Stand pe un nor pufos,explorez in lung si in lat cerul de un albastru deschis.Locul unde stam noi ingerii se mai numeste si Cerul de Azur,dar pe Terra i se spune simplu...Rai.Cuvantul"cer"nu are aceeasi intrebuintare ca pe acea mica planeta,pentru ca la noi desemneaza o dimensiune aparte,creata pentru entitatile angelice de catre Dumnezeu.
Prin minte mi se perinda schema planului meu de viata si parca nu imi vine sa cred ca am ajuns pana in acest punct.Am citit si recitit planul stand ganditoare in Biblioteca,dar un singur lucru nu imi este permis sa aflu:ziua si felul in care voi parasi acel plan material prin moarte,pentru a ma reintoarce in Rai.Nu pentru ca ar fi vreun secret,ci pentru ca acest lucru va depinde de alegerile pe care eu le fac acolo,exercitandu-mi liberul arbitru.Cu alte cuvinte,nimeni nu intervine in mod direct,ci sunt ghidata cu blandete pe drumul sufletului meu.Cu toata astea,daca voi reusi sau nu sa realizez ce mi-am propus,asta nimeni nu poate spune.
Gandul mi se duce la fostul meu mentor si prima mea iubire:Lucifer.Incerc sa ma incurajez ca voi reusi sa ajung la inima lui,acum scufundata in ratacirea iluziei,dar un sentiment de teama nu imi da pace.O amintire dulce imi vine in minte si mi se deruleaza in fata ochilor asemeni unui film.Sunt intr-o postura de observator,dar cu toate astea traiesc acele clipe ca si cum acum s-ar desfasura.
Era o zi superba si insorita,asa cum sunt toate zilele in Rai.Dar aceasta era cu atat mai speciala,pentru ca era prima oara cand invatam sa imi folosesc aripile.Pe o stanca uriasa aflata in imponderabilitate,ingerii incepatori luau lectii de zbor.Impropriu spus zbor,pentru ca aripile noastre nu se folosesc pentru asta,ci pentru a ne energiza cu energia subtila care pluteste in cerul Raiului.Simteam in piept o neliniste si o emotie stranie la ideea sa ma arunc in gol de pe acea stanca,desi stiam ca nimic nu ma poate rani.O cascada de o frumusete uimitoare cobora parca de sus din cer si se topea inainte de atinge stanca.Mihail si Lucifer discutau si din cand in cand aruncau cate o privire spre noi.M-am apropiat de marginea stancii,privind abisul albastru de dedesubt.Carele care ne adusesera acolo se aflau la mica distanta de noi,asezate la umbra unui stejar imens,de culoare alba.Lucifer zbura maiestrit,aratandu-ne cum sa ne deschidem aripile si cum sa plonjam in necunoscut.A revenit apoi pe stanca,indemnandu-ne sa sarim,dar toata lumea se dadea inapoi tematoare.Am facut in pas inainte.
-Vreau sa incerc!
De indata am simtit in spatele meu niste brate calde care m-au inconjurat.I-am simtit pieptul lipit de spatele meu.Mi-a luat mainile si mi le-a ridicat,mi le misca ca si cand ele ar fi fost aripile.
-Vezi,e usor,am auzit vocea lui tandra,foarte aproape de urechea mea.
Inima imi batea sa imi sparga pieptul si nu stiu daca era din cauza ca trebuia sa sar in gol sau din cauza ca el se afla atat de aproape de mine.Ma uitam in jos si incercam sa fac pe viteaza.
-Ce mai astepti?a zambit el.Sa nu-mi spui ca iti este teama.
-Mie?Niciodata!am ridicat capul semeata.
Pana sa realizez ce se intampla,el m-a strans la piept si a sarit cu mine in abis.Abia mi-am stapanit un strigat cand el mi-a dat drumul din brate,tinandu-ma doar de mana.Simteam aerul cum suiera puternic pe masura ce ne indreptam in jos si parul meu era in neoranduiala.
-Elibereaza-le acum!imi striga el si zambeste,privindu-ma cu ochi senini.
Am simtit un vartej in umerii mei si senzatia ca ma inalt,iar aripile mi s-au desfasurat si au incetinit caderea.
-E superb!strig eu si incep sa zbor nebuneste in cerc,cu Lucifer alaturi de mine,razand si ridicand bratele in semn de salut,pentru cei aflati pe stanca.
O voce cunoscuta imi intrerupe reveria.E Gabriel.Imi plec privirea parca putin rusinata.
-Vii?
-Unde?intreb eu ca un copil.
-E timpul sa vorbim cu Batranii.
Am parasit norul meu alb si pufos cu oarece regret, tanjind dupa inca o amintire cu Lucifer si am plecat impreuna cu Gabriel spre Sala Tronului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu