intins prea mult coarda prin ceea ce ai cerut sa fac.Vei fi torturata pentru ca asta e...specialitatea Marchizului.De ce nu ai lasat-o pe acea preoteasa sa sufere pentru tine?
-Poate din cauza ca eu sunt Gardianul!Si eu am fiinte de care trebuie sa port grija si nu voi fi o lasa,lasand pe cineva nevinovat la cheremul unui luciferian sadic!
El ma atrage si mai tare,pana ce fata lui ajunge aproape de a mea.Vocea lui ragusita,acum cu nuante negre,imi da fiori.
-Ai facut o mare prostie.
-Si ce iti pasa?ma smucesc eu furioasa.Doar si tu iti doresti la fel ca si Marchizul.Ma mir ca nu m-ai torturat personal.Poate nu ai destul curaj pentru asta,de vreme ce iti trimiti slugile sa ma chinuie prin Seiram.
-La ce te referi?se incrunta el.
-Cum adica la ce ma refer?La mica sceneta pregatita de Azazel in timpul in care ai fost plecat si a avut"grija"de mine.
Bratele mele sunt prizoniere in ale lui si nu are de gand sa imi dea drumul prea curand.
-Nu am ordonat asa ceva,raspunde sec.Ce s-a intamplat de fapt?
Il privesc uimita.Oare chiar nu stie despre asta sau se preface?
-Azazel a spus exact contrariul.
Atunci ma insfaca de tample cu ambele palme si ochi lui negri ma hipnotizeaza.Simt o unda cum imi intra in minte,la fel ca metalul incins,ce imi cauta gandurile.Stiu ce vrea.Dupa cateva secunde,se opreste si ma ia de mijloc,apoi isi arata aripile.Pana sa ma dumiresc,ma trezesc zburand deasupra curtii.Ma prind de gatul lui cu ambele brate si stau paralizata de frica de a nu cadea.Pletele ni se amesteca.
Am zburat cu viteza mare departe de palat pana am ajuns din nou in Gradina Oaselor.Plutind parca,m-a depus usor in fata altarului rosu.Mi-am adus aminte de ziua in care mi-a transmis o parte din amintirile mele dinaintea vietii pe Pamant.Ce are de gand?
Urc scarile spre acel altar si ma asez pe patul de piatra triunghiular.El vine si se aseaza langa mine tacut.
-Ai spus adevarul.
-Nu cunosc minciuna,spun nepasatoare.
-Dar noi o cunoastem,nu?ma ironizeaza.
-As zice ca tu ai inventat-o.Sau ma insel?
Ma priveste pe sub genele lungi si negre.Aproape simt un impuls sa ii ating chipul.Partea intunecata din mine e atrasa de el.De fapt,asa am fost de la nasterea mea.Asta daca nu cumva tot ce mi-a aratat a fost o fantasma,un joc al mintii,iar eu m-am prins in el ca musca in panza paianjenului.Tresar si ma uit in alta parte.Insa ochii ca sagetile negre imi mangaie obrazul si gatul si se plimba indrazneti peste buzele mele.
-Nimeni nu se va mai atinge de tine fara permisiunea mea,imi zice printre dinti.
-E de ajuns ca existi tu sa o faci.
Din nou am reusit sa il enervez,pentru ca ma strange cu forta si ma lipeste de trupul lui in valvatai,apoi ii simt dintii pe gatul meu.Scot un oftat si imi las capul intr-o parte,prizoniera a desfatarii resimtite.Ceva in mine arde si o dorinta se contureaza in pantecele meu.Il prind de umeri cu bratele si ma las atrasa de printul intunecat.Se desprinde putin si imi spune inflacarat.
-Layra...De ce nu intelegi?Vreau sa ramai aici cu mine,pentru eternitate!Iti vei avea aripile inapoi.Toata puterea de dinainte.Nu vei mai fi un inger pus in serviciul unor oameni...
-Nu mai spune asemenea blasfemii!
-De ce nu recunosti?Esti mai mult intuneric decat lumina...
Vocea lui ma scalda in fierbinteli care mi se plimba pe corp.Ii ating pletele bogate si pana sa apuc sa gandesc,buzele pline ale Printului le robesc pe ale mele intru-un sarut ce ma cutremura.Ceea ce simt este nepamantean.Cred ca mi-am pierdut mintile,pentru ca stau in bratele lui pe acest pat de piatra si nu ma pot dezlipi.Ma simt inaltata si in acelasi timp cea mai mare pacatoasa din cate exista.Pura,dar murdara.
Il vreau dar in acelasi timp il detest.Doamne,ce este cu mine?
El imi cauta dulceata gurii si ma desfata fara sa ma lase sa mai respir.Niciodata nu am simtit asa ceva,nici inainte de intrupare,nici in viata mea de acum.Placerile trupului mi-au fost interzise,dar pentru ce?Sunt atat de imbatatoare,incat vinul este o palida asemanare!
Oare ISH doreste ca acestea sa fie ascunse sau oamenii le ascund,pentru ca stiu puterea lor?Oare intr-adevar iubirea m-a adus de fapt pe Pamant, si nu o alta datorie?
Chipul imi este lipit de al lui,imbracat in parfum tenebros si nu ma mai satur de aceste buze pline.Dar orice vraja se rupe in cele din urma.
-Stiam!murmura el si ma cuprinde salbatic,apoi ma intinde pe patul de piatra si imi atinge soldurile cu pasiune.Buzele lui au coborat pe gat si se indreapta spre pieptul meu.
-Opreste-te!ii zic printre suspine de placere.
Se ridica la cativa centimentri de figura mea.
-De ce?Ai fost creata pentru mine.Unde crezi ca vei putea fugi de acest destin?
Ma retrag si ma ridic de pe patul de piatra.Cugetul meu si-a mai revenit putin si vad in ce nebunie ma aflu.Sunt pe cale sa imi tradez familia spirituala,ordinul preotesc,juramintele si datoria.Toate pentru ce?Pentru o atingere din partea lui.
-Am fost creata sa il slujesc pe ISH! tip eu indignata si speriata de posibilitatea ca...
-Eu ti-am dat numele pe care il porti.Era predestinat sa ma urmeze in Cadere.Tu si cu mine trebuie sa conducem lumea pamantenilor.Da,te-ai nascut pentru o cauza,dar nu este cea pe care o crezi tu.
-Nu e adevarat!Nu am nimic de a face cu tine!
Se apropie periculos de mult si ma dau un pas inapoi.Simte ca a castigat teren si ca sunt gata sa cedez in fata ispitelor.
-Dar cel mai mult pe lume ti-ai dori acum sa fii a mea...
Fara sa-mi dau seama ce fac,palma mea porneste spre obrazul lui,dar inainte sa imi duc gestul la capat,imi prinde incheietura din zbor.Am ramas fara aer din cauza furiei iar pieptul mi se zbate salbatic.
-Mai ai putin si iti doresti sa ma ucizi.Pasiunea te orbeste,la fel ca pe oricare luciferian.Oh,dar ce mult imi semeni!
-Stai departe de mine,intunecatule!
Incerc sa imi eliberez bratul,dar el se foloseste de el pentru a ma trage iar langa trupul lui ademenitor.Isi scoate aripile uriase si un vant puternic incepe sa bata in jurul nostru.Ma trezesc in aer,tinandu-l de gat pentru a nu ma pierde,desi tot ce as vrea sa fac e sa fug.
Sunt asa de aproape de a-mi pierde sufletul!
Imi scufund capul la pieptul lui si ma lipesc mai mult de el,simtind o pasiune amestecata cu deznadejde.Eu sunt Lumina,eu trebuie sa lupt contra lor,nu sa ma aliez cu dusmanul!Dar am cazut in ura si frica,dorinte carnale si pasiune.Toate acestea vor conduce spre moartea sufletului si apoi la pedepsirea lui cand va fi timpul Marii Judecati!
-Da-mi drumul,da-mi drumul sa cad,ii zic si imi las bratele sa atarne.
-Niciodata!ii aud vocea tandra si ma cuprinde si mai vartos.
Zborul intortocheat imi aduce aminte de acea zi din Rai.Cand m-am aruncat de pe o stanca vrand sa zbor pentru prima oara si el m-a prins in aer pentru a ma salva.Ciudat!Salvatorul de candva sa fie acum calaul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu