Tropotul cailor ma asurzeste,zanganitul armelor vechi si mantiile fluturande ale cavalerilor ma duc cu gandul la o legenda pe care mi-o spunea Denaida,in serile linistite petrecute in Templu.Parca a fost cu ere in urma.Acum acel tablou idilic e inlocuit de unul sumbru,cu nuante vinetii si rosii,cu strigate guturale si frica intiparita in suflete.Strang haturile cu putere si alerg pe campia intunecata spre locul unde luminitele rosii au devenit din ce in ce mai mari.Demonii poarta sabii uriase care au prinse de lame parca flacari,dar stiu ca acela nu este un foc obisnuit,ci este vapaie din iad.Pe cand ne apropiem in goana nebuna a cailor,sabiile cavalerilor incep sa luceasca rand pe rand in auriu,iar campia se umple de culori feerice.Singura care luceste in intuneric cu nuanta de albastru este sabia mea,ceea ce il face pe Belial sa ma repereze curand.
Ne ciocnim de armata inamica cu puterea unui munte si cat ai clipi din ochi aerul se umple de urlete omenesti ingrozitoare si de ragetele guturale ale demonilor,toate impletindu-se intr-o dizarmonie.
Un demon furios,nu prea inalt,cu spume la gura si ochii poncisi afundati in cap,imi taie calea calare pe unul dintre acei caini care ne-au atacat pe drumul de intoarcere.Se pare ca superbii cai infernali nu pot fi folositi decat de luciferieni.Nu am timp sa ma gandesc prea mult la asta pentru ca bestia lui incearca sa atace calul meu,pentru a ma face sa descalec,insa ii citesc manevra si sucesc haturile,mergand in ocol spre stanga.Demonul ma urmeaza si mai infuriat si casca gura incepand sa urle,dar nu ma intimideaza asa de usor.Am vazut destui ca el pe vremea cand stateam in palatul Printului.
-Morrriii! rage el si se repede spre mine.
Il ocolesc abil si sabia mea se ciocneste in trecere cu barda lui scurta cu tais lat,batut grosolan,insa placata cu aur.Bratul imi tremura din cauza loviturii puternice,dar taisul sabiei mele ramane neclintit.
Calul meu se intoarce si la fel si bestia lui si continuam sa ne facem loc prin multimea de fiinte incrancenate.Imi este foarte greu sa imi mentin privirea spre inamic si totodata sa ma strecor prin labirintul de cai si calareti,de demoni si oameni.Din fericire pentru mine,cavalerii mei au facut un zid puternic in jurul meu,condusi de Vardas,ferm decisi sa nu ma lase sa mor din prima noapte.
Scutul facut imi lasa timp sa ma confrunt cu acest demon inferior care devine din ce in ce mai agresiv.Isi da ochii peste cap si incearca sa reteze cu barda picioarele calulul meu,dar o sageata venita parca de nicaieri se infige in animalul lui si acesta incepe sa urle ca prins intr-o capcana.Demonul tresare surprins si cand realizeaza ce tocmai se intamplase,strange mai bine de coama animalului si renunta la planul de a-mi ucide calul,concentrandu-se doar pe distrugerea mea.Ca beata,bestia lui vine spre mine clatinandu-se,iar eu multumesc in gand Cerului pentru acea sageata azvarlita chiar la momentul potrivit.Armele noastre se ciocnesc din nou,dar mai inainte ca demonul sa faca iar ocol,m-am miscat fulgerator si i-am infipt sabia in spate,chiar mai jos de ceafa,apoi am scos-o la fel de repede,din trapul calului.Am ramas uimita de agilitatea mea,aceasta e doar mana lui ISH,pentru ca eu nu stiu sa ma lupt calare.Demonul incepe sa urle ca si cand as fi pus sare pe el,apoi se inroseste,se inroseste,pana cand arata ca jarul aprins.In jurul meu vad petrecandu-se acelasi lucru,ochii imi sunt orbiti de lumina acelui foc care parca ii arde pe demoni din interior.
Adversarul meu cade pe animalul ametit si ramane nemiscat,iar o alta sageata bine plasata se infige in grumazul cainelui,trimitandu-l in Infern dupa stapanul sau.Oftez usurata si ma duc iar spre focul luptei,cand il vad in stanga mea pe Makai luptandu-se vitejeste.Ma incrunt,ce cauta aici cand i-am zis clar sa ramana mai in urma?
Zarind in spatele lui un arc imi dau seama de unde venise sageata salvatoare.Ma uit in fata si ceea ce ma intriga este faptul ca Belial sta undeva retras,nemiscat,ca si cand ar asteapta sa slabesc indeajuns pentru a ma ataca,in vreme ce ii lasa pe demonii lui sa faca treaba murdara.Ma intreb de ce iti e teama de un biet ingeras,Belial...
Sau poate este o noua strategie parsiva,menita sa ma faca sa ma intreb si sa ma framant,ca sa imi pierd concentrarea!
Un demon slabanog,diferit de cel de dinainte apare in stanga mea pe lateral si feresc calul tocmai la timp,apoi el trece razand pe langa mine,razand salbatic,parca schelelaind si fluturand arma.Cand se intoarce razand prosteste,evident convins ca o sa ma faca bucati,profit de laudarosenia lui si nu il las sa ajunga pana la mine,aruncand in el o arma scurta pe care o port la sold.Arma i se infige in piept si demonul uimit se uita spre mine cu o privire intrebatoare,apoi isi indeamna animalul spre mine.Nu are timp sa mai ajunga,pentru ca arma,la fel ca toate celelalte,a fost sfintita.Pieptul incepe sa i se inroseasca ca al unui rac fiert si el urla in agonie.
Nu imi pierd vremea sa ma uit la el,pentru ca un alt demon care a zarit toata scena vine calare spre mine,dar drumul ii este curmat de o sageata infipta direct intre coarne.O alta sageata imi suiera pe langa ureche si un demon scund,cu trunchiul puternic,vine din stanga celui rapus,dar este luat in primire de Makai.
Mi-am indemnat calul spre gloata demonilor,spargand scutul construit in jurul meu,iar Vardas imi face semne disperate sa ma opresc.Atatea trupuri de barbati zac pe iarba rece,le pot zari luminate de luna si la fel vad sabiile lor aruncate pe jos,care inca lucesc.
Nu voi sta sa ma ascund dupa ei,cata vreme atatia cavaleri mor de cealalta parte! Am facut semn cu bratul stang intins,ceea ce inseamna"Urmati-ma"si o parte din ei s-au desprins de ceilalti urmandu-ma vijelios.Am intrat in randurile lor cu viteza fulgerului,nebuneste si fara sa ne mai gandim la moarte.
In mine arde o dorinta de macel,vreau sa nu mai existe vreun demon pe fata Pamantului! Ranjesc si retez in trecere bratul unuia dintre ei,dar pesemne mandria nemasurata ce m-a cuprins pentru o clipa are dublu tais,pentru ca simt o sageata cum trece foarte aproape de mine si imediat o arsura in umar.Am pus mana repede si am simtit sangele proaspat.
Intaratata,am decis sa inaintez cu si mai multa furie intre ei,cand il vad pe Belial facand o miscare nervoasa spre unul dintre locotenentii sai,iar aceasta vine spre noi calare,cu ochii tinta la Makai.
Simt cum mana mi se slabeste brusc la ideea ca acel animal sa il sfasie pe...Nenorocitul de Belial simte ca Makai inseamna ceva pentru mine! Altfel ar fi trimis dupa Vardas,care din cate vad se pricepe de minune la retezarea gaturilor de caini infernali.
Am tras de haturi si am alergat intr-un suflet in ajutorul lui Makai,care se pare insa ca nu are nevoie de ajutorul meu.Miscarile lui repezi il scapa de prima lovitura,apoi il vad jos de pe cal si pe demon la fel,infruntandu-se.Inima mi s-a facut cat un purice.In numele lui ISH,pentru ce ai facut asta,Makai ?!
Ce vrea Belial sa demonstreze? Ca ucigandu-mi unul dintre cei mai bun cavaleri ma va pune la zid? In mine imi vine rugamintea lui Makai,de a nu-l plange daca va muri,de a nu-mi pierde speranta in caz ca...Daca el crede ca il voi lasa singur,se inseala! Am lovit calul cu piciorul in burta usor,iar el simtindu-ma,isi croieste drum printre inamici.Dar planul meu se duce de rapa cand un alt demon imi taie calea.Blestematul! Privirea imi este obturata de siluete cenusii sau diforme,de caii cazand si nechezand iar urechile pline de zdranganit de arme si vaiete ascutite.Mor,cavalerii mei mor pe capete,dar acelasi lucru as putea spune si despre demoni.Sabiile din ziua Harului isi fac cu prisosinta treaba si vad armata inamica dand putin inapoi.
Nu stiu cand s-a luminat de ziua.Nu mai stiu cati demoni am atins cu sabia sau cate capete am retezat.Totul pare desprins dintr-un cosmar ce nu se mai termina.Imi simt bratele de piatra iar calaritul continuu mi-a amortit soldurile si spatele.Oboseala ma doboara,dar frica de a fi ucisa ma tine treaza.Odata cu mine,cavalerii si-ar pierde curajul si ar fi nimiciti cu usurinta.In capul lor,eu sunt acea femeie ce a fost patrunsa de Focul Dragonului si a scapat nevatamata.Nu pot sa pierd!
Randurile demonilor,compacte la inceput,s-au rarit.Ma uit dupa Makai,dar nu il vad nicaieri.O lovitura imi face calul sa se clatine si ma intorc pe loc inapoi,ingreunata insa de miscarile lui confuze.
In spatele meu Belial...Tocmai retezase capul unui cavaler,ceea ce a facut ca sangele sa imi inghete in vene.Demonii inferiori se feresc din calea lui,constienti de faptul ca eu sunt prada capeteniei,nu a lor.
Cavalerii se lupta in continuare,fiind prea ocupati sa isi salveze viata,ca sa vada ceea ce se petrece aici.Am strambat din nas,desi carnea imi tremura pe mine de frica.Nu de spaima mortii.
Dupa ranjet,imi dau seama ca Belial a pregatit lucruri mult mai urate pentru mine,lucruri pe langa care moartea pare un vis frumos.
-Tot nu te-ai plictisit de jocul asta,Layra? De ce nu te predai?
-Sa ma predau? Crezi ca m-as preda vreodata intunericului?
-Dar ce zici de intunericul din tine?
De data asta,nu mai inteleg.El priveste spre mine zambind subtire.
-Eu sunt a lui ISH! Se pare ca nici tu,nici Printul tau nu au inteles asta.Chiar trebuie sa v-o spun de fiecare data?
-Tu esti a Printului! imi zice el cu o voce care nu lasa loc de indoiala.
-Nu sunt prada lui de razboi! Daca vrea,sa vina sa ma ia!
-Ai grija ce iti doresti,ingerule...Ca s-ar putea sa si primesti!
Am ridicat sabia.
-Ai venit sa stam la taclale Belial? Credeam ca scopul tau principal era sa ma ucizi,pentru a avea cu ce te lauda prin palatele lui Lucifer!
-Sa te ucid? rade el galagios,confirmandu-mi temerile.Sa te ucid si sa pierd placerea de a te vedea torturata,disperata,indurerata? Ca intr-adevar,multe vei pierde!
Cuvintele lui imi trec prin inima cu iz de prevestire.
-Am pierdut deja mai multe decat crezi tu,Belial!
-Nu ai pierdut mare lucru ingerule...Dar vei simti curand cum este sa nu mai ai nimic.Sa plangi in intuneric...Asta se intampla cu toti cei care il sfideaza pe El.Doar nu crezi ca te-a lasat sa pleci din Infern,degeaba,nu?
-Ce vrei sa spui? ma enervez eu.
-Inocenta ta ma face sa ma distrez la culme! Nu stiu ce m-as face daca ar trebui sa iti suport prezenta prea mult timp...Fie as rade necontenit,fie te-as spinteca in doua ca pe un peste!
Zambetul lui inghetat imi arata ca ma uraste la fel de mult ca in ziua in care m-a condus prin cele trei porti de intrare in iad.
-Prefer moartea decat sa trebuiasca sa mai ascult inca una dintre glumele tale proaste!
El hohoteste.
-Printul iti transmite salutari!
Si Belial se scufunda in Pamant cu tot cu calul sau,ca si cand ar fi un fuior de fum.Odata cu el,dispar toti demonii si cainii infernali,pentru ca zorii de zi ii alunga.O fasie subtire,trandafirie,se intrevede la orizont si spulbera ultimele tenebre.
Pe campia insangerata vad demoni carbonizati,ramasi asa cum moartea i-a surprins,cai si calareti cazuti,rapusi de taisul securilor,sageti negre infipte in piepturile cavalerilor...Si chipuri galbene,guri cascate si sange inchegat patand armurile.
Imaginea ma umple de furie! Si o intrebare imi chinuie iar mintea...
Unde e Makai? Trebuie sa ma duc sa il caut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu