M-am trezit din somnul de piatra simtind cum o geana de lumina se incapatana sa mi se strecoare sub pleoape.Cineva ma zgaltaie de umar si deschid ochii speriata,iar inima imi bate ca a unei caprioare urmarita de vanator.Lumina capata contur si vad in fata mea o torta,iar fumul incepe sa ma inece.
-Layra!
Makai ma priveste cu o fata incordata,iar in ochii lui vad prevestirea unei furtuni gigantice.
-Ce...ce se intampla? ingaim,inca naucita de somnul scurt si adanc.
-Ei...vin!
Am sarit in picioare,fara sa mai intreb alte lucruri,pentru ca stiu cine sunt"ei".Am insfacat sabia si parasit chilia in fuga,urmata indeaproape de Makai,iesind spre zona corturilor.Picioarele mi se misca greu,ca intr-un vis si inca nu ma pot dezmetici,in vreme ce inima bate de parca ar vrea in curand sa imi paraseasca pieptul.
Pamantul moale se zbate sub presiunea cizmelor mele si sabia imi luceste in mana dreapta.Cu coltul ochiului vad literele aurii cum incep sa prinda viata,acele litere scrise in limba ingerilor.Afara este inca noapte,dar undeva in departare se pot vedea torte luminand ca mii de licurici.Un tropait speriat de cal si voci mai groase sau mai subtiri s-au impletit spargand linistea noptii.Murmurul se inteteste si cavalerii ies din cort,iar cei care fusesera de veghe se apropie de mine.
-Demonii! Cred ca sunt mii! zice Hedar precipitat.
Un fior imi trece prin piept si o senzatie de gheata nu ma lasa sa rasuflu cum trebuie.
-Unde e Vardas? intreb cu voce joasa.
-Nu stiu,se poate sa fie in cortul lui.
I-am lasat pe Makai si pe Hedar si m-am dus sa il caut.Ceva in mine imi spune ca Vardas are mai multa experienta in astfel de lucruri,desi nu as putea spune de unde simt asa ceva.E atat de stapan pe el incat nu se teme nici macar de demoni.As vrea sa pot spune acelasi lucru si de restul cavalerilor.Desi sunt barbati vajnici,nici nu isi pot imagina cat de sadici pot fi acesti fii ai intunericului.
Am desfacut cortul dar nu vad pe nimeni,doar o faclie aruncata pe jos,care inca fumega.Unde este Vardas cand am nevoie de el? Frica incepe sa ma cuprinda si strang mai bine sabia in mana,arma care mi-a devenit intre timp si rugaciune.Am iesit si m-am dus inapoi spre multimea de cavaleri,cand il vad dand din brate,gesticuland si explicand ceva,iar barbatii au facut un cerc in jurul lui.
-Trebuie sa intelegeti ca nu va luptati cu sange si carne,ci impotriva stapanirilor,legiunilor,armatei intunericului! Nu veti iesi vii din aceasta confruntare! Dar veti fi inscrisi pentru totdeauna in Cartea Vietii...
Nu pot sa cred ca le spune asa ceva,asta nu este incurajare! Ochii lor incep sa se uite in spatele lui Vardas iar eu pasesc furioasa si trec razand pe langa cavalerul negru,infigandu-ma in mijlocul cercului.Pe data,murmurul si intrebarile iau sfarsit si toata lumea asteapta ca eu sa zic ceva.Dar ce mai pot zice,cand Vardas a zis tot,uitand ca eu sunt cea care conduce aceasta armata,nu el!
-Vardas,cati demoni ai ucis pana acum ?
El se incrunta usor si se intoarce cu fata spre mine,iar toata lumea sta cu sufletul la gura citind de pe buzele noastre confruntarea.
-Nu ca ar fi treaba ta dar...am ucis destui demoni cu invelis uman,fiinte care faceau lucruri ingrozitoare.
-Ai ucis vreodata un demon cu invelis de...demon?
Vocea imi este aproape rastita.Cata nesabuinta zace in acest Vardas!
-Nu.
M-am facut inteleasa,asa ca ma intorc cu fata spre cavaleri.
-Ceea ce a zis Vardas este adevarat...Nu va luptati cu sangele si carnea,dar totusi demonii pot fi raniti.Sagetile inmuiate in ulei sfintit si sabiile batute in ziua Coborarii Harului sunt tot ce aveti nevoie.Sabiile pe care le aveti nu sunt niste sabii obisnuite.Au fost turnate si batute in urma cu mult timp,intr-o zi miraculoasa.
-De unde sti asta? intreaba Hedar.
-Este unul dintre lucrurile pe care mi le-a zis Petronus.
Murmurul creste si odata cu el parca si curajul in pieptul barbatilor.Incep sa se uite la sabii cu ochii ingustati,atingandu-le de parca acum le vedeau pentru prima oara,incercand sa vada ce le face atat de deosebite.
-Nu va uitati la tais pentru ca nu acolo e puterea lor.Voi sunteti puterea sabiei! Cand demonii se vor apropia destul de mult veti sti,pentru ca vor incepe sa luceasca,asa cum se intampla acum cu a mea.
Mi-am scos arma de la sold si le-am aratat lama.
-Si ce se va intampla atunci?
-Puterea lui Dumnezeu va fi in bratele voastre si lumina Lui va intra in taisuri,ceea ce va face ca demonii crestati de ele sa fie ca atinsi de fulger.Ii veti ucide pe loc,daca veti lupta cu vitejie!
Cuvintele mele se pare ca ii insufletesc,pentru ca isi scot sabiile de la sold.Vardas se pleaca usor,iar respectul lui nu ii lasa indiferenti pe ceilalti.Am ridicat sabia continuand sa spun
-Si acum fratilor...Sa mergem sa ucidem niste demoni!
Aproape am ranjit zicand cuvintele cu tarie,iar ei ridica armele.
-Gardianul! Gardianul!
-Pe cai! Arcasii in fata,purtatorii de sabie in spate! Bateti tobele!
M-am intors spre Vardas.
-Tu ma vei flanca in partea dreapta,iar Makai in partea stanga.Si Vardas...Ai grija ca flancul tau sa inainteze primul.
El da scurt din cap si pleaca repede sa isi ia calul.M-am dus spre grajduri privind forfota.Prin gand imi trece chipul fratelui meu.Pentru nimic in lume nu il pot lasa sa inainteze primul.
Am facut semne lui Hedar.
-Hedar anunta-i pe toti ca ne pregatim de plecare.
El se grabeste si curand aud cornul sunand prelung de trei ori.Am luat cu mine 50 de cavaleri si am inaintat,urmata de mica mea armata ce ma flancheaza de ambele parti ca aripile unei pasari.
***
Tropotul cailor este sincron cu bataile inimii mele inebunite.Strang cu fermitate haturile,lipindu-ma de animalul meu si inaintez cu tenebre in suflet.In curand,in curand il voi intalni din nou...Intrebarea este,voi avea puterea sa il infrunt? Prin minte imi trec cele mai ciudate ganduri.Crampeie din copilaria mea,chipul vag al mamei...Cocosul acela afurisit pe care l-am ucis sa imi protejez fratele.Casa de lemn si mirosul vag de busuioc care domnea in gradina...Eram doar un pui ca om ca toti oamenii.Denaida...Ochii ei aspri,neinduratori,lipsiti de tandretea pe care mama o avea.Dura si rece ca o sabie,dar dreapta.
M-a calit,dar nu am simtit iubire din partea ei.Era prea dedicata Dumnezeului ei ca sa vada ca eram doar o fetita ce dorea mangaiere.Eu am fost dintotdeauna soldatul ei,pregatit din timp pentru marea confruntare...Darul inainte vederii nu i-a dat insa si darul compasiunii.Niciodata nu mi-a ingaduit sa am vreo slabiciune.
Cat de dezamagita ar fi sa stie cum mi-am incalcat juramintele! Asta e ultima mea sansa sa imi demonstrez devotamentul,pentru ca stiu ca voi muri.Daca zorii ne vor prinde,asta va fi prin ingaduinta lui ISH! Nu mai sunt naiva si stiu ce putere de distrugere au demonii.
Coamele cailor flutura in vant si copitele lor zdrobesc in trecere craniile arse nu demult de luciferieni.Vantul s-a starnit dintr-o data iar norii vinetii vor aduce o ploaie cumplita ce va spala intunericul...Asta sper in adancul sufletului.Niste corbi au inceput sa croncane,ii vad zburand deasupra noastra,dar pentru mine sunt ca niste fantasme negre,fara contur,ca intr-un cosmar.
Atingerile Printului...Ma scutur,ca si cand un sarpe s-ar fi urcat pe mine.Mai mult ca niciodata,il urasc!Armata mea se apropie de locul unde se vedeau luminitele,in vreme ce armata lor vine in intampinarea noastra.
-Asteptaaatiii! am strigat si ii fac semn lui Hared,iar el suna din corn.
Caii incremenesc si luciul sabiilor ramane o vreme suspendat.
Tropul cailor infernali ne ingheata inimile si zarirea mantiilor negre si a sabiilor facute parca din flacari ne fascineaza.Armata intunericului se apropie si printre siluetele diforme ale demonilor de rang inferior,zaresc si una frumos conturata:Belial.
L-as recunoaste dintr-o mie.Nu se afla insa in forma demonica primitiva pentru ca nu a fost starnit de sangele de om.Parul castaniu ii flutura in vant,ochii complet negri ma privesc incrancenati si statura lui inalta domina turma de demoni supusi si grotesti.Se desprinde de armata lui care se intinde pe ambele dealuri,astupand orizontul,ceea ce ma face sa ma cutremur:sunt asa de multi!
Belial vine spre noi,dar restul demonilor nu il urmeaza.Stiu ceea ce vrea,asa ca fac semn lui Vardas si el intelege si ma duc spre luciferian,incercand sa par cel putin la fel de mandra ca el.Imi tin spatele drept si picioarele stranse pe dupa burta calului,iar sabia mea cu insemne aurii luceste,atrangandu-i atentia.
-Layra...Nu credeam ca ne vom intalni din nou,ranjeste el subtire.
-Belial...As vrea sa spun ca imi face placere sa te vad,dar nu este cazul...ii raspund cu sarcasmul cuvenit.
-Insa mie imi face o placere deosebita sa te revad...Ai plecat din Infern ca un ingeras chinuit si te-ai intors conducand o armata.
Abia ne-am intalnit si deja incepe sa ma enerveze.
-Printul...va fi nespus de incantat sa vada asta.
-Si de unde va vedea asta? De la inaltimea tronului sau? E atat de las incat ii lasa pe altii sa lupte pentru el?
-Eu sunt generalul...Dar Printul este maestrul in strategie,ranjeste el.
-Nu ma indoiesc...zic cu ironie.
-Si...Te-ai pregatit pentru infrangere?
-Infrangere? Ce zici de victorie? ii zic mandra.
-Vom vedea noi daca asa va fi! zambeste el dispretuitor si isi indeamna calul apoi pleaca la fel de semet cum a si venit,fara sa imi mai zica vreun alt cuvant.
Am oftat usor si m-am intors la cavalerii mei,dandu-le ultimele instructiuni.Apoi am asteptat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu