Pe masura ce mergem spre raul Cefreu,incep sa realizez ca aici este primavara.Ma uit spre Briseide si ii fac semn sa incetineasca putin,iar ea face un semn usor calului,strangandu-i burta cu picioarele.Denaida continua sa mearga la pas,pentru ca nu mai este mult,raul deja se vede.
-Briseide...In ce luna suntem?
-Este luna florilor caju...De abia ce au inverzit copacii.
Luna florilor ! Cand eu plecasem,eram in luna putregaiului aramiu,cand copacii incep sa se usuce si frunzele sa cada.Am stat 9 luni in imparatia intunericului! Mai degraba 9 ani!
Nu am mai zis nimic,asteptand sa imi revin din uimire.
Raul Cefreu se intrezareste vesel printre copacii abia inverziti,ce poarta mugurii florilor de caju.Salciile cu frunze tuguiate si verzui se leagana usor in bataia vantului.
Am coborat prin iarba deasa,ce inca mai poarta roua,simtind ca imi este usor frig.Denaida coboara de pe cal si face semn celor doua surori sa desarte ceva din desagii legati de animale.
Le vad cum scot doua urne de arama,o cruce mare de argint,o sticluta cu apa sfintita si o carte veche.Umerii imi tremura,dar nu numai de frig,ci si de frica.Ce se va intampla acum?Urasc cand nu stiu ce va urma,as vrea sa pot vedea,dar darul inainte vederii este al Denaidei.
Ma apropii de malul raului si Mama imi spune mental sa intru in apa lui pana brau,apoi intra si ea impreuna cu surorile.Raul este rece,simt cum picioarele si soldurile imi ingheata,ma scutur din cauza unui fior,dar continui sa merg pana apa imi ajunge la burta.Haina mea lunga si alba pluteste usor.
Cele doua surori intra si ele si umplu urnele,apoi Denaida strecoara in ele apa sfintita din sticluta.Incepe sa citeasca cu glas tare si rar cuvinte in limba straveche a ingerilor.Spre deosebire de aseara,cand literele imi jucau in fata ochilor si nu mai intelegeam nimic,reusesc sa deslusesc cateva crampeie,acoperite partial de zgomotul vantului.
Nu simt nimic neobisnuit pana acum,in afara ca imi este frig.
"Curat-o de intunecime,boteaza-o din nou cu lumina ta...Binecuvinteaza acest copil al tau..."
Briseide ridica urna si imi toarna apa pe cap.Parul mi se uda si se lipeste de fata,dar stau smirna si nu zic nimic.Pana sa ma dezmeticesc,a doua urna a fost si ea golita peste umerii mei,in vreme ce Denaida continua sa se roage.Apoi tace si ma contempla in tacere.Stau cu mainile impreunate,privind raul,care este atat de limpede,incat se vede fiecare pietricica.Denaida se apropie tinand de poalele rochiei,apoi le lasa sa cada si ia crucea in mana.
Le spune celor doua sa ma ia fiecare de un brat si sa ma cufunde in apa cu totul.Face semne in fata mea folosind crucea.Ce fel de ritual ciudat este si asta?Voiam sa intreb,dar stiu ca nu trebuie sa vorbesc deloc cat se desfasoara ceremonia,asa ca iau o gura de aer si ma las purtata de bratele lor.Vad chipurile lor usor deformate de oglinda miscatoare a apei si gesturile stranii ale mamei mele spirituale.
Apa rece ma face sa intru intr-o stare asemanatoare visului.Apoi...simt o izbitura groaznica in spate.Ma zbat speriata,dar cele doua maini care imi apasa umerii nu ma lasa sa ies la suprafata.O usturime ma arde si incep sa scot aer cate putin,dar apoi ma linistesc,sperand ca asta a fost tot.Sperante desarte! Trupul mi se contorsioneaza iar si o usturime ma arde din nou,mai groaznic decat prima.Capul incepe sa mi se invarta si deodata parca nu mai sunt in raul Cefreu.
Sunt pe mana Marchizului,in acel subteran si ma loveste cu biciul cu mare sete.Imi dau seama cu groaza ca retraiesc ce s-a intamplat atunci...Ranile pe care mi le-a facut le simt pe piele,ca si cand totul s-ar petrece aievea.Nu,trebuie sa se opreasca...Inca o lovitura,si inca una! Si...
Ma zbat si ies afara,tragand o gura de aer.Surorile ma privesc speriate,iar eu gem,pentru ca spatele imi e plin de sange.Camasa alba si-a pierdut aspectul imaculat.
-Inapoi in apa,o aud pe Denaida aspru.
-Nu pot face asta,murmur,tremurand de frig si durere.
-Vrei sa te intorci printre noi?Atunci o vei face.
Am oftat si m-am lasat in jos,lipindu-ma de fundul apei,cu genunchii la gura si tinand aerul in piept.Ele imi apasa usor capul,ca sa ma tina acolo si sa nu ies afara din greseala.
Intru iar in acea stare ciudata si ca un fulger vad mai multe scene.Sunt in pestera,iar Lilith si Inanna au cu ele piroane groase si ciocane si...Nu,nu pot sa retraiesc asta!Dau sa ma ridic,dar parca sunt cuita de fundul apei.Cuvintele Denaidei au facut asta,sunt sigura.Au trecut 15 secunde si simt nevoia de aer.Apoi o durere oribila imi infasoare palmele,in locul unde ele mi-au infipt cuiele.Strang din palme si urlu inabusit,incercand sa tin gura inchisa,dar nu pot,apa intra si incep sa ma zbat.Ele ma trag repede afara si scot apa,tusind puternic,ca apoi sa urlu.Imi trag rasuflarea plina de furie.
-Incetati! Ce-mi faceti?
-Inapoi.
Vocea ei nu lasa loc de nesupunere.Fie ce o fi! O sagetez din ochi si ma las de data asta pe spate,iar ele ma tin la suprafata.Privesc cerul si aud cuvintele preotesei.Respir ceva mai bine,simtind apa cum imi intra usor in urechi.Inchid ochii.
Ritualul continua si retraiesc alte moment de groaza...
Nu,asta nu! Cutitul Inannei...Vreau sa le zic ca nu mai vreau,dar ma cufunda in apa si ma tin de maini,iar puterea mea se pare ca nu exista cat ma aflu in apa raului.Cum pot sa imi faca asta?M-as putea ineca...! Durerea dinte omoplati este la fel de oribila si ma zbat,apoi raman nemiscata,incercand sa fiu atenta sa nu pierd aerul.Lucifer...Se afla in fata mea si ma tranteste pe jos.Apoi o palma usturatoare imi arde obrazul stang si o resimt chiar acum.
Simt apa cum ma paraseste usor si chipul imi iese din apa.Nu mai pot merge,am dureri groaznice,din picioare imi curge sange,spatele imi este numai brazde si sufletul imi este tulburat.Ranile sunt atat de proaspete incat parca acum le-am capatat.Surprind pe chipul Denaidei o expresie de compasiune,care este inlocuita repede de cuvinte aspre.
-Ce credeai? Ca leacurile lui Lucifer ti-au vindecat rana de cutit?Unde s-a mai pomenit ca ingerii cazuti sa vindece pe cineva?Mintea ta a vrut sa creada asta,tot ce ai vazut si simtit in Infern a fost aranjat de catre ei.Acum ca iluzia s-a spulberat,raul sfant arata adevarul.Asta e ceea ce ai primit cu adevarat de la ei! zice ea si arata cu mana spre ranile mele.
Lacrimile imi curg in tacere pe obraji,in vreme ce surorile imi arunca pe umeri o mantie si imi dau putin vin sa ma incalzesc.M-au urcat pe cal cu chiu cu vai,am dureri asa cumplite la picioare incat nu pot calca,asa ca sandalele le-am lasat acolo,pe malul raului,uitand sa le mai iau.M-am lasat pe gatul calului si am strans usor fraiele.Sunt prea slabita,asa ca Briseide ia fraiele si merge paralel cu mine,manand calul meu,iar al ei este luat si legat de al Adrenei.
***
Nu stiu cat am zacut.Poate zile,sau saptamani.Ranile de pe spate mi-au fost curatate cu pasta din plante in fiecare zi.Picioarele imi sunt acoperita cu cataplasme si bandajate in panza curata.Curand,m-au luat fierbintelile si surorile au inceput sa se sperie.Denaida a trimis cateva dintre ele sa ma ingrijeasca,iar ele au vegheat cu randul la capataiul meu,noapte de noapte.Blanda Nyria,unde o fi acum?Ea se pricepea cel mai bine la oblojirea ranilor trupesti si sufletesti.
Desi purificarea a fost dureroasa pentru mine,a fost necesara.De indata ce am inceput sa ma simt mai bine,am inceput sa citesc rugaciunile zilnice,dar inca nu pot umbla,asa ca am ramas prizoniera in chilia mea intunecata.
Simt ca sufletul mi-a fost vaduvit de ceva foarte pretios.Ma simt goala si seaca si imi este dor de Nyria.Din ce in ce mai mult,iubirea ce o purtam candva in suflet incepe sa se transforme in amaraciune.Iar cand ma gandesc la Printul intunecat si la cat de mult rau mi-a facut...Nu pot sa cred ca m-am lasat sedusa de el.Rusinea ma doboara de fiecare data cand ma gandesc la asta,dar stiu ca fortele lor malefice impreunate m-au cotropit si ar trebui sa fiu recunoscatoare ca sunt in viata si ca nu mi-am pierdut sufletul in intuneric.
Dupa o vreme am reusit sa ma ridic din pat si sa ma plimb prin gradina iar seara am participat la slujbe.Spre fericirea mea,acum pot canta din nou,multumind lui ISH pentru ca nu m-a parasit.A fost mereu cu mine si in mine,veghindu-mi pasii iar faptul ca m-a botezat din nou arata marea lui mila pentru mine.
***
Dupa sase saptamani,am primit o vizita neasteptata de la Denaida.Am stat si i-am povestit despre amenintarile lui Lucifer,iar ea m-a incredintat ca nu va trece mult pana vom fi atacati de fortele intunericului.
-Acum ca te-ai intremat,trebuie sa pornesti la drum.Ai de facut o calatorie importanta,cea mai importanta pe care o vei face vreodata.Tu vei fi cheia salvarii acestui ordin.
-Unde voi merge?intreb eu mirata.
-Trebuie sa ceri ajutor Batranilor din Ordinul Dragonului.Te voi invata ce sa le spui ca sa te asculte.Ai un drum lung de strabatut,asa ca ar fi bine sa te odihnesti.
-Voi merge singura?
-Nu,le vei lua cu tine pe Briseide si Lilia.
Si zicand acestea,Denaida se ridica si parasi chilia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu