Armata intunericului ne impinge din ce in ce mai mult spre Templu.Am facut semnul pentru retragere,pentru ca mai am o mana de cavaleri si nu mai putem tine piept acelui puhoi.Indiferent ce se va alege de noi,stiu ca Templul va ramane intact iar surorile mele in siguranta,desi nu vor putea rezista decat cateva luni in acel perimetru sfintit.Caii au inceput sa mearga indarat,barbatii sa urle,sabiile sa se ciocneasca abitir si incrancenarea de trupuri umane sau diforme a ajuns aproape sa ne sufoce.Il vad pe Vardas cum pleaca calare spre Poarta Templului,aceasta se deschide si el intra.Nu inteleg ce se intampla,de ce Vardas fuge de la locul luptei ? Oare are un plan de rezerva pe care nu il cunosc? Sau se duce sa il protejeze pe Makai,asa cum ii cerusem candva? Dar...De ce ar face-o,el este in siguranta...
Sabia mea reteaza bratul unui demon stramb si cocosat dar plin de el si inarmat pana in dinti,apoi dau bice calului si ma retrag pana la zidurile Templului,urmata de ultimii cavaleri ramasi.Deodata,poarta se deschide si cavalerii intra pe ea,dar spre groaza mea,odata cu ei intra si demonii care incep sa macelareasca tot ce intalnesc.Incep sa aud strigate de groaza venind dinspre chilii si cobor de pe cal,alergand intr-un suflet pana acolo.Demonii au patruns in curtea de piatra si trec prin securi si sabie pe fiecare fecioara intalnita in cale.
-Fugiti in Templu! urlu eu cat ma tin plamanii.
Un grup de surori iese din chilii si spre marea lor groaza ii vad pe demoni venind incarcati de o bucurie salbatica.Unele dintre ele incremenesc si incep sa isi sarute crucile de la gat,iar altele incep sa planga,ingramadindu-se spre zid.Am alergat cat am putut de repede spre ele,la timp ca sa ii tai calea unui locotenent care agita sabia amenintator.Saliva ii curge din gura de satisfactie si se repede spre o fata plapanda,una dintre surorile mele pe nume Hena.Ea incepe sa urle si isi acopera mainile cu fata,iar eu vin din spate si infig cu sete taisul sabiei mele in spatele lui.El mugeste si sangele incepe sa ii tasneasca,arzandu-mi mainile.Am scos sabia si am urlat salbatic spre ele,transfigurata de ura si groaza.
-Fugiti! In Templu,acum!
Ele au inceput sa se loveasca una de alta in fuga lor disperata si eu le petrec cu ochii,facandu-le loc si curatand drumul de demoni.Au ajuns la usa si aceasta s-a deschis,dar una dintre ele nu a mai apucat sa intre.O sageata azvarlita de undeva din spate se infige in grumazul ei si cade pe treptele Templului.Am ajuns si am prins-o inainte sa isi izbeasca capul de marmura rece,iar ea tremura cuprinsa de ghiara mortii.Haina ei alba s-a manjit toata de sangele ce curge ca un rau.Incerc sa ii scot sageata,dar ea imi face semn sa ma opresc.
-Hena! Hena!
Ea imi strange mana si zambeste crispat.
-Ma voi intalni cu ISH astazi...
Zambetul i se schimonoseste si isi da ochii peste cap,eliberandu-si duhul.Am lasat-o degraba si am fugit cu ochii impaienjeniti spre chilii,de acolo de unde se aud urlete de durere.Cum de au patruns nenorocitii de demoni atat de departe? Acesta e pamant sfant!
Cavalerii se lupta cu ultimele forte,conducand femeile spre Templu,ultimul nostru refugiu.Au inchis poarta pentru ca sagetile sa nu patrunda prin ea si au continuat sa se lupte.Cu bratul obosit si tremurand,am fugit sa il caut pe Makai,abandonand tot.Am intrat pe coridor cu pasi usori,ascunzandu-ma de doi demoni ce tocmai ieseau din coridorul de langa si m-am dus spre chilia mea.Am gasit usa sfaramata,am intrat intr-un suflet si m-am uitat spre pat.Sange...
-Makai...Unde esti? am soptit.
Am continuat sa il caut peste tot,dar nici urma de trupul lui.Oare a iesit in focul luptei asa ranit cum era? Am fugit afara.
Curtea este plina de uraciuni care se lupta contra luminii.Il vad pe Belial intrand maiestuos in curte,pasind cu calul sau infernal peste cadavrele surorilor si ale cavalerilor,culcate laolalta cu cele ale slujitorilor sai.Cei care au reusit sa scape sunt in Templu,iar eu ma retrag spre usa lui,pe masura ce intreaga gloata de demoni ramasa fara nimic de ucis vine incet spre mine.Multi dintre ei si-au lasat cainii in urma si merg pe jos,numai doi locotenenti au ramas calare pe acele fiare.Cativa dintre cavalerii ramasi sunt alaturi de mine,retragandu-se si confruntandu-se din priviri cu demonii.
-Intrati in Templu!
-Nu Gardianule,vom ramane aici.
Nu apuc sa vad chipul celui care imi nesocoteste ordinul,pentru ca vocea ii este curmata de o sageata.Nici nu am intors capul,nici nu am clipit,ci am continuat sa ma uit in ochii lui Belial,care scanteiaza de bucurie.Ma intreb de ce nu le zice cainilor sa sara pe noi.De ce sta pe loc? De ce nu face decat sa zambeasca subtire?
-Am zis sa intrati inauntru! urlu eu.
Hedar si inca cineva au luat trupul celui care se zbatea inca sa traiasca si l-au tras dupa ei in Templu.Am intrat si eu in urma lor si am baricadat usa.Am rasuflat pret de o secunda si m-am uitat la chipurile inspaimantate ale surorilor mele care stau imprejurul altarului.
Si ceea ce am vazut imi ingheata inima! Statuia lui ISH este zdrobita!
Cavalerii mei nu sunt mai mult de zece iar alti cativa zac in balti de sange.Ei incearca sa protejeze si ultimele suflete dar nu stiu ca o fac in zadar.Acum stiu de ce demonii au intrat pe taram sfintit...Cineva a spart statuia Lui! Dar cine,cine ar fi putut comite o asa faradelege?
Ma plimb printre ele si ma uit cu ochii ascutiti in toate partile.
-Cine? Cine a indraznit?
Ele ma privesc cu ochii inlacrimati,stiind ca acesta e sfarsitul.Nu vad insa niciun chip vinovat.
-Ascundeti-va in altar! comand eu.
Surorile au intrat de indata acolo iar eu am ramas doar cu mana de cavaleri privind la Templul gol,imbracat doar de cadavre pe podea.
-Mergeti in capat si aprindeti facliile! Vegheati!
Ei se duc de indata spre capatul celalalt al Templului,privind spre ferestre,pasind incet,cu grija,ca nu cumva o sageata sa zboare prin geamurile de sticla pictata.Lumina facliilor arunca umbre palide pe pardoseala.Amurgul se apropie,pentru ca afara vad orizontul in flacari.Aud gemete si ragete,dar nimeni nu intra.Demonii inferiori se pare ca nu pot intra aici,chiar daca statuia lui ISH este distrusa.
Ma uit cu ochii tinta la usa,cand simt doua brate cum ma inconjoara din spate cu caldura.Instinctul imi spune sa atac,dar recunosc mainile.
-Vardas!
El ma strange la piept din spate si imi mangaie urechea cu buzele.
Mainile lui se ridica incet spre gatul meu si ma mangaie usor.
-Iarta-ma Layra...
Vocea lui ragusita e nefireasca.
-Pentru...ce?
Nu apuc sa termin fraza ca mainile lui se inclesteaza in jurul gatului meu cu putere.Atat de repede s-a petrecut totul incat nu am avut timp sa reactionez.Forta lui nu mai pare umana...Am inceput sa ma zbat si i-am strans degetele,chinuindu-ma sa le dezlipesc de beregata mea.El ma sugruma insa incet si sigur si ochii mi se incetoseaza.Am scos un singur sunet intretaiat inainte sa se faca intuneric.
-Tra...datorule!
Si am cazut moale in bratele lui.In urechi imi rasuna insa fosnete si tipete femeiesti,ascutis de sabii si o usa deschizandu-se.
***
Cand reusesc sa vad din nou mainile imi sunt legate si sunt sprijinita cu spatele de o coloana.Nu cred ca am stat lesinata mai mult de cateva clipe pentru ca vad usa acum sfaramata deschisa larg.In lumina puternica a facliilor arzande,vad un cal si un calaret intrand.
Imi frec palmele ca sa topesc legaturile cu energia mea,dar spre uimirea mea,nu reusesc sa o fac.Acele catuse de arama cu insemne ciudate nu ma lasa sa imi folosesc puterea.Cand recunosc insemnele de pe ele,raman fara grai.Nu,nu poate fi adevarat! Ma ridic in picioare si ducandu-ma asa cu mainile legate in fata,merg in intampinarea nepoftitului.
Calaretul coboara de pe cal si lumina falcliilor palpaie brusc.Pe masura ce se apropie de mine podeaua se intuneca si ferestrele zornaie.Simt energia cotropitoare si metalul incins care incepe sa ma incalzeasca inca de la departare.
Si ochii mei vad ceea ce niciodata nu ar fi crezut posibil:un intunecat in Templul Semilunei,pangarind cu pasii lui masurati sacralitatea acestor pietre! Daca se va apropia de altar,cred ca voi fi in stare sa comit o crima chiar aici in acest sanctuar!
Silueta intunecata incepe sa capete contur si aud vaietele surorilor ascunse dupa perdelele lungi.Vad cavalerii mei ucisi langa poarta sfaramata si sufletul imi sangereaza.Pentru nimic in lume nu il voi lasa sa se apropie de ele!
-Cine esti? Arata-ti fata! ii zic poruncitor.
Silueta inalta se apropie si cand ajunge luminata de falcii in totalitate,isi da incet gluga jos iar eu inlemnesc.
Cu ochii intunecati,complet negri,cu fata prelunga si gura usor mijita intr-un zambet rautacios,il vad pe Lucifer! Adancul ochilor sai are o luminite de foc si inelul in forma de sarpe ii luceste.
Printul demonilor in Templul Semilunei! Daca Denaida ar putea vedea asta,cred ca si-ar infige pumnalul in inima! Dar nu am gasit-o nicaieri,la fel cum nu l-am gasit pe Makai,nici pe tradatorul de Vardas!
Am pierdut tot...Sufletul nu mai poate sangera vreodata mai mult decat o face acum,vazand intunericul cum fumega asupra statuii sfaramate a Domnului Lumilor!
Printul se opreste la distanta de vreo trei metri de mine.Ii aud glasul tunator incarcat de ura si dispret.
-Priveste-l pe Dumnezeul tau! Unde este cand ai nevoie de El?
-Iesi afara din Templu,damnatule! urlu eu.
Damnatul cu chip frumos se apropie mai mult si emite din mana dreapta un jet de energie rosie.Lasul! Asta nu este o lupta egala! Ma feresc,dar nu la timp si energia ma izbeste in piept,iar eu incep sa cad spre pamant.Inainte insa sa il ating simt un suvoi de aer care sparge ferestrele si ceva cum ma cuprinde de mijloc,refuzandu-mi izbirea de pardoseala.Ridic capul si ma lovesc de un piept tare,vad un zambet malitios si mainile lui ma strang aproape pana ma sufoca,destul ca sa imi sopteasca la ureche si restul frazei.
-Dar eu sunt aici...
-Lasa-ma,uraciune!
Ma smucesc dar in zadar.El ma insfaca si se inalta cu mine in aer,zburand inapoi spre calul sau.Atunci pe usa intra o gramada de demoni,care se reped spre altar iar eu incep sa urlu de furie.
-Nu te atinge de ele Lucifer,m-auzi?
Nepasator la strigatele mele,ma arunca pe cal ca pe un sac si el se aseaza din zbor in spatele meu,apoi ma strange iar la piept si ia haturile,lovind in burta calului.Apoi se aude un tunet.
-Dati-i foc! Sa nu ramana nicio piatra nearsa!
Ma smucesc privind cu groaza cum demonii darama altarul,cum izbesc cu securile in statui si cum le iau pe surorile mele pe sus cu forta.Tortele au inceput sa aprinda perdelele si simt miros de fum.Apoi vapaia din iad inlantuie Templul si acesta incepe sa arda,in vreme ce demonii condusi de Belial ies afara carand cu ei prizonierele.
Cosmarul meu cel mai crunt s-a adeverit! Iata,chiliile unde am trait de cand am fost copil sunt acum rupte in bucati de securile lor.Crucile sunt topite in foc si Templul arata asemeni unei torte uriase!
Mirosul de carne arsa se amesteca cu mirosul copacilor de langa Templu,ale caror corole caramizii au fost si ele sfasiate de mania flacarilor! Ochii imi inoata in lacrimi si inima imi bate cand mai tare de parca ar vrea sa imi scoata sufletul afara,cand prea incet,ca si cand ar vrea sa ma omoare lent.Calul se intoarce si nu mai vad lacasul sub flacari,dar pot vedea armata demonica cum se retrage disparand in pamant.Zorii de zi rasar sub ochii mei indurerati.Insa lumina nu-mi aduce nicio binecuvantare.
Lucifer ma strange de grumaz ca si cand se pregateste de ceva.
-Nu plange ingerule...Nu mai ai pentru ce acum!
-Fii blestemat! ii zic cu o ura neostoita.
El rade incet si face un semn iar solul se crapa.Cadem in intuneric,undeva sub pamant.Cadem,cadem necontenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu