Am cautat in fiecare cort,dar nu l-am gasit nicaieri pe fratele meu.Am dat sa ies din cortul lui Hedar cand l-am vazut carat de Vardas.Am alergat cat m-au tinut picioarele spre ei vrand sa vad ce se intamplase,cu inima ticaind innebunitor.Makai este alb ca varul,dar nici Vardas nu arata mai bine,este acoperit de rani pe tot corpul.
-Ce s-a intamplat?
-A fost otravit...
Acum inima mi se opreste in piept.
-In ce fel,Vardas?
Il zgaltai nerabdatoare de umar.
-Hai,sa il ducem in cortul tau.Nu avem timp de vorbit acum.
Nu am mai pus nicio intrebare,ci l-am luat pe Makai de brat si l-am ajutat sa mearga cat mai repede,pare vlaguit si abia se tine sa nu lesine.Nenorocitul acela de locotenent l-a ranit,se vede pe piept o taietura destul de adanca,dar a ramas intreg.L-am dus cu grija si l-am culcat pe pat,dezvelind apoi rana,care are pe margini o crusta ciudata,verzuie.Vardas scoate ceva din saculetul pe care il poarta la gat si eu ii urmaresc gesturile cu priviri feroce.
-Ce faci?
-Am ceva care va anula efectul otravii.Am primit potiunea asta de o un saman cu foarte mult timp in urma,dar inca isi pastreaza proprietatile.Makai a fost otravit cu lama inmuiata in sange de NARZA.
-Ce e acela "narza?"
-Un demon din adanc...
-Tu de unde sti lucrurile astea?
-Ai fi uimit de cate lucruri stiu...
A scos potiunea si a turnat din ea pe o carpa,apoi a sters rana lui Makai,care sta nemiscat,cu ochii inchisi si arzand de fierbinteala.
Vardas intoarce spre mine un chip obosit.
-Daca vrei sa ii arzi...Sunt asezati cu totii.
-Ai grija de Makai pana ma intorc?
El incuviinteaza si eu parasesc cortul.
***
Pe campiainrosita de sange s-a amenajat un rug imens construit din lemne pe care au fost asezate zeci de lesuri de cavaleri,care asteapta acum izbavirea focului.Ranitii se afla in corturile lor,iar cei care pot sta in picioare s-au asezat solemn de-a lungul rugului improvizat.
Am pasit obosita printre ei,iar privelistea m-a amutit.E o liniste mormantala,soarele de abia ce s-a ridicat si razele lui palide de toamna ii lumineaza pe barbati,intr-un joc de umbre si lumini.
Imaginea trupurilor taiate de securile si sabiile demonilor imi strange inima cat un purice,ca in clipa urmatoare inima sa imi bata dureros in piept ca un gong.Simt in nari mirosul mortii si ma straduiesc din greu sa nu plang in fata cavalerilor.Mainile lor....Sunt inrosite de sange.Viata le-a fost curmata nedrept si prea devreme.Nu ma pot gandi decat la fratele meu,oare se simte mai bine sau mai rau?
Am luat torta aprinsa si am atins lemnele uscate,care au inceput sa arda sfaraind.Fumul acopera chipurile mortilor si imi aduc aminte din nou de Nyria...Si de vinovatia mea.
Nu gasesc niciun cuvant de spus,dar ceva trebuie sa spun.
-Fratii nostri...Si-au sacrificat vietile pentru protejarea acestui ordin.Rasplata lor va fi multa in Cer si sufletele li se vor odihni in Gradinile Raiului.Sa inaltam un imn in cinstea lor,rugand pe cel Preainalt sa le ierte greselile omenesti si sa isi plece privirea doar spre actele lor de vitejie...
Si am inceput sa murmur rugaciunea,tinand de crucea mea de argint,in vreme ce trupurile lor ard cu miros intepator.Flacarile rugului imi aprind si mai mult valvataia din suflet si privesc crancen spre corpurile carbonizate ale demonilor.Se pare ca indiferent de hramul lor,atat razboinicii umani cat si cei demonici s-au daruit focului.
M-am dus sa imi vad razboinicii si cel putin 50 dintre ei sunt raniti grav,iar ceilalti obositi si flamanzi.Am pus straja la ceva distanta de noi si le-am rugat pe surorile mele sa le pregateasca mancarea si sa le ingrijeasca ranile.Nu mai este mult si se va lasa amurgul..
M-am intors in cort sfarsita de oboseala,dorind sa inchid ochii macar pentru cateva clipe.Cizmele mele lovesc pamantul haotic si bratele imi sunt grele ca plumbul,ma simt intr-un vis ce nu se mai termina,indiferent daca este noapte sau zi,amurg sau rasarit.
In cortul meu Makai se odihneste.Vardas nu a plecat de langa el si spre multumirea mea vad ca figura fratelui meu a capatat putina culoare.Doarme adanc.
Cavalerul negru are camasa sfasiata si pieptul lui usor aramiu mi se infatiseaza privirii fara niciun ascunzis.Am inghitit in sec.
-Esti ranit...
-O nimica toata,doar niste zgarieturi...
Am simtit ca trebuie sa ii multumesc cumva pentru grija lui fata de Makai,asa ca m-am apropiat de plosca cu apa si cu o bucata de haina rupta,ca sa ii curat ranile.El s-a asezat pe scaunul de rachita oftand.
-Am numarat cel putin 100 de morti...Nu vom apuca sa traim nici trei zile,Layra...Ei sunt prea multi fata de noi.
Cum indrazneste? Nu am pierdut deja destule? Acum vrea sa ne pierdem si speranta?
-Nici sa nu te gandesti la infrangere,m-ai auzit? Da-mi bratul...
El s-a supus fara sa protesteze,dar cu o unda de mirare pe chip.Un rid fin ii apare pe frunte si ochii caprui se innegureaza.
-Layra...Opreste-te...
Am continuat si i-am atins pieptul undeva in zona inimii,acolo unde are o taietura neregulata si zimtata,mai mult ca sigur provocata de o secure.El imi prinde degetele si le tine apasate pe rana.
Ochii lui ma privesc cercetator.
-Nu poti salva pe toata lumea!
-Nu imi spune ce pot sau ce nu pot face,cavalere!
M-am infuriat si am dat sa ma ridic,dar de abia ce apucasem sa ma indrept...Cand i-am simtit bratele cum ma prind de maini.Stam fata in fata rasufland repede,iar capul meu ii ajunge undeva la piept.
-Layra...Daca macar o data m-ai lasa sa...
Ma incrunt.
-S-ar putea sa nu mai apucam zorii.Tot ce avem este aceasta clipa.
-Nu imi fac griji pentru trup,Vardas...Ca mor sau ca traiesc,nu conteaza.Tot ce conteaza e sa lupt pana in ultima clipa.
-Poate pentru tine nu,dar pentru mine conteaza!
-Lasa-ma...
Ma smucesc simtind dorinta lui,dar oboseala ma face sa recad.Ma strange la piept brutal si capul mi se odihneste pe pieptul lui.Incerc sa imi proptesc mainile de el,dar el le trage in jurul grumazului sau.
-Vardas...Nu este bine ce facem!
-Vreau doar sa te simt...Macar odata sa nu mai fugi de mine.
Slabiciunea ma mai tine inca cateva clipe in caldura acelor brate puternice,care imi aduc in minte crampeie viata pe care as fi putut sa o am daca...nu as fi fost Gardianul.Vardas este aici ca sa ma chinuie,neindoielnic! Nu mai stiu ce imi doresc sau ce nu imi doresc.Tot ce vreau este pace si liniste.Vreau sufletul sa-mi fie izbavit.Dar nu raman in ispita imbratisarii lui prea mult.Ma retrag rusinata si ma uit spre fratele meu,amintindu-mi ca trebuie sa fiu treaza si sa nu las nimic sa imi tulbure judecata.Datoria si onoarea trebuie sa fie inainte de dorintele mele nedemne!
-Ar trebui sa pleci...ii zic.
El clatina din cap si isi ia sabia de langa pat,apoi iese.
M-am asezat langa Makai si am inchis ochii pentru cateva clipe.Tristetea ce o simt in suflet este asemeni unui abis,iar acum nici nu ii mai vad capatul,pentru ca l-am alungat din nou pe Vardas.Ceva ma opreste sa merg mai departe si nicio spaima nu se compara cu aceea pe care o simt cand se apropie de sufletul meu nemuritor,incercand sa ma ispiteasca cu lucruri lumesti.In minte imi vin doar juramintele preotesti si rugaciunile indelungi,lupta cu intunericul lui Lucifer si slabiciunile mele.Daca nu as fi avut slabiciuni,nu ar fi fost sacrificate in van atatea vieti...
Amaraciunea mi-a invadat fiecare coltisor de suflet.Nu mai gasesc salvare decat intr-o rugaciune,pe care o spun in tainita sufletului,cu pleoapele inchise si lacrimi prelingandu-se pe la coltul ochilor.
***
Armata intunecata se apropie vertiginos iar eu ma uit cu jale la randurile cavalerilor mei,care sunt din ce in ce mai rare.In stanga mea Vardas sta incruntat,cu mana inclestata pe sabie si privind din cand in cand la mine.Ma uit la el si pentru o clipa privirile ni se intersecteaza.Vad tristete in ochii lui...Sau poate e doar amaraciunea mea reflectata in irisii lui? In inima simt iar ghiara groazei,iar el imi face un semn de incurajare,ca si cand mi-ar cunoaste starea launtrica.
Tropotul cailor infernali ma umple de frica,dar cugetul imi este mangaiat la ideea ca Makai a fost dus in chiliile din Templu si se afla in siguranta.Niciun demon nu poate trece de portile templului,pentru ca acolo pamantul este sfant.Ideea de moarte nu m-a speriat niciodata,pentru ca moartea este doar un prag pe care il treci intr-o clipita.Ce ma ingrozeste este gandul ca l-as dezamagi pe ISH...
Armatele se ciocnesc cu putere,securile se lovesc de sabii,caii de cainii infernului si urletele umane se impletesc cu zgomotele guturale ale demonilor.Vardas este angajat intr-o confruntare feroce cu doi dintre ei si este aspru incoltit,asa ca de indata ce retez gatul unui demon cu solzi uriasi pe spate,ma reped spre in ajutorul lui.
Hidosenia lor ma lasa fara grai...Se pare ca Belial a venit cu artileria grea pentru ca vad ca multi dintre ei sunt imbracati in armuri grele ce le protejeaza piepturile paroase si capetele hade au coifuri.Sau poate generalul lor s-a gandit ca demonii din adanc nu sunt suficient de buni.Constat cu uimire ca sagetile inmuiate in ulei sfintit nu au decat un efect temporar asupra acestor bestii.Multe dintre ele se lovesc de platosele lor si cavalerii sfarsesc aruncati de pe cai,sfasiati de cainii infernali sau calcati in picioare de acesti demoni puternici.
Inteligenta lor insa se pare ca nu e stralucitoare pentru ca nu cunosc nimic legat de strategie.Se infig orbeste in noi,fara sa le pese ca le vom distruge corpurile.Probabil stapanul lor ii va rasplati cand va fi timpul,oferindu-le un grad in adancurile iadului.
Galagia asurzitoare si crampeiele de cosmar ma fac sa simt ca am ajuns deja acolo in adanc,printre demoni...Fara sa fii ajuns inca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu