In Rai,exista un loc special,pe care noi ingerii il consultam deseori,pentru a ne informa despre ceea ce se mai intampla in prezentul,trecutul si viitorul Terrei sau al altora planete din universul material.Acolo,informatia este scrisa in papirusuri ce arata ca o apa cristalina,cu mii de reflexii,care au doar impresia de soliditate,dat fiind faptul ca noi si tot ce ne inconjoara suntem doar energie rarefiata,pura,lumina din lumina.Batranii au ales ca informatiile despre regnul angelic sa fie pastrate sub forma acestui sablon-papirusul,iar informatiile care au legatura cu universul material sub forma unor carti de dimensiuni impresionante.
Biblioteca pare ca ar avea un inceput si un sfarsit dar asta e doar o iluzie,pentru ca toate informatiile de la Crearea Noastra si pana acum se afla incastrate acolo,in alfabetul unduios ingeresc,iar creatia dupa cum stim,nu are margini.Literele pot fi asemanate cu niste arabescuri curgatoare si principala lor caracteristica este faptul ca nu apar in fata ta decat atunci cand ai deschis cartea sau papirusul.Cu alte cuvinte,literele incep sa se scrie sub ochii tai,ca si cand ceea ce citesti tu nu a mai citit nimeni inaintea ta.Biblioteca de Cristal mai este numita si lacasul non-formei,pentru ca nu are o forma propriu-zisa.O putem asemana unui fluviu construit din informatie pura.
Am intrat in acea imensa mare de lumina.La inceput,am stat pe loc si am clipit des,apoi totul a inceput sa se desfasoare in fata mea,contururile cartilor,sferele de lumina care pluteau intr-un dans celest,iar urechile mi-au fost dezmierdate de o muzica lina.Gabriel deja ridicase mana si a luat o carte imensa situata pe un raft,care desi pare grea la prima vedere,are greutatea unui fulg de nea.
-Ce carte este asta?intreb curioasa,cu fata lipita de maneca lui si ridicandu-ma pe varfuri.
-Rabdare,zambeste el.
O aseaza pe o masa aparuta parca de nicaieri si citesc pe copertile ei aurite"Istoria fiintelor angelice incarnate pe Planeta Scoala-ERRA".Cartea se deschide la un semn al lui Gabriel,la o anume pagina.Paginile nu sunt numerotate,asa cum v-ati putea astepta,pentru ca indiferent cate pagini rasfoiesc,mereu apar altele si altele,in functie de nevoile mele si de cat de cuprinzator este subiectul.Noi recunoastem amprenta unui eveniment in functie de scanteia energetica captiva in pagina.Concentrarea noastra mentala ne permite sa selectam din miliardele de informatii care exista,pe aceea care rezoneaza cu noi sau cu scopul nostru.
Vad imaginea unui inger cu aspect feminin.Ar trebui sa mentionez aici faptul ca noi suntem spirite androgine,cu alte cuvinte nu suntem femei sau barbati,dar primim infatisare masculina sau feminina in functie de atributele angelice daruite la nastere.Ingerul avea un nume pe care,cu tot talentul meu de a descifra orice scriere,nu l-am putut citi.
-Nu ai mai gasit aceasta poveste pana acum,nu e asa?il aud pe Gabriel.
-Nu,nu...Ce straniu.Povestea ingerului care s-a intrupat pe Terra...pe vremea vrajitorilor.Vad ca si ea are aripile albastre,la fel ca mine.Sigur voi invata multe de la ea.
-Sau poate tu o vei invata ceva,surade el.
Tresar si privesc mai bine.Chipul ei imi pare asa de cunoscut.La fel si povestea.Parca semana izbitor cu ceea pe care voiam eu sa o creez.Literele se scriau intruna.Incep sa citesc.Cum s-a nascut,de unde a aparut dorinta de incarnare,planul de viata...Locul,misiunea si timpul.Ma opresc.
-Dar Gabriel...Povestea asta e identica cu a mea!
El incepe sa rada,inveselit tare iar eu il privesc cu uimire.
-Povestea ta este deja scrisa aici,Layra.Ramane sa o traiesti.
-Dar cum e posibil ca sa apara inainte de a o scrie?
-A inceput sa se scrie singura din clipa in care ai decis intruparea ta pe Pamant.
-Asta inseamna ca ceea ce se va intampla este...Voia Lui?
-Nimic nu se intampla fara voia Lui,pentru ca dupa cum sti,Voia Lui...
-E voia Noastra.
Rad si eu la randul meu,putin rusinata ca nu imi trecuse asta mai devreme prin minte.Inainte de a sosi la Biblioteca,aveam unele indoieli,mai ales din cauza avertismentelor repetate de catre fratii mei mai mari.Dar nici macar acele avertismente nu au fost intamplatoare,pentru ca fara sa stiu,ei mi-au testat determinarea.Credeam ca totul a izvorat din mine,fara nicio explicatie.Am inteles si de ce Dumnezeu nu mi se mai aratase in ultima vreme,ca sa Ii vad chipul si sa ma bucur de caldura Sa.Trebuia sa inteleg singura de ce mi se intampla ceea ce mi se intampla pentru ca un maestru este intotdeauna tacut atunci cand discipolul este supus unui examen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu