Pietrele fierbinti imi ranesc pielea,dar stau rezemata cu spatele de zid fara sa cracnesc.As vrea sa plang,as vrea sa scot din mine toata durerea,dar nu pot.Ochii mi-au secat si sufletul imi este muribund.
Retraiesc ceea ce s-a mai intamplat candva,inchisa in celulele luciferienilor,printre gratiile cenusii.Am revenit la mila lor care dupa cum bine o stiu,nu exista.Ei nu cunosc acest sentiment uman.Tot ceea ce fac o fac pentru a-si atinge scopurile meschine.
Pe cand cugetam plina de amar la distrugerea Templului si a ordinului vechi de sute de ani,am auzit un zgomot de chei ruginite.
Un demon inferior vine si imi aseaza o tava inainte,strecurand-o pe sub zabrelele celulei,ca si cand s-ar teme ca nu cumva sa il ating.Vestea uciderii a sute de demoni din spita lui pesemne ca l-a pus pe ganduri.Un ranjet imi apare pe fata cand ii vad ochii bulbucati cuprinsi de oarecare teama,desi ma aflu prizoniera in taramul lor.
M-am ridicat incet si el s-a dat inapoi precaut,ranjind prosteste.Am luat tava cu mancare cu gesturi usoare,fara insa sa il scap din ochi si el ma privea satisfacut,vazand ca imi este foame.De sapte zile nu am primit decat apa iar hrana am refuzat-o cu desavarsire.Acum m-am uitat la bucate si asta il face pe el bucuros de reusita.Stapanul sau va fi mandru.Stiu ce gandeste acest monstru,dar el nu cunoaste gandurile mele.Bucuria i-a fost de scurta durata,pentru ca am trantit tava cu putere de peretele celulei si hrana a cazut pe jos.
Expresia lui devine feroce si se enerveaza.Va fi din nou batut.E modul lui Lucifer de a se razbuna,atunci cand nu vrea sa imi faca mie rau.
-Spune-i Stapanului tau ca vreau sa vorbesc cu el!
El grohaie si mai enervat,stiind deja ce pedeapsa il asteapta.
-N-auzi? Misca-te! ii zic feroce,tinandu-ma cu mainile de gratii.
-As putea sa ii spun...Sau as putea sa te las sa putrezesti dupa gratii.
Ma enervez si ochii imi scapara.
-Ce vrei...Sluga?
-Sange...
Ranjeste sardonic si deja parca isi linge buzele.
-Vrei sangele meu,bestie? La ce ti-ar folosi?
-Imi da putere...
-Daca fac asta,te duci sa il anunti ca vreau sa ii vorbesc?
El inclina din cap si se apropie de gratii.Eu il prind de haina printre ele si il atrag pana fetele ni se ating,zabrelele fiind singurul obstacol.
-Daca minti...O sa am grija sa fii pedepsit cu mult mai rau decat iti poti imagina.Nu subestima influenta mea asupra Printului.Pentru el,tu nu reprezinti nimic.Nimic,auzi?
Isi apropie fata hidoasa de a mea.
-Da-mi sange...
-Vreau un cutit.
El scoate de la brau un pumnal scurt,dar sovaie inainte sa mi-l inmaneze.
-Crezi ca te pot ucide de aici de dupa gratii? Da-l odata.
El il lasa in mana mea si imi deschid usor palma stanga,iar cu dreapta ma crestez de-a lungul liniilor fine.Sangele incepe sa curga si imi umple mana,imi strang degetele ca sa nu il las sa cada pe jos si ma apropii de gura demonului.Acesta imi insfaca mana printre zabrele si suge cu pofta,hipnotizat de gustul lui,cu ochii semideschisi.
M-am uitat pe loc la cutitul ramas inca in mana mea si am strecurat degetele usor printre doua zabrele...Cu un gest furios,am implantat cu sete pumnalul de aur in pieptul lui paros,umbrit de o duhoare statuta.Ochii i se inrosesc si geme brusc.Isi duce mana la piept in locul dureros si priveste cu ura spre mine.Nu il las sa se dezmeticeasca,scot pumnalul si continui sa il injunghii cu o furie oarba.El cade paralel cu celula si se prabuseste pe jos,grohaind si incercand sa imi ia arma.L-am tras de guler si i-am taiat beregata,lasand sangele sa ii galgaie.
Apoi m-am oprit rasufland din greu.Sunt speriata de bestialitatea pe care o simt in vene.Pana acum am ucis demonii cu simtul datoriei,insa un nou simtamant se naste in mine.As putea zice ca incepe sa imi placa sa ii vad secerati si ucisi de mana mea.Printul lor e urmatorul...Pana atunci insa...Trebuie sa vada ca nu sunt asa de intimidata precum crede,chiar daca mi-a ucis tot ce am avut mai drag pe acest Pamant.Makai...Oare este mort? Sau tinut prizonier prin beciurile lor? Ideea ca el sa fie torturat este de nesuportat.Mai bine ar fi mort de mii de ori.
Am luat cheia de la gatul gardianului si am desfacut usa celulei. Am luat secera scurta a fostului meu paznic si am inceput sa ma strecor cu pasi felini.Oftand usurata,m-am dus pe coridor ajungand in fata usii principale,pe care am descuiat-o precaut.Liniste.De pe coridoare se aud doar gemete infundate si cate o santinela ce patruleaza arareori.Totul e aranjat in asa fel incat nimeni sa nu scape vreodata din celule.Demonii au devenit prea increzatori in ultimele sute de ani.Sunt pe cale sa le spulber increderea in fortaretele lor bine pazite.
Am traversat coridorul si am vazut alte cinci care duc fiecare in alta directie.Nu stiu care ma va duce la suprafata si care in adancuri.Am zabovit o vreme in fata lor,apoi l-am ales pe al treilea.Am mers cat am putut de repede,cu securea strans lipita de sold.Tunelul devine abrupt,dar continui sa calc pe pietrele sale cenusii luminate de torte.Am ajuns intr-o sala care nu are margini,impanzita in toate partile de celule de arama in forma de ou,cu zabrele indoite,ca niste colivii pentru pasari uriase.Spre mirarea mea,nu vad niciun prizonier.
Sunt pustii.Sa fii mutat prizonierii in alt loc? Aud voci guturale si ma ascund dupa o cusca din aceea,continuand sa privesc cu atentie.
Doi gardieni intra purtand pe brate o femeie ce urla din rasputeri.Are hainele sfasiate si pulpele muscate parca de un caine urias.La gat are o zgarda de metal,care are in prelungirea ei un lant.Dupa urmele de la incheieturile ei si gleznele ei,imi dau seama ca a fost torturata indelung.Inghit in sec si abia ma abtin sa nu sar sa ii secer pe loc.
Ei o forteaza sa intre in una din acele custi,unde nu se poate sta decat ghemuit.Unul dintre ei o tranteste brutal,pana ea se izbeste cu spatele de gratii si icneste,apoi ramane nemiscata.Au incuiat cusca si s-au indepartat.
Am asteptat ca ei sa paraseasca incaperea si m-am furisat pana am ajuns la cusca cu pricina.Vad niste plete blonde si murdare,luminate vag de tortele fumegande si doua brate albe pline de taieturi.
La auzul pasilor mei,femeia se retrage ingrozita si se lipeste cu spatele de partea opusa a custii.
-Cine e?
Chipul ei secatuit imi pare cunoscut.Glasul insa nu imi lasa urma de indoiala.M-am napustit asupra gratiilor.
-Briseide! Tu esti?
-Gardianule?
Ea se uita la mine nevenindu-i sa creada.
-O sa te scot de aici...ii soptesc si ma apropii de incuietoare.
-Nu o fa...
E obosita,incercanata,aproape livida.Nu mai gandeste bine.
-Te voi scoate de aici! ma incapatanez eu.
-Sunt pe moarte...Si daca ma scoti din cusca,vei fi prinsa curand de ei si atunci te vor tortura si pe tine.Daca vrei sa imi faci un bine da-mi...
Privirea se indreapta spre cutitul scurt ce l-am luat de la demon.
-Briseide...Asta e un sacrilegiu!
Ea se lipeste cu bratele de gratii.
-Ma vor tortura! Iar si iar! Nu mai suport! Da-mi cutitul! Te implor.
Incepe sa planga cu suspine si vad pe fata ei o groaza cumplita.
-Vrei sa fiu partasa la moartea ta?
Vocea mi se inalta si sunt cat pe ce sa strig.
-O merit Gardianule...Te-am tradat.
-Ce spui acolo?
Lacrimile ei curg siroaie.
-Imi dai cutitul dupa ce iti spun?
Ma cuprinde o mila sfasietoare amestecata cu furie.Il iau de la brau si i-l intind printre gratii.Nu o voi lasa sa cerseasca moartea de la mine.Stiu de ce sunt capabili acesti monstri.
Ochii ei par dintr-o data luminati de ideea salvarii.
-Gardianule...Dupa ce imi iau viata,sti unde voi ajunge...
-Pe taramul Umbrei...
-Imi fagaduiesti ca ma vei scoate de acolo?
-Voi face tot ce imi sta in putinta cata vreme traiesc.
-Oh,esti asa de buna cu mine cand eu...
-Briseide...Ce ai facut?
-Am urmat ordinele...Dar asta nu ma izbaveste de vina.Te-am vandut Layra!
O prind de maini si o fac sa se uite spre mine.Are ochii rataciti!
-Ordinele cui? Spune-mi!
Ea deschide gura sa imi zica,cand se aud iarasi acele voci groase si o usa grea cum scartaie.Briseide s-a retras intr-un colt,ascunzand pumnalul,iar eu m-am ascuns dupa o alta cusca.
Un demon ce pare de rang mai mare a intrat vijelios,urmat de inca o ceata de demoni inferiori.
-Ordin de la Stapan! Cautati-o peste tot,in orice coltisor,nu poate fi departe! Grabiti-va!
Ei se raspandesc pe data si eu ma strecor de-a lungul zidului si continui sa fug pe coridor,spre locul din care abia ce am plecat.Sunt in urma mea si ii aud zanganind armele si urland.
-Uite-o! urla unul dintre ei si face semn spre mine.
Eu sunt la un capat de coridor,iar el la un altul.Incepe sa alerge,urmat de ceilalti,iar eu ma opresc,decisa sa ii lichidez unul dupa altul.Stiu ca nu pot sa ma omoare pentru ca acesta e ordinul Printului,iar asta le face treaba mult mai grea.
Liderul se avanta ca un berbece furios si il intampin cu o secure in piept.Mormaie,de parca l-ar fi piscat un tantar si trage taisul ei afara din scutul sau,pieptul ramanandu-i neatins.Ma retrag fulgerator.Ne aruncam priviri pline de inteles si el incepe sa danseze in jurul meu,cu una dintre sabii scoasa de la brau.Taisul ei intalneste securea mea si scanteile incep sa sara.
-Incapatanarea iti va aduce moartea,ingerule!
-Nu inainte sa mori tu!
El ranjeste si face un semn,presimt ca urmeaza ceva neplacut pentru mine,dar nu am timp sa ma gandesc,pentru ca ne duelam.El e inarmat pana in dinti iar eu am o barda,totusi nu reuseste sa ma doboare.
Deodata aud ceva vajaind in spatele meu si un lant de arama imi prinde unul dintre picioare.Glezna mea se indoaie si ma prabusesc la sol.Acel nenorocit de lant pare insa vrajit cu ceva,pentru ca se rasuceste asemeni unui sarpe si ma imobilizeaza.Am inceput sa ma tarasc inapoi,in vreme ce demonul vine spre mine precaut.
Un alt lant imi petrece grumazul si ma strange ca un piton.Acum vad in spatele meu un alt locotenent de al lor,care manuie aceasta arma.
Cineva imi smulge securea din mana si altcineva imi da cu sete un picior in spate.Am icnit si m-am lipit de zidul coridorului.
-Luati-o! Dati de veste Printului ca ne intoarcem cu evadata!
Am inceput sa urlu in vreme ce doi dintre ei ma iau de brate,iar alti doi de picioare.Ma zbat din rasputeri,dar mainile lor brutale ma tin ca in menghina.Gandul mi se duce la Briseide.Nu am avut timp sa aflu ce inseamna cu adevarat tradarea ei si nici nu mai pot afla!
Insa planul meu a functionat.Am atras atentia asupra mea iar acum Printul e mai nerabdator ca niciodata sa afle ce am de spus.O sa regrete amarnic ca mi-a ucis surorile,cavalerii! Si pe fratele meu...De acum inainte,daca vreau sa supravietuiesc in Infern,trebuie sa invat sa lupt cu armele lor.
Ce n-as da sa am acum in mana sabia mea! I-as fi casapit pe urmaritorii mei si as fi lasat o dara de cadavre de aici din celule si pana in palatul acelui Print crud,capricios si nemernic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu