Vardas sta in continuare nemiscat,privindu-ma ca si cand ar astepta ceva.Eu ma desprind de Makai si imi aranjez hainele,simtindu-ma stanjenita si in mod straniu vinovata de faptul ca am fost prinsi imbratisati.
-Ce este Vardas?
El ramane cu aceeasi incruntatura pe frunte si isi dezlipeste buzele alene,ca si cand ar depune stradanie pentru asta.
-Ma gandeam ca ai putea spune cateva cuvinte inainte sa ii punem pe cavaleri in groapa comuna.
Am oftat din adanc.Bucuria de mai inainte mi-a fost umbrita in mod neasteptat de amintirea acelor trupuri insangerate,ciopartite,care stau asezate in apropierea raului,acolo unde ceilalti barbati au sapat o groapa adanca,la umbra unui copac falnic.Makai da sa se ridice.
-Nici sa nu te gandesti! Vei ramane aici sa te odihnesti,nu vreau ca rana sa ti se redeschida.
-Layra...Au fost fratii mei.Trebuie sa fiu acolo,imi zice el incrancenat,cu fata colorata usor in galben.
Nu imi place ca vrea sa paraseasca cortul,dar pot intelege dorinta lui.
-Prea bine,dar vei merge ajutat de Vardas.
Cavalerul negru se apropie si il ajuta sa se ridice,desi se vede ca asta nu ii face prea mare placere.Makai zambeste subtire,probabil cu gandul la scena de mai dinainte si imi arunca priviri complice.Am tras la o parte perdeaua cortului si am iesit afara.
Este amurg si razele blande ale soarelui ce sta sa piara mangaie fetele barbatilor care s-au adunat in apropiere de cortul meu.Am iesit si l-am vazut pe Terai,Nadamar si Kenred cu niste lopeti de lemn improvizate,indreptandu-se spre acel carpen batran.
Am strans in mana crucea ce imi atarna la piept si m-am dus cu pasi apasati,privind cu jale in suflet mandretea de cavaleri ce zac aliniati in iarba,cu ochii inchisi,cu fata indreptata spre cer.Toata lumea este aici,o zaresc pe Briseide sprijinind pe unul dintre raniti,stand cu capul in pamant,ingandurata.Mi-am dres glasul si m-am apropiat de groapa,incercand sa nu zabovesc cu privirea prea mult spre aceste imagini funebre.Furia din mine creste incetul cu incetul,indreptata asupra Printului si liotei lui de intunecati uitati de Dumnezeu.
Ce as putea spune,ce cuvinte ar fi potrivite pentru sacrificiul lor? Stiu ca nimic din ce as spune nu va sterge vreodata jelania intiparita pe fetele celorlalti cavaleri,care stau cu mainile stranse pe sabii,nemiscati.Ma simt vinovata pentru moartea lor,pentru moartea Liliei,pentru Nyria.Pentru tot.Lupta nici nu a inceput si am pierdut asa de multe...
Iar Lucifer castiga de fiecare data! Ce se va intampla daca vom fi atacati din nou? Voi avea puterea sa ii apar sau vor fi si altii macelariti?
Aud vocea grava a lui Vardas,care il tine de brat pe fratele meu.
-Ar trebui sa incepi Gardianule,in curand se lasa noaptea si nu putem lasa trupurile la mila jivinelor.
Tonul lui dojenitor ma scoate din gandurile mele si ma infurie si mai tare.Cine se crede? Este a doua oara cand ma trateaza de parca as fi vreun copil care nu stie ce are de facut.Dar il iert si de data asta.Tulburarea pricinuita de pierderea fratilor lui trebuie sa fie de vina.
Ma uit spre Briseide si ii fac semn sa vina la mine.Ea il paraseste pe cavaler,lasandu-l in grija altuia si vine degraba.
-Ajuta-ma,ii soptesc.Vreau sa cant un imn pentru ei si vreau sa canti alaturi de mine.
-Nu pot,scanceste ea.Tu esti Gardianul,iar ei sunt cavalerii unui ordin stravechi.Nu mi se cade mie aceasta cinste.
-Atunci...Ia tamaia asta si presar-o peste mormant si peste hainele lor.
Ea inclina din cap si ia punga de matase din mainile mele.Pe ISH,de ce toata lumea vrea astazi sa imi incerce rabdarea? Ma astept ca atunci cand spun un lucru acesta sa fie facut de indata.Nu mai am puterea sa ma lupt si cu nesupunerea celorlalti.
-Biencuvantat esti Dumnezeul nostru,de acum si pururea...
M-am oprit simtind ca nu pot rasufla din cauza atator perechi de ochi care ma privesc.
-Pamantul este pamant...Tarana se intoarce in tarana iar sufletul la Dumnezeu,care l-a dat...Si chiar de m-as afla in Valea Mortii de nimeni nu ma tem,cat esti cu mine...Ishala Ishallya Mehra...Ishlla ISH,Morham Mordum Esth...Ishala Emparath...
Am inceput sa cant incetisor.Vantul a inceput sa bata starnind crengile copacului,dandu-ne de veste parca de sufletele cavalerilor ce vor sa isi ia ramas bun de la noi.Toata lumea inclina capetele umil.
Pe masura ce cant,cavalerii iau trupurile mortilor cu gesturi respectuoase,vrand parca sa isi ceara iertare pentru brutalitatea de dupa.Trupurile sunt pogorate in groapa,carate pe brate si prinse de altii care stau pe fundul gropii.Sunt asezate unele langa altele,inghesuite,iar mainile si picioarele lor se impletesc.Cand au terminat,m-am dus incet spre marginea gropii ce va deveni mormant,iar cavalerii mi-au facut loc,asezandu-se intr-o parte,obositi si cu sudoare pe frunte.
Am luat buchetul cu flori albe adus de Briseide si am presarat florile una cate una peste trupurile lor,lasandu-le sa cada din mana mea.Cand toate cele 33 de flori au ajuns la morti,cavalerii si-au scos brusc sabiile,iar zgomotul de taisuri ascutite m-a facut sa tresar.S-au asezat apoi pe marginea gropii,inconjurand-o,cu sabiile tinute deasupra ei,ca si cand ar fi vrut sa creeze o cupola din ele,care sa apere trupurile defunctilor.
Apoi au strigat la unison niste cuvinte in limba ordinului lor vechi,pe care le-au repetat de trei ori.La sfarsit,barbatii au luat fiecare cate un pumn de tarana,apoi au inceput sa se uite spre mine,stand asa,cu pumnii stransi,cu fire de pamant cazandu-le printre degete.
Ce asteapta? Makai ii face un semn lui Vardas si acesta il ajuta sa vina langa groapa.Fratele meu ia de asemenea un pumn de pamant iar cavalerul negru il lasa si vine langa mine.
-Avem un obicei care trebuie respectat Gardianule.
Vocea lui joasa ma face sa ma infior.
-Ce trebuie sa fac? intreb cu glas scazut.Credeam ca asta e totul.
-Ei si-au dat sangele pentru cauza ta.E randul tau sa le dai sangele tau,in semn de recunostinta.
Vardas imi face semn sa intind mana.Inima a inceput sa imi bata mai repede,desi demult nu ma mai tem de curgerea sangelui meu.Ochii lui imi par acum de chihlimbar,odata cu venirea inserarii.Fata ii sta inclestata si are aceeasi expresie de masca mortuara.Fara prea multe cuvinte,imi prinde incheietura si scoate un cutit cu lama neagra,lucioasa,incrustat cu pietre,apoi apasa de-a lungul palmei mele.Aerul imi suiera printre buze de durere,dar nu las sa se vada nimic.Sangele incepe sa picure deasupra gropii,in vreme ce Vardas ma strange puternic de palma,facandu-l sa iasa mai usor.
Pecetluind trecerea lor in lumea de dincolo,cavalerii au aruncat pamantul din pumni pentru fratii lor,apoi cativa dintre ei au inceput sa umple groapa cu pamant.Am ramas privind in jos,la cizmele mele murdare,la camasa barbateasca stropita de sange pe care o port,la centura lata de care am prinse cutite si sabia de argint.
O mana imi ofera o bucata de panza alba.O iau si o petrec peste palma mea stanga,inconjurand-o,apoi strang din dinti de usturime.
-Ar trebui sa pui niste balsam pe acea rana.
-Leacurile le pastrez pentru raniti.Nu voi risipi balsamul pentru o biata zgarietura,zic eu tantosa.
-Vino cu mine.
Vreau sa intreb unde,dar nu apuc ca el intoarce deja spatele,stiind ca am sa il urmez,fie si de curiozitate.Ma duce spre cortul lui,nu stiu ce are de gand,dar felul cum isi schimba purtarea ma intriga.Azi este vant de furtuna,maine o zi senina,cand este foc,cand este gheata,cand este crunt,cand arata mila.Ciudate sunt caile lui ISH!
A deschis cortul poftindu-ma sa intru,fara insa sa scoata o vorba.Mi-a facut semn sa ma asez pe scaunelul de rachita impletita si a scos de undeva o sticluta,din lucrurile lui ingramadite intr-un colt.Pana sa il intreb ce are de gand,se lasa intr-un genunchi in fata mea si imi ia mana.Dezveleste carpa de panza si cerceteaza rana cu ochi antrenat.Nu pare prea multumit de faptul ca a trebuit sa ma taie.
-Este doar o taietura...murmur eu.
-Una adanca.O sa o curat acum.
A luat alta bucata de panza peste care a picurat o parte din continutul acelei sticlute,care miroase vag a ceva asemanator cu otetul.A apasat apoi peste rana mea si fara sa vreau,am scos un geamat.Ochii lui s-au pironit pe data pe fata mea tulburata.Eu dau sa imi retrag mana,simtindu-ma stanjenita.
-Ce este? se mira el.
-Sunt mai bine acum,mint eu.
-Nu iti place ca cineva sa aiba grija de tine,nu-i asa? Esti asa obisnuita sa ai mereu grija de altii,incat rolul asta nu ti se mai potriveste.
Eu nu raspund,inciudata ca poate sa citeasca aceste lucruri de pe chipul meu,care ma tradeaza de fiecare data.Am luat acea carpa si m-am legat la loc cu miscari furioase.
El se ridica incet si ia o plosca pe care o deschide.
-Vin?
-Nu.Trebuie sa imi pastrez mintea limpede.
-Cum vrei.
A inceput sa bea insetat,fara sa se gandeasca ca face risipa.Poate asta este felul lui de a-si ineca durerea.M-am ridicat nevrand sa mai zabovesc,in vreme ce el sta cu spatele la mine.Cand am dat sa ies,ii aud glasul ragusit.
-Gardianule...
Ma opresc si el se intoarce.Buzele ii sunt usor inrosite de culoarea vinului si fruntea ii este brazdata de riduri fine.
-Ar trebui sa ai grija cum te porti in preajma lui Makai.Ar putea sa inteleaga gresit afectiunea ta.
-Nu cred ca este treaba ta ce se intampla intre mine si el!
De data asta a intrecut masura! Cum indrazneste?
Mi-am umflat pieptul si m-am apropiat de el amenintator.
-Si tu...cavalere,ar trebui sa fii atent sa nu te dai de gol.As putea intelege gresit grija pe care mi-o porti.
El zambeste in zeflemea,iar fata i se destinde,in contrast cu a mea.As vrea sa il lovesc si nu am niciun motiv sa fac asta,in afara de fata lui ironica,care nu pare tulburata de spusele mele.Oh,e prea stapan pe el si isi masoara bine cuvintele,dar nici eu nu voi fi mai prejos!
Nu mi-a fost teama de demonii de rang inalt,nu imi va fi teama de un simplu om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu