Ma plimb de la un cort la altul veghind ca fiecare barbat ranit sa primeasca ingrijiri,dar cavalerii mei nu se pricep prea bine la oblojeli.Mi-am petrecut intreaga noapte spalandu-le ranile,iar pe Briseide am trimis-o sa stea la capataiul lui Makai.Nu am dormit de doua nopti si totul pare ca s-a petrecut candva,demult.M-am dus pe malul raului ca sa imi spal mainile si fata,sperand sa ma inviorez.M-am culcat jos in iarba si am scos de la brau punguta de panza care apartinuse Liliei.Am scuturat-o si din ea a iesit o moneda destul de mare,aramie,ce are pe ea un insemn ciudat.Am rostogolit-o in palma cercetand-i ambele fatete.Pe una din ele este infatisat un sarpe incolacit,iar pe cealalta o cruce,care asa cum o vad eu acum,este desenata gresit.Este invers,dar daca intorc moneda,crucea este asa cum trebuie.Sarpele insa este straniu,pentru ca indiferent cum rasucesc moneda,el este mereu in aceeasi postura:prelungindu-se pe marginile monedei si devorandu-si propria coada.
Dupa un rastimp de gandire,mi-am dat seama ca nu mai vazusem asa simboluri in Templul nostru.De unde avea Lilia aceasta moneda veche? Gandurile mi-au fost furate la auzul unor pasi indesati.
-Cati raniti avem? intreb fara sa ma intorc,stiind cine este.
-La ultima numaratoare,33.
-Cati morti?
-15.
Am oftat din rasputeri,strangand moneda,pe care am bagat-o degraba in saculet,ca Vardas sa nu ii vada insemnele.
-Briseide m-a trimis sa iti spun ca s-a trezit tarkul.
Nu am mai stat sa il privesc pe Vardas,ci am luat-o la sanatoasa pe data,vrand sa zbor pana la cortul lui Makai.Dupa aceasta noapte oribila,in care s-au pierdut atatea vieti,vieti care pentru mine valoreaza mai mult decat aurul,in sfarsit o veste buna!
Am ferit marginile cortului si l-am zarit ridicat pe perne,cu un bandaj pe piept si altul la bratul stang,band o cana de vin.Briseide se ridica incet de langa el si ia ulciorul sa mai aduca apa.Ii pun mana pe umar.
-Ai muncit destul...Du-te si odihneste-te putin.
-Dar...Tu nu ai dormit deloc,Gardianule!
-Am zis sa te odihnesti.Este un ordin.
Ea inclina din cap si iese,in vreme ce tarkul zambeste usor.
-Stii ca prinzi culoare in obraji atunci cand dai ordine?
-Iti arde de gluma,cand tu esti cel care are nevoie de culoare in obraji,ii zic eu in zeflemea,incercand sa imi ascund ingrijorarea.
-Vino,aseaza-te.Arati de parca ai avea nevoie de un somn bun.
-Nu pot dormi Makai! Am atatia cavaleri raniti! Am venit doar sa vad daca esti bine si ma intorc imediat la munca.
-Am vorbit cu Vardas si inca cativa sa se ingrijeasca de corturi.Tu ar trebui sa mananci ceva,daca nu vrei sa cazi jos.Nu faci nici doua parale daca esti nedormita si flamanda.Desi...Trebuie sa recunosc,te-ai descurcat de minune azi noapte.Vardas mi-a zis ca i-ai salvat viata.
-Mi-am facut doar datoria,adaug eu,apoi ma asez la picioarele lui si ma intind de-a latul patului.Imi sprijin capul de o desaga incarcata cu haine si ma las pe spate.Mainile imi tremura usor si capul imi este molesit,gandurile devin tot mai neclare si simt cum somnul ma imbie cu a lui dulceata.Makai imi intinde un platou cu ceva vanat,dar ma stramb vazand ca este vorba de carne de iepure.
-Ce este,prea putin pentru onorabilul nostru Gardian? glumeste el.
-Nu,doar ca...
Am vrut sa spun "Doar ca eu nu mananc carne"dupa care am dat din brat a lehamite si am inceput sa ma infrupt.Dupa cate tragedii s-au intamplat,sa mananc carnea unui animal nu mi se mai pare cel mai infricosator lucru.Desi nu prea imi place,ma silesc sa ma hranesc,am nevoie de forta pentru ca "Drumul Racilor" este lung,iar calatoria tocmai ne-a fost intrerupta brutal de atacul cainilor infernali.
Dupa ce am baut si putin vin,am mai prins inima si m-am intins la loc,facand planuri.Vom avea nevoie de cateva zile pentru ca ranitii sa isi revina,poate chiar mai mult de o saptamana,ceea ce ma sperie.Simt ca surorile si Templul au nevoie de mine mai mult ca oricand.Ma bate chiar gandul sa plec inainte si sa las o mana de cavaleri sa aiba grija de raniti,dar daca ar avea loc un alt atac...Ar fi pierduti si nu as putea sa ma iert niciodata pentru asta.Painea este pe sfarsite,dar mai avem vin si din fericire multi dintre ei stiu sa vaneze.
Planuind si vazand cu ochii mintii tot ceea ce voi face,nici nu am stiut cand somnul m-a furat.
***
Cand ma trezesc,simt ca este ceva mai racoare si imi infasor mai bine tesatura in jurul trupului,privind cu coada ochiului la cizmele mele negre.M-am culcat incaltata,dar nici macar nu imi pasa,plecarea pe taramul viselor a fost asa de revigoranta incat am uitat de toate:de Print,de demoni,de lupte,de agonie si moarte.
Mi-am frecat ochii ca un copil si m-am uitat spre Makai,care sta nemiscat si ma priveste lung.Oare el s-a odihnit? M-am ridicat fara sa zic nimic si i-am desfacut incet bandajul,privind la paste verzuie pusa de Briseide.Rana este adanca,dar nu a atins niciun organ important,o acopar si trag patura peste el.Makai ma prinde bland de incheietura.
-Linisteste-te...O sa fiu bine.
Ochii lui adanci si cenusii imi amintesc de ceva familiar.Parul blond ii este in neoranduiala si ii sta ciufulit pe umeri.
-Makai...Ce ai vrut sa imi spui ieri?
-La ce te referi? casca el ochii.
-La lucrul care nu sufera amanare.
El se foieste,devenind brusc nelinistit.Imi tine palma stransa intr-a lui si eu il privesc curioasa,dornica sa ii aflu secretul.
-Daca ma gandesc mai bine,nu stiu daca ar trebui sa afli.Acest lucru te poate distrage de la lupta care te asteapta.
-Spune-mi...Si lasa-ma pe mine sa hotarasc daca este bine sau nu.
El ofteaza,apoi isi lipeste mana de fata mea,tinand-o nemiscata.Aceasta tandrete din partea lui ma mira,dar nu ma sperie.Tot ce vreau e sa aflu ce se ascunde in spatele ochilor albastri cenusii,incarcati de furtuna.
-Iti amintesti cand ti-am spus ca noi avem o legatura speciala?
-Da,tu esti tarkul meu si trebuie sa ma povatuiesti...
-Si ceva mai mult,ceva mult mai mult Layra.Ai trait crezand ca esti singura pe lume,fara familie,fara tata,mama...Fara nimic decat datorie,lupta si durere.
-Am ordinul Semilunei Makai,ei sunt familia mea.
-Dar...Nu te-ai intrebat niciodata ce s-a intamplat cu familia ta reala?
-Ce rost avea sa ma intreb? Mama m-a dat Denaidei,pentru ca eram pe moarte si doar leacurile ei ma puteau ajuta.Fratele meu a murit cu cateva zile inainte de friguri...
-Si daca...Fratele tau nu a murit de friguri?
Makai si-a desprins mana si s-a ridicat in sezut.Am ramas cu gura intredeschisa,nestiind ce sa spun.Adica cum...
-Te inseli.Fratele meu a murit cu trei zile inainte sa fiu eu luata.
-Si daca Denaida nu ti-a spus intreaga poveste?
-Ce vrei sa spui? tresar eu.
El ma ia din nou de incheiatura si ma priveste bland.
-Uita-te in ochii mei Layra...Chiar nu ma recunosti? Stiu ca eram amandoi micuti atunci,dar sufletul tau trebuie sa ma simta...
Am ramas incremenita,privindu-l cu tristete si furie.
-De ce imi faci asta? ii zic cu lacrimi in ochi.
-Iti spun adevarul.Fratele tau nu a murit in acea zi.A fost luat si crescut undeva departe de tine,pana cand a venit clipa sa fii reunita cu el.Oh,Layra,tu stii cat de mult am asteptat sa te cunosc?
Privirea lui a devenit rugatoare,implorand sa il cred.Imi amintesc acum ca eu nu am vazut de fapt niciodata trupul mort al lui Lakai,cand m-am trezit din boala mi s-a spus ca este deja ingropat.Am inceput sa tremur iar ceva asemanator unui delir ma cuprinde.
-Jura-mi ! Jura ca nu te joci cu inima mea! ii zic tunator.
-Iti jur pe tot ce am mai sfant...Nu m-ai pierdut! Ai uitat ca ne-am intalnit in vis? Aceea a fost ziua in care am aflat ca tu erai sora mea pierduta.
Infernul! Cu putin timp inainte sa plec in Infern,el imi aparuse in vis sa ma incurajeze.Acest barbat blond si frumos este...fratele meu?
Lacrimile au inceput sa imi tasneasca pe data din ochi.
-Makai...Cum de nu mi-am dat seama ca numele tau e asa de asemanator cu...Lakai.Ai fost in fata mea tot timpul!
-Dar ai stiut! imi strange el mainile.Ai simtit,dar nu stiai ce este !
Am inceput sa plang,luandu-i fata in maini si privindu-l pentru prima oara cu adevarat.Nici el nu este mai prejos,este tulburat si agitat.
-Dar cum este posibil? De ce te-au luat?
-Trebuia sa...Sa fim pregatiti separat.Denaida si Petronus au considerat ca este mai bine pentru amandoi sa nu stim ce legatura avem pana cand nu vine clipa.Clipa a sosit,surioara !
El zambeste si ii vad in ochi stralucirea lacrimilor.
-Nu ai sa sti niciodata cat de greu mi-a fost sa pastrez acest secret! Am vrut sa te iau in brate din prima zi si sa iti spun totul,dar Petronus mi-a interzis.Am vrut sa iti spun dupa moartea Liliei,dar nu am putut.M-am temut ca nu ma vei crede!
-Esti chiar tu...soptesc si il prind de umeri.
-Nu am apucat niciodata sa iti multumesc ca ai ucis acel cocos,zambeste el.
Am inceput sa rad printre lacrimi.
-Iti aduci aminte?
-Mai intrebi? Sti cate luni m-a terorizat pasarea aia nenorocita? Tu ai fost salvatoarea mea.Acum,o sa ma revansez fata de tine.Te voi proteja cu pretul vietii mele!
Am sarit la gatul lui,uitand ca e ranit si trebuie sa ma misc usor,dar el nu a zis nimic,ci m-a lasat sa plang si sa imi infund nasul in umarul lui.Fratele meu! Cat de mult l-am jelit! Nu voi lasa pe nimeni sa mai fie vreodata intre noi! Am sa ii ucid pe toti care vor incerca sa ne desparta! El ma strange puternic si isi lipeste buzele de fruntea mea.
In aceasta postura ne-a surprins Vardas cand a intrat in cort.A tusit,ca sa isi faca simtita prezenta si eu m-am desprins usor de la pieptul fratelui meu,inlacrimata,dar fericita.Aceeasi fericire l-a cuprins si pe Makai,fericire care se pare ca nu este impartasita de cavalerul negru.
Acesta sta incruntat si trist,cu o adancitura intre sprancene si chipul brazdat de uimire amestecata cu dezamagire.
Ma plimb de la un cort la altul veghind ca fiecare barbat ranit sa primeasca ingrijiri,dar cavalerii mei nu se pricep prea bine la oblojeli.Mi-am petrecut intreaga noapte spalandu-le ranile,iar pe Briseide am trimis-o sa stea la capataiul lui Makai.Nu am dormit de doua nopti si totul pare ca s-a petrecut candva,demult.M-am dus pe malul raului ca sa imi spal mainile si fata,sperand sa ma inviorez.M-am culcat jos in iarba si am scos de la brau punguta de panza care apartinuse Liliei.Am scuturat-o si din ea a iesit o moneda destul de mare,aramie,ce are pe ea un insemn ciudat.Am rostogolit-o in palma cercetand-i ambele fatete.Pe una din ele este infatisat un sarpe incolacit,iar pe cealalta o cruce,care asa cum o vad eu acum,este desenata gresit.Este invers,dar daca intorc moneda,crucea este asa cum trebuie.Sarpele insa este straniu,pentru ca indiferent cum rasucesc moneda,el este mereu in aceeasi postura:prelungindu-se pe marginile monedei si devorandu-si propria coada.
Dupa un rastimp de gandire,mi-am dat seama ca nu mai vazusem asa simboluri in Templul nostru.De unde avea Lilia aceasta moneda veche? Gandurile mi-au fost furate la auzul unor pasi indesati.
-Cati raniti avem? intreb fara sa ma intorc,stiind cine este.
-La ultima numaratoare,33.
-Cati morti?
-15.
Am oftat din rasputeri,strangand moneda,pe care am bagat-o degraba in saculet,ca Vardas sa nu ii vada insemnele.
-Briseide m-a trimis sa iti spun ca s-a trezit tarkul.
Nu am mai stat sa il privesc pe Vardas,ci am luat-o la sanatoasa pe data,vrand sa zbor pana la cortul lui Makai.Dupa aceasta noapte oribila,in care s-au pierdut atatea vieti,vieti care pentru mine valoreaza mai mult decat aurul,in sfarsit o veste buna!
Am ferit marginile cortului si l-am zarit ridicat pe perne,cu un bandaj pe piept si altul la bratul stang,band o cana de vin.Briseide se ridica incet de langa el si ia ulciorul sa mai aduca apa.Ii pun mana pe umar.
-Ai muncit destul...Du-te si odihneste-te putin.
-Dar...Tu nu ai dormit deloc,Gardianule!
-Am zis sa te odihnesti.Este un ordin.
Ea inclina din cap si iese,in vreme ce tarkul zambeste usor.
-Stii ca prinzi culoare in obraji atunci cand dai ordine?
-Iti arde de gluma,cand tu esti cel care are nevoie de culoare in obraji,ii zic eu in zeflemea,incercand sa imi ascund ingrijorarea.
-Vino,aseaza-te.Arati de parca ai avea nevoie de un somn bun.
-Nu pot dormi Makai! Am atatia cavaleri raniti! Am venit doar sa vad daca esti bine si ma intorc imediat la munca.
-Am vorbit cu Vardas si inca cativa sa se ingrijeasca de corturi.Tu ar trebui sa mananci ceva,daca nu vrei sa cazi jos.Nu faci nici doua parale daca esti nedormita si flamanda.Desi...Trebuie sa recunosc,te-ai descurcat de minune azi noapte.Vardas mi-a zis ca i-ai salvat viata.
-Mi-am facut doar datoria,adaug eu,apoi ma asez la picioarele lui si ma intind de-a latul patului.Imi sprijin capul de o desaga incarcata cu haine si ma las pe spate.Mainile imi tremura usor si capul imi este molesit,gandurile devin tot mai neclare si simt cum somnul ma imbie cu a lui dulceata.Makai imi intinde un platou cu ceva vanat,dar ma stramb vazand ca este vorba de carne de iepure.
-Ce este,prea putin pentru onorabilul nostru Gardian? glumeste el.
-Nu,doar ca...
Am vrut sa spun "Doar ca eu nu mananc carne"dupa care am dat din brat a lehamite si am inceput sa ma infrupt.Dupa cate tragedii s-au intamplat,sa mananc carnea unui animal nu mi se mai pare cel mai infricosator lucru.Desi nu prea imi place,ma silesc sa ma hranesc,am nevoie de forta pentru ca "Drumul Racilor" este lung,iar calatoria tocmai ne-a fost intrerupta brutal de atacul cainilor infernali.
Dupa ce am baut si putin vin,am mai prins inima si m-am intins la loc,facand planuri.Vom avea nevoie de cateva zile pentru ca ranitii sa isi revina,poate chiar mai mult de o saptamana,ceea ce ma sperie.Simt ca surorile si Templul au nevoie de mine mai mult ca oricand.Ma bate chiar gandul sa plec inainte si sa las o mana de cavaleri sa aiba grija de raniti,dar daca ar avea loc un alt atac...Ar fi pierduti si nu as putea sa ma iert niciodata pentru asta.Painea este pe sfarsite,dar mai avem vin si din fericire multi dintre ei stiu sa vaneze.
Planuind si vazand cu ochii mintii tot ceea ce voi face,nici nu am stiut cand somnul m-a furat.
***
Cand ma trezesc,simt ca este ceva mai racoare si imi infasor mai bine tesatura in jurul trupului,privind cu coada ochiului la cizmele mele negre.M-am culcat incaltata,dar nici macar nu imi pasa,plecarea pe taramul viselor a fost asa de revigoranta incat am uitat de toate:de Print,de demoni,de lupte,de agonie si moarte.
Mi-am frecat ochii ca un copil si m-am uitat spre Makai,care sta nemiscat si ma priveste lung.Oare el s-a odihnit? M-am ridicat fara sa zic nimic si i-am desfacut incet bandajul,privind la paste verzuie pusa de Briseide.Rana este adanca,dar nu a atins niciun organ important,o acopar si trag patura peste el.Makai ma prinde bland de incheietura.
-Linisteste-te...O sa fiu bine.
Ochii lui adanci si cenusii imi amintesc de ceva familiar.Parul blond ii este in neoranduiala si ii sta ciufulit pe umeri.
-Makai...Ce ai vrut sa imi spui ieri?
-La ce te referi? casca el ochii.
-La lucrul care nu sufera amanare.
El se foieste,devenind brusc nelinistit.Imi tine palma stransa intr-a lui si eu il privesc curioasa,dornica sa ii aflu secretul.
-Daca ma gandesc mai bine,nu stiu daca ar trebui sa afli.Acest lucru te poate distrage de la lupta care te asteapta.
-Spune-mi...Si lasa-ma pe mine sa hotarasc daca este bine sau nu.
El ofteaza,apoi isi lipeste mana de fata mea,tinand-o nemiscata.Aceasta tandrete din partea lui ma mira,dar nu ma sperie.Tot ce vreau e sa aflu ce se ascunde in spatele ochilor albastri cenusii,incarcati de furtuna.
-Iti amintesti cand ti-am spus ca noi avem o legatura speciala?
-Da,tu esti tarkul meu si trebuie sa ma povatuiesti...
-Si ceva mai mult,ceva mult mai mult Layra.Ai trait crezand ca esti singura pe lume,fara familie,fara tata,mama...Fara nimic decat datorie,lupta si durere.
-Am ordinul Semilunei Makai,ei sunt familia mea.
-Dar...Nu te-ai intrebat niciodata ce s-a intamplat cu familia ta reala?
-Ce rost avea sa ma intreb? Mama m-a dat Denaidei,pentru ca eram pe moarte si doar leacurile ei ma puteau ajuta.Fratele meu a murit cu cateva zile inainte de friguri...
-Si daca...Fratele tau nu a murit de friguri?
Makai si-a desprins mana si s-a ridicat in sezut.Am ramas cu gura intredeschisa,nestiind ce sa spun.Adica cum...
-Te inseli.Fratele meu a murit cu trei zile inainte sa fiu eu luata.
-Si daca Denaida nu ti-a spus intreaga poveste?
-Ce vrei sa spui? tresar eu.
El ma ia din nou de incheiatura si ma priveste bland.
-Uita-te in ochii mei Layra...Chiar nu ma recunosti? Stiu ca eram amandoi micuti atunci,dar sufletul tau trebuie sa ma simta...
Am ramas incremenita,privindu-l cu tristete si furie.
-De ce imi faci asta? ii zic cu lacrimi in ochi.
-Iti spun adevarul.Fratele tau nu a murit in acea zi.A fost luat si crescut undeva departe de tine,pana cand a venit clipa sa fii reunita cu el.Oh,Layra,tu stii cat de mult am asteptat sa te cunosc?
Privirea lui a devenit rugatoare,implorand sa il cred.Imi amintesc acum ca eu nu am vazut de fapt niciodata trupul mort al lui Lakai,cand m-am trezit din boala mi s-a spus ca este deja ingropat.Am inceput sa tremur iar ceva asemanator unui delir ma cuprinde.
-Jura-mi ! Jura ca nu te joci cu inima mea! ii zic tunator.
-Iti jur pe tot ce am mai sfant...Nu m-ai pierdut! Ai uitat ca ne-am intalnit in vis? Aceea a fost ziua in care am aflat ca tu erai sora mea pierduta.
Infernul! Cu putin timp inainte sa plec in Infern,el imi aparuse in vis sa ma incurajeze.Acest barbat blond si frumos este...fratele meu?
Lacrimile au inceput sa imi tasneasca pe data din ochi.
-Makai...Cum de nu mi-am dat seama ca numele tau e asa de asemanator cu...Lakai.Ai fost in fata mea tot timpul!
-Dar ai stiut! imi strange el mainile.Ai simtit,dar nu stiai ce este !
Am inceput sa plang,luandu-i fata in maini si privindu-l pentru prima oara cu adevarat.Nici el nu este mai prejos,este tulburat si agitat.
-Dar cum este posibil? De ce te-au luat?
-Trebuia sa...Sa fim pregatiti separat.Denaida si Petronus au considerat ca este mai bine pentru amandoi sa nu stim ce legatura avem pana cand nu vine clipa.Clipa a sosit,surioara !
El zambeste si ii vad in ochi stralucirea lacrimilor.
-Nu ai sa sti niciodata cat de greu mi-a fost sa pastrez acest secret! Am vrut sa te iau in brate din prima zi si sa iti spun totul,dar Petronus mi-a interzis.Am vrut sa iti spun dupa moartea Liliei,dar nu am putut.M-am temut ca nu ma vei crede!
-Esti chiar tu...soptesc si il prind de umeri.
-Nu am apucat niciodata sa iti multumesc ca ai ucis acel cocos,zambeste el.
Am inceput sa rad printre lacrimi.
-Iti aduci aminte?
-Mai intrebi? Sti cate luni m-a terorizat pasarea aia nenorocita? Tu ai fost salvatoarea mea.Acum,o sa ma revansez fata de tine.Te voi proteja cu pretul vietii mele!
Am sarit la gatul lui,uitand ca e ranit si trebuie sa ma misc usor,dar el nu a zis nimic,ci m-a lasat sa plang si sa imi infund nasul in umarul lui.Fratele meu! Cat de mult l-am jelit! Nu voi lasa pe nimeni sa mai fie vreodata intre noi! Am sa ii ucid pe toti care vor incerca sa ne desparta! El ma strange puternic si isi lipeste buzele de fruntea mea.
In aceasta postura ne-a surprins Vardas cand a intrat in cort.A tusit,ca sa isi faca simtita prezenta si eu m-am desprins usor de la pieptul fratelui meu,inlacrimata,dar fericita.Aceeasi fericire l-a cuprins si pe Makai,fericire care se pare ca nu este impartasita de cavalerul negru.
Acesta sta incruntat si trist,cu o adancitura intre sprancene si chipul brazdat de uimire amestecata cu dezamagire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu