Suntem pe drum de 14 zile,vremea este din ce in ce mai mohorata,oboseala este crunta,dar ne apropiem de trecatoare,vom strabate muntele printr-un tunel antic,care duce spre locul secret al Ordinului Dragonului.Denaida mi-a dat o harta veche,pe care o pastrez cu mare grija ascunsa undeva la piept si nu permit nimanui sa o vada,nici macar surorilor mele.
Briseide doarme intinsa in cortul ei,care este pe jumatate deschis.Lilia a facut focul si tocmai se pregateste sa incalzeasca ceaiul.Eu stau cu harta pe genunchi si urmaresc cu degetul ultima parte a drumului.Nu ar trebui sa mai fie mult...
Caii se infrupta cu iarba cam palida acum,dar nu par prea infometati,la fel ca si mine.Pe masura ce ma apropii,setea si foamea imi pier,inlocuite de spaima.Daca nu voi reusi sa ii conving pe Batrani sa ne ajute?Daca ne vor lasa sa pierim?Nu oricine are curajul sa se infrunte cu armata Printului intunecat.
Ma ridic si ma duc spre foc,dupa ce am bagat harta in invelisul ei de arama.Lilia imi zambeste si ochii ei caprui se incalzesc.Nu stiu de ce a trimis-o Denaida cu mine,e asa de fragila ca ma temeam ca nu va rezista calatoriei.
-Ar trebui sa ne punem in miscare,soarele va fi imediat sus.Trezeste-o pe Briseide,ii zic eu apoi ma duc spre malul raului ca sa umplu plosca cu ceva apa proaspata.
Raul susura vesel,sub lumina soarelui rosu,care incepe sa iasa dintre dealuri.Nu am putut dormi deloc azi-noapte,gandul imi sta doar la sosirea la Templul tarkilor,la acel barbat blond din visele mele care se pare ca ma asteapta...Am crezut ca fusese doar o fantasma pana Denaida mi-a zis mai multe despre el.
Acum stiu ca nu m-am inselat si nu tot ceea ce am visat in Infern a fost creatia lui Lucifer.Denaida nu a aflat insa despre Batranul din vis,care mi-a vorbit de Calea aurie.Dintr-un motiv pe care nici eu nu il inteleg,am pastrat acest lucru ascuns.
***
Drumul incepe sa se piarda pe masura ce ajungem la poalele muntelui.Dealurile,copacii si tufele sunt undeva in urma,tot ce vad aici este iarba usor uscata,ca lovita de un vant dogorator,rugi de mure cu tepi uriasi si pietre arse de soare.
Ne regasim in fata unui tunel intunecos,care duce in interiorul muntelui,singura cale prin care putem ajunge in Valea Dragonului.Am strans mai bine haturile calului si l-am facut sa inainteze,urmata de surorile mele.
-Cat de intunecata este trecatoarea...zise Lilia.Daca vom intalni jivine-n cale?
-Nu te teme,nimeni si nimic nu se va apropia de noi...Nu cata vreme ma aflu eu pe aici.
Am zambit si am strans cu mana stanga sabia mea de argint,ascunsa sub pelerina iar Lilia a miscat din cap in semn de aprobare.
Tunelul ne inghite si lasa in urma ultimele raze ale apusului,ultimele ramasite ale vietii mele de dinainte,pentru ca povara de pe umeri imi este tot mai grea.Toate astea se intampla numai din pricina mea ! Daca nu m-as fi dus pe teritoriul intunericului,nu m-as fi intalnit cu Lucifer,nu as fi suferit atatea torturi si nu as fi acum pe fuga,incercand sa capat ajutor de la niste oameni pe care niciodata nu i-am mai intalnit.
Cugetand la asta,m-am pierdut in maruntaiele muntelui,mergand la pas,privind cand in stanga,cand in dreapta,spre marginile acestei trecatori stranii,care poate fi asemanata cu un labirint.Din ea nenumarate poteci pornesc spre cine stie ce fundaturi.Denaida m-a avertizat sa merg numai pe drumul principal si pentru nimic in lume sa nu adorm pana nu ies din munte.De ce mi-a zis asta nu stiu,nu a vrut sa imi raspunda la intrebare.Poate muntele tine inchis in el stihii sau cine stie ce vraji uitate,menite sa il protejeze...
Mersul calului,monotonia si intunericul pun stapanire pe mine.Lilia si Briseide par din ce in ce mai obosite si la un moment dat Lilia coboara de pe cal.
-Ce faci?
-Ma gandeam sa stau putin jos.Doar putin sa ma sprijin de peretele tunelului si sa imi trag sufletul...
Ceva straniu a pus stapanire pe Lilia,o simt si o vad dupa sclipirea din ochii ei.
-Urca-te inapoi,ii zic eu cu o voce poruncitoare.Nu ne oprim din mers pana nu ajungem acolo unde trebuie.
Ea ofteaza si se urca inapoi pe cal,anevoie si cu miscari lente,ca si cand toata vigoarea i s-a dus.Nici eu nu ma simt prea in apele mele si ceva imi striga ca se petrece ceva ciudat,iar asta ma face sa ma indarjesc in a ma tine treaza.
Tunelul pare ca ar lumina de undeva din el insusi,pentru ca luceste slab,iar asta ma bucura pentru ca nu mai avem nevoie de torte.Dupa o vreme nu mai aud zgomot in spatele meu si cand ma uit inapoi o vad pe Briseide ca a cazut pe spatele calului,tinand inca haturile in mana,iar acesta merge de unul singur,urmandu-ma pe mine.Dar unde e Lilia?
Cobor degraba de pe cal si iau haturile,intorcandu-ma inapoi si cand ajung o vad pe Briseide ca adormise.Cum putuse sa adoarma ca busteanul,din mersul calului?O misc usor de umar,dar ea nu da niciun semn.
-Briseide...Trezeste-te! Trebuie sa te trezesti! o zgaltai eu.
Ea ridica capul usor,cu ochii mirati si somnorosi.
-Ce s-a intamplat?
-Ceva straniu se petrece in tunelul asta...Ai adormit iar Lilia a disparut.Haide,sa mergem sa o cautam.
Ma uit in jur si vad trei tunele care se casca in directii diferite.Pe care sa apuc?Ma uit pe pamant si vad urme proaspete,sunt urmele unor potcoave.
Briseide coboara si merge langa mine,tinandu-se aproape lipita de cal si uitandu-se in toate partile speriata.
Am purces spre tunelul din stanga,mergand cat se poate de repede,dar cu teama in suflet sa nu trezesc cine stie ce spirit stravechi ascuns in crampeiele muntelui.Deodata,sabia mea incepe sa straluceasca asa de tare incat imi ascut ochii.O iau de la sold si ma uit la ea cu mirare,neintelegand ce se intampla.
-Ce este asta?intreaba Briseide.
Ma uit pe taisul sabiei si abia acum vad niste litere ciudate,curgatoare,cum stralucesc in auriu,litere pe care nu le-am mai vazut niciodata de cand am primit sabia.
Sunt inscrisuri in limba ingerilor cazuti.
-Ce scrie? se agita sora mea.
-Sunt versuri..." Da-i Cautatorului ceea ce cauta... Celui Neiubit un strop de iubire...Iar Luptatorului o cauza dreapta...Si celui Pierdut izbavire".
-Ce inseamna asta?
-Nu stiu Briseide...Haide,sa mergem,in curand vin zorii si nu am iesit din muntele asta.
Am bagat sabia inapoi care nu mai lucea si am continuat sa urmaresc pasii calului,care duc undeva in adanc.O pestera mare se casca in fata noastra,o sala inalta decorata cu lungi lumanari din cristale si granit,niste podoabe faurite de mana naturii.In fata se vede o masa de piatra cenusie pe care sta culcata o silueta.Am lasat calul meu lui Briseide si m-am apropiat precauta de masa,scotand usor sabia de la sold.
O femeie cu plete lungi,brune,doarme cu mainile intinse pe laga corp,complet nemiscata.Pe ISH,ce se intampla aici?
-Lilia,Lilia...Trezeste-te...!
O iau de brat si o misc,atunci o mana fierbinte ma strange de degete cu putere si Lilia se ridica repede,cu o miscare nefireasca,privindu-ma cu ochii larg deschisi,fara sa clipeasca.Am vrut sa imi trag mana,dar ea ma tine incordata,pana aproape simt ca ma doare.Atunci o fasie de lumina venind din tavan ma lasa sa ii vad chipul.
Ochii ei...Sunt complet negri ! Briseide da sa se apropie.
-Stai acolo...strig eu.
Sabia incepe iar sa luceasca si o scot de la sold.Lumina ei o face pe Lilia sa mugeasca si dupa ce imi da drumul la mana,sare de pe masa si incepe sa fuga.
-Ce faci demonule?
Scot sabia si o urmaresc pentru ca stiu ca aceea nu este Lilia,cineva a intrat in trupul ei cand a adormit.
-Ma joc,ranjeste ea si se aseaza de partea cealalta a mesei.
-Inceteaza si pleaca din trupul ei! zic incercand sa fiu convingatoare.
Ii pun sabia in fara si literele incep sa luceasca iar lumina ei o supara tare pentru ca isi duce mainile la ochi.Am inconjurat masa de cateva ori fugind dupa ea,in vreme ce chicoteste si rade de mine.In cele din urma,m-am saturat...Am sarit direct pe masa si cand am ajuns deasupra,am sarit in fata ei.Surprinsa,s-a dat in spate si a cazut pe jos.Am inceput sa ma apropii,cu sabia scoasa si am atins-o pe umar.Atunci a mugit si a prins taisul sabiei,dar acesta a ars-o si si-a retras mainile urland.Apoi si-a dat ochii peste cap si a ramas nemiscata.
Cand m-am lasat in jos spre ea,am vazut-o ca deschide ochii incet.Am rasuflat usurata,era din nou Lilia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu