E dimineata devreme iar cavalerii au plecat pana in cetatea vecina ca sa faca rost de provizii pentru drum.De cum se insereaza,voi strabate muntele cu mica armata,intorcandu-ma in taramul meu.Un fior neplacut ma scalda de cateva zile...Cine stie ce voi gasi la intoarcere !
Am iesit sa ma plimb calare,incercand sa imi adun gandurile imprastiate si pe alocuri speriate.Gandul de a conduce pe acei oameni spre o posibila moarte oribila ma face sa ma cutremur.Daca nu voi reusi sa apar templul si ordinul?Daca voi esua si istoria ma va tine minte ca pe intaiul gardian invins?
-Daca as fi in locul tau as inlocui gandul de a pierde cu un gand ceva mai luminos...Nu iti face bine sa te gandesti neincetat la asta,te vei imbolnavi daca vei continua asa...
Ca de obicei,vad ca Makai imi citeste gandurile doar dupa expresia fetei.M-am obisnuit asa de tare cu asta ca nici nu ma mai intreb cum reuseste.O privire aruncata asupra chipului sau solar e de ajuns ca sa imi calmeze putin spiritul zbuciumat.
-Facem o intrecere ? zambeste el,dorind sa ma distreze.
-Intrecere ?
-Cine ajunge primul la baza muntelui are dreptul de a-l infrunta primul pe Printul intunericului,atunci cand va aparea in lupta.
Am un nod in gat la auzul acestor cuvinte.Oare chiar imi doresc sa il infrunt ? Trebuie,in niciun caz nu il voi lasa pe el sa castige si sa fie pus in pericol.Asta este doar intre mine si Print...Dau bice calului si pornesc ca fulgerul,fara sa ii las ragaz lui Makai sa spuna mai multe.
Calul meu fornaie si copitele lui bat in pamantul tare si uscat,pe un ritm sacadat,care imi aminteste de sunetul demult uitat al unor tobe.Scutur din cap ca sa alung acea amintire,vreau ca tot ce s-a intamplat acolo sa fie ingropat,dar ma tem ca odata cu intoarcerea acasa,amintirile o sa devina asa de vii incat vor putea umbla singure...
***
Ne-am intors la castel pe la amurg,stiind ca acum vor sosi cavalerii cu proviziile,vreau sa verific daca totul decurge conform planului si daca toata lumea este pregatita de plecare.Makai surade victorios pentru ca m-a invins,dar asta nu inseamna ca il voi lasa sa faca ce are de gand.Trebuie sa recunosc,ca in ale calaritului se pricepe mult mai bine decat mine.Pana la urma,sunt doar o preoteasa,iar el un cavaler.
Cand ajungem insa la poarta castelului,in loc de forfota plecarii vad doua coloane de cavaleri cu gaturile intinse.Undeva in capat,chiar pe treptele templului,se vad niste siluete precipitate.Las calul unui baiat si cobor rapid,urmata de Makai.Cavalerii se feresc,facandu-ne loc,totul intr-o tacere mormantala.Inima incepe dintr-o data sa imi bata mai repede,sangele parca se aduna tot in piept, iar picioarele capata ceva asemananator unei moleseli stranii.
Strang de teaca sabiei ca sa imi vin in fire si inaintez.La auzul pasilor mei,Petronus se ridica deasupra unui trup prabusit pe treptele templului,cu sprancenele incruntate.Nu cred ca l-am mai vazut vreodata furios,iar acum scoate de-a dreptul foc pe nari.Putin mai sus,cu bratele incrucisate la piept,sta Vardas,fara vreo expresie pe fata,privind la trupul cazut.
-Cine ar fi facut o asemenea marsavie ? ridica glasul Petronus.
Multimea de cavaleri inclina capetele,de parca s-ar simti cu totii vinovati.Ma apropii incet,iar trupul mort mi se dezvaluie putin cate putin.Imbracaminte cavalereasca,niste cizme negre si lungi si o barba cenusie,scurta si tepoasa.Cand ii zaresc chipul,de abia ma abtin sa nu scot un strigat de mirare.
Din gura lui Mordos iese un firicel subtire de sange inchegat,iar ochii ii are intredeschisi,intr-o expresie de groaza nemaiintalnita.Chipul congestionat incremenise exact cum moartea il prinsese,iar pielea incretita ii da un aer de pergament.Are mainile inclestate,ca si cand s-ar fi luptat din greu,iar sabia ii este pe jumatate scoasa din teaca.
-In numele cerului,ce s-a intamplat aici ?
Petronus se uita la mine cu o expresie de profunda tristete.
-A fost otravit,zise Vardas sec.
-Asta nu e arma barbateasca! Trebuie sa fie mana unei femei ! se agita un alt Batran si ma priveste necrutator.
-Valerius,stim cu totii ca Mordos avea indoielile lui cu privire la Gardian,dar sa insinuezi ca intre aceasta crima si ea ar fi vreo legatura nu mi se pare intelept...
-Unde te aflai acum doua ceasuri ? ma confrunta Batranul.
Nu imi vine sa cred ca ma intreaba asta.Nenumarate priviri se indreapta spre mine si simt ca as vrea sa intru in pamant.Apoi in piept imi creste ceva asemanator furiei.Makai ma simte si imi strange bratul usor,apoi imi spune din ochi sa ma calmez.
-Layra s-a aflat cu mine in tot acest timp...Am calarit impreuna pana la baza muntelui si dupa cum vezi si singur,de abia ne-am intors.
Batranul mormaie nemultumit,dar nu se lasa cu una cu doua.
-Cele doua preotese,unde sunt? Trebuie sa fie supuse interogarii.
-Ce te face sa crezi ca doar o femeie ar face asta ? Si mai ales,de ce ai crede ca preotesele mele ar vrea sa asasineze unul dintre Batrani ? Gandeste-te putin...Mordos era suspicios din fire,ca sa te apropii de el si sa ii strecori otrava in vin,ar fi trebuit sa...
-Ce incerci sa spui ? se incrunta Petronus.
-Ceea ce vreau sa spun este ca asasinul trebuie sa fie cineva pe care Mordos il cunoastea bine.
La aceste cuvinte,rumoarea din aer creste si mai mult.
-Aceasta e o acuzatie grava Gardianule.Ar trebui sa ii interogam pe toti cavalerii care s-au aflat in castel acum doua ore si nu avem timp pentru asta.
-Nu pe toti...Doar pe cei care nu au plecat dupa provizii.
-Chiar si asa,tot mai raman macar 50.
-Putem sa folosim Fantana pentru asta,il aud pe Vardas.
-Fantana ?
-Este o idee buna.Chemati de indata toti cavalerii in piata de piatra.Si pe cele doua preotese...Vardas,tu vei supraveghea desfasurarea ceremonialului.
Cavalerul clatina din cap scurt,apoi face un semn.
-Veniti...Sa luam trupul lui Mordos si sa il ducem in cripta.
Ceilalti Batrani clatina din cap si vad in ochii lor ca desi nu se tem de nimic,de data asta sunt ingrijorati.Probabil se gandesc cine va fi urmatorul.
***
Piata cenusie de piatra este plina de cavaleri,iar Batranii inconjoara ca un medalion cumpana fantanii.Vardas sta incruntat in fata ei,facand semn cavalerilor sa se aseze intr-un grup ordonat.Cei 55 care ramasesera se supun degraba,doritori sa scape de aceasta incercare.
Unul dintre ei isi cufunda mainile in apa iar Vardas priveste oglinda ei,care ramane netulburata.Acest ritual ala adevarului imi aduce in amintire acea noapte cand am vizitat Fantana Albastra.Rand dupa rand,cavalerii isi pun mainile in apa si asteapta,dar apa nu se schimba in niciun fel,semn ca asasinul nu este printre ei.Urmeaza Briseide,care cu ochii infricosati,se supune ritualului,dar nimic nu se schimba.Apoi Lilia...Vardas priveste in oglinda apei,fara sa ii scape nicio miscare a ei.
-Ceva se misca...anunta Vardas.
Oglinda apei se tulbura,apoi incepe sa fiarba,apoi se coloreaza in rosu,culoarea sangelui.Toata lumea incepe sa strige,iar Lilia priveste incremenita.
-Ziceai ca preotesele tale sunt nevinovate ? striga Batranul Valerius.
-Criminalo !
-Asasino !
-Dreptate ! Dreptate pentru Mordos !
Cavalerii agita sabiiile,Batranii striga iar eu am ramas fara suflare.Ma uit cu o privire acuzatoare spre Lilia,dar aceasta pare la fel de uimita ca si mine.Sau se preface?
-Vreau sa vorbesc cu ea,strig eu tare,ca sa acopar glasurile lor indignate.
-Ma tem ca ti-ai pierdut acest drept...se incrunta Petronus.
-Va trebui sa treci si tu testul adevarului...glasuie Valerius.
-Petronus,doar nu ma crezi in stare de asa o miselie...
Batranul ma priveste cu o expresie rece.
-Asta o vom afla acum.
M-am dus spre fantana sub privirile uimite ale lui Makai,care nu stie ce sa creada.Singurul care nu si-a schimbat expresia este Vardas.Ma aplec si cufund mainile in apa.Ceva imi spune ca Batranii de abia asteapta sa ma gaseasca vinovata,numai pentru a nu-mi mai da armata.
Stiu ca altceva nu ar putea sa faca,pentru ca se tem de mine.
Toata lumea asteapta in liniste,dar oglinda apei ramane nemiscata.Si asteapta...Dar nu se intampla nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu