CAPITOLUL 17: Cainii infernali

Mainile si trunchiul mi-au amortit,palmele imi sunt pline de bataturi si oboseala imi ingreuneaza pleoapele.Traversez campia nesfarsita,urmand raul Darad,asa cum ma sfatuise Petronus.In spatele meu,la mica distanta,ii vad pe Makai si Briseide iar mai incolo mica mea armata cum marsaluieste in tacere.Se apropie noaptea si trebuie sa desfacem din nou corturile,asa ca dau semnul de oprire.Ma cobor de pe cal sfarsita si il duc spre malul raului ca sa il las sa se adape.Ma sprijin cu mana stanga de el iar dreapta mi-o infig il sold,cugetand.Ceva imi spune sa nu ma opresc din drum,dar daca voi continua trapul ma tem ca voi cadea de pe cal.Deodata,simt niste maini calde cum imi cuprind umerii,m-am intors brusc si am apucat sabia,crezand ca este vreun dusman.Dar nu e decat tarkul meu,care ma priveste obosit,dar ca de obicei,cu zambetul pe buze.

-Am eu grija de Drego,du-te si odihneste-te.

As vrea sa ii spun ca ma descurc,dar gandul de a imi aseza capul jos macar pentru cateva minute este asa de imbietor ca nu pot sa ma opun.Ii zambesc in semn de multumire si ma duc spre cortul meu,care este ridicat de...Vardas.Cand l-am vazut,am intepenit locului,cautand cu privirea in alt loc,ca sa il fac sa creada ca nu l-am vazut.Pe ISH,de ce nu poate sa ma lase in pace? E mereu prin preajma pandind,adulmecand,cautandu-mi slabiciunea.Scena de pe malul raului imi aduce si acum in minte fiori si imi face trupul sa se incovoaie sub greutatea pacatelor mele.Caci am gresit,lasandu-l sa ma atinga.

Vardas isi termina treaba si vine direct spre mine,dand impresia ca si-a dat seama de prefacatoria mea,pentru ca zambeste subtire.Zambetul lui nu este insa ca cel al lui Makai,luminos si plin de bunavointa.Este mai degraba inceputul unui ranjet satisfacut,cu nuante malefice.

-Cavalerii si-au intins trupurile ostenite uitand ca cineva trebuie sa stea de straja.Sa nu uitam ca ne aflam pe teritoriul dusmanilor.

Cum de nu m-am gandit la asta? Inclin din cap in semn de aprobare si fac semn sa mergem pe dealul din apropiere,acolo unde vad un stejar urias.Locul este cum nu se poate mai potrivit pentru a vedea intreaga vale,daca cineva ar vrea sa ne atace,as putea vedea dinainte,indiferent de directie.Vardas ma urmeaza prin iarba inalta,printre tufisurile cu spini care imi zgarie pantalonii cavaleresti si imi agata manecile largi.Imi croiesc drum cu sabia,taind jnepeni si alte ierburi cataratoare si lipicioase,care imi ingreuneaza drumul.Rasufland din greu,am ajuns la poalele dealului,cu gandul la cortul meu ramas acum parasit.L-am urcat cat am putut de repede,cu ochii atintiti la soarele in amurg.

Mi-am proptit mainile de stejarul singuratic si apoi m-am asezat cu spatele lipit de trunchiul lui,mi-am sprijinit capul pe el si mi-am adunat genunchii.Vardas se aseaza alaturi fara sa spuna nimic,in aceeasi pozitie ca si mine,doar ca el isi intinde picioarele lenes in iarba si isi aseaza mainile pe burta,privind printre gene corturile noastre rosii,care impanzesc valea si contrasteaza cu iarba verde ca smaraldul.

-Dormi,voi sta eu de paza primele doua ceasuri.

Ma uit spre el voind sa intreb de cand imi da ordine.Eu sunt cea care ia deciziile,iar el ar trebui sa se supuna! Glasul lui poruncitor ma face sa regret ca a trebuit sa il luam cu noi in calatorie.Pana la urma,ce vrea acest Vardas? In prima zi,a fost cel care m-a ajutat sa castig cavalerii de partea mea,apoi a facut tot ce a putut sa ma discrediteze in fata Batranilor.Si lucrul care ma mira cel mai tare este ca acum isi ia rolul de protector,lasandu-ma pe mine sa ma odihnesc inaintea lui.Voi afla eu ce hram porti...mormai in sinea mea,apoi imi las pleoapele sa mi se inchida incet,incet.

***

O smucitura ma trezeste din somnul greu,aud o voce cum ma striga,dar nu ma pot misca deloc.Smucitura devine violenta si ma face sa deschid ochii.Abia acum incep sa aud niste urlete vagi si vad ochii lui Vardas atintiti asupra mea.In departare se aud latraturi salbatice.

-Scoala-te! Suntem atacati!

Frica face sa imi sara pe data somnul,ma ridic in picioare si scot sabia,apoi incep sa cobor dealul in fuga,urmandu-l pe Vardas.Noaptea aproape s-a dus,am dormit nepermis de mult! Stelele licaresc pe cer si o lumina rozacee vesteste rasaritul.

Vrejurile mi se impletesc in jurul gleznelor si sunt cat pe ce sa cad,cand aud o miscare in spatele meu,in iarba.Vardas aude si el si se opreste din alergat,apoi ne asezam spate in spate.Miscarile par ca vin acum din toate partile,vad tufele cum se misca ca si cand sunt calcate de ceva invizibil,apoi aud latraturi salbatice care seamana cu ale cainilor,doar ca sunt mult mai lugubre.Dinspre corturi se aude un corn sunand si o larma cumplita,ragete si zanganit de sabii,cai nechezand speriati si zgomot de potcoave si sei.

-Ce este asta? zic cu glas scazut,vazand ierburile cum se indoaie.

-Nu stiu.

Un marait imi da de inteles ca ne aflam in preajma unui animal feroce.Doua sclipiri rosii,apoi o bestie uriasa,cu blana deasa si neagra,cu urechile prea ascutite pentru un caine si ochii lucind ca flacarile iadului,rasare in fata noastra si incepe sa isi arate coltii.

Vardas tine arma stransa in mana si ma trage in spatele lui protector,punandu-se in fata fiarei.Eu abia pot ingaima doua cuvinte.

-Este un caine infernal!

Pana sa apuc sa ma dezmeticesc animalul vine spre noi alergand si urland,Vardas ma impinge in iarba cat colo si sare sa il infrunte.Pe cand ma ridic de jos si imi adun oasele la un loc,vad bestia cum s-a culcat deasupra lui,latrand salbatic si cautand sa ii sfasie gatul.Vardas icneste si tine sabia prinsa intre dintii lui,lucru care nu il lasa sa muste,dar labele lui uriase sunt libere si incep sa ii sfasie carnea.

Am luat sabia cazuta in iarba si m-am apropiat din spate,privind spatele bestiei cum se unduieste,cum labele inarmate cu ghiare ascutite il strivesc pe cavaler,care incepe sa urle de durere.Haina i-a fost sfasiata si bratele incep sa i se inmoaie,iar botul animalului este din ce in ce mai aproape de fata lui.Pe cand caninii lui albi se pregateau sa se desclesteze din lama sabiei,ma arunc deasupra lui scotand un urlet de lupta si infig sabia in spatele fiarei,pana simt ca teaca ii atinge blana.Sangele a inceput sa ii tasneasca,un sange negru care imi arde mana si scot sabia gemand,privindu-mi mana arsa parca de jeratic.Cainele rasufla din greu si s-a lasat cu toata greutatea pe Vardas,care se chinuie sa iasa de sub trupul lui.Am luat sabia si am mai implantat-o inca o data,ferindu-mi fata si ochii de sangele acela demonic.Stropi imi sar pe camasa si o topesc pe loc,lasand sa se vada mici gaurele.Vardas reuseste sa iasa de sub el si se intinde pe spate,cu ochii in sus,rasufland greoi.Animalul a ramas nemiscat,ma duc si il imping cu piciorul,dar nu mai da semne de viata,iar ochii aceia ca flacarile s-au stins ca felinarele udate de ploaie.

Ii intind mana cavalerului,iar el ma priveste recunoscator,imi ia mana si se ridica de jos.Urletele dintre tabara noastra cresc si acum imi dau seama ca si ceilalti sunt atacati de bestii la fel ca si noi.M-am uitat in ochii lui Vardas si el s-a uitat in ochii mei,apoi am luat-o la fuga.

Pe cand ajungem in tabara,ii zarim pe cavaleri,majoritatea incalecati,cum lovesc cu sabiile si cu bucati de lemn fiarele care se chinuie sa doboare caii.Urletele omenesti se impletesc cu schelelaielile cainilor.Am intrat in focul luptei,impartind lovituri in dreapta si in stanga,ferindu-ma si sarind din loc in loc,ca sa scap de ghiarele lor ascutite.Mai arunc cate o privire spre ceilalti,dar nu il vad pe Makai nicaieri.Gandul mi se duce la Briseide,oare este in siguranta?

Grija pentru cei doi ma face sa imi pierd pentru o clipa vigilenta si un caine cenusiu,care pare cel mai agresiv dintre ei,se opreste in fata mea,latrand si lovind cu laba in pamant,asa cum mai fac uneori taurii.Este ca si cand ma provoaca la lupta.Totul parca se opreste in loc si in acea campie ma aflu doar eu,fata in fata cu bestia.Ea incepe sa alerge spre mine,aratandu-si coltii,cu o bucurie feroce la gandul ca ma va sfasia.Fara sa stiu cum,imi strang pumnii si ii unesc,apoi o lumina albastruie iese din mainile ei.Sferele fierbinti pornesc spre fiara,una ii poposeste pe ureche si alta pe spate,iar blana incepe sa ii arda.Rage cumplit si latra totodata,incetinind fuga,dar dupa ce isi mai revine,continua sa vina spre mine,iar eu incep sa il ard iarasi cu energia mea.Viclean,pricepe gandul meu,asa ca se fereste la timp,iar sferele sfarsesc in capul altei creaturi,care alerga in spatele sau.Dau fara oprire,dar el este din ce in ce mai aproape,iar eu nu reusesc sa il nimeresc.Atunci scot sabia iar animalul sare.Eu ma arunc la pamant,cazand intr-o parte si el trece pe deasupra mea.Sabia mea intalneste burta cenusie a cainelui si o spinteca din zbor,iar el se pravaleste peste mine.Apuc sa ma rostogolesc si cainele cade cu zgomot infundat in iarba,foarte aproape sa ma faca una cu pamantul.Sudoarea mi-a invadat fruntea cand realizez cat de aproape am fost de moarte,dar intunericul nu imi da timp sa ma gandesc,pentru ca un alt caine vine sa ma intampine.

Din fericire,zorii se ivesc incet incet iar asta pare ca ii supara teribil,pentru ca incep sa se fereasca de soare si sa dea inapoi.Puterea luminii nu le prieste si cainii dispar undeva in pamant,ca si cand nici nu au fost.Acum,la lumina diminetii,pot sa vad dezastrul pe care l-au lasat in urma.Insangerat si prafuit,Vardas cara un cavaler ranit spre cort,iar in urma lui sunt alte si alte siruri de raniti.Lesurile cainilor ucisi au ramas inca in iarba,iar acum vad clar cat de odioasa le este infatisarea.Acestia sunt demoni din adanc!

Ma reped spre cortul meu ca sa o caut pe Briseide,dar cortul este gol.Am inceput sa alerg si sa o strig,intreband cavalerii.O vad pe malul raului cum aduce apa pentru a spala ranile barbatilor din tabara si rasuflu usurata.Este in viata ! Acum sa vad ce s-a intamplat cu Makai.O presimtire sumbra imi poarta pasii in goana spre cortul lui.

***

Dintre toate tablourile negre care mi-a fost date sa le vad in Infern,acesta este unul dintre cele mai urate.Culcat pe un pat improvizat,cu hainele rupte si fata palida,Makai se chinuie sa isi oblojeasca singur rana adanca pe care o are in piept.Are degetele pline de sange inchegat si fata lui vadeste o suferinta puternica.

-Pe ISH !

Ma reped si ma las langa pat,apoi ii culc capul,dandu-i de inteles ca voi avea eu grija de el.Cu mana tremuranda,mi-a rupt o bucata din camasa mea alba,pe care am inmuiat-o in apa din ulcior,incepand sa ii curat rana.Haina lui ma stanjeneste,asa ca ii fac semn ca o sa ma descotorosesc de ea.Scot cutitul scurt pe care il port la brau si ii tai manecile,desprind bucatile si le arunc langa,lasand sa se vada trupul vanjos al lui Makai,pe jumatate gol.Am strans cu putere carpa acum inrosita si am inceput sa fac un bandaj pe care l-am asezat langa.

-Stai nemiscat.Ma duc pana in cortul meu sa aduc o alifie.

-Nu as putea pleca nici daca as vrea,zambeste el silit.

M-am intors alergand si l-am zarit culcat,cu ochii inchisi.Am pus alifia pe rana lui,ungand incet,ceea ce l-a facut sa geama,apoi l-am legat zdravan si l-am acoperit cu o tesatura de lana.Apoi i-am ridicat capul pentru a-l ajuta sa bea niste apa.El bea,apoi ma trage spre el.

-Trebuie sa iti spun ceva...In caz ca voi muri...

-Shhh...Imi poti spune si maine,il culc eu la loc.

-Nu intelegi...Nu poate suferi amanare.Daca voi...

-Nu vei muri! ii zic aspru si ii mangai fata incrancenata.