Mana imi este inclestata pe manerul sabiei,oboseala imi face picioarele sa tremure si fiecare sambure din fiinta mea ma doare.Sunt istovita,au trecut 33 de zile de cand ma pregatesc cu tarkul meu,iar iscusinta in ale sabiei inca ma ocoleste.
-Vrei sa ne oprim putin? ma intreaba Makai.
-Nu pot...Luciferienii in niciun caz nu se vor opri.Fiecare ora in care nu ma pregatesc este o ora pierduta.
-Sa fie precum vrei,zambeste el si se repede spre mine intr-un atac furibund.
Limitele mele au fost atinse si depasite,corpul parca se afla in stare de vis si nimic nu mai pare real,din cauza oboselii crancene.Sabiile noastre se incruciseaza si il imping pe Makai cu ultimele forte,pana ajunge cu spatele lipit de zidul de piatra.Se aude un scrasnet,sabiile sunt acum in forma de "x"peste pieptul tarkului,iar el rade,obosit,dar multumit.
-Mult mai bine Layra...Faci progrese.
-Nu e destul,mai imbufnez eu.
-Nici nu ai prea mult timp ca sa fie destul,ai uitat ca abia a trecut o luna de zile?
Ne asezam pe pietrele rotunde ca sa ne mai tragem sufletul.
-Imi trec mii de ganduri prin minte...Nu am primit nicio veste de la Denaida.Nu stiu daca intunecatii au inceput deja represaliile sau inca se pregatesc.Simt ca ceva nu este bine...
-Si chiar daca nu ar fi,inca nu esti pregatita sa te intorci acolo,in gura lupului...
-Ai uitat ca am scapat o data din gura lupului...
-Asa este...De fapt,ce vorbesc eu aici? Tu ar trebui sa imi dai lectii mie.
Am inceput sa rad,privindu-l cu coada ochiului si a inceput si el sa rada.Tovarasia noastra prevede zorii unei prietenii trainice.
Se aude zgomot de pasi apasati.Imi duc mana la frunte,pentru ca soarele imi intra in ochi si il vad pe Vardas,imbracat iarasi in negru,venind grabit spre noi.Ne vede inca razand,dar el nu pare vesel deloc,sta incruntat cu mana dreapta pe sabie.
-Petronus a solicitat prezenta ta in Sala Tronului...
-Atunci...Ar trebui sa plec.E de ajuns pentru azi,Layra.
Incuviintez din cap,desi stiu ca nu este de ajuns,dar suntem amandoi prea obositi.Makai pleaca si eu raman cu cavalerul negru,cum imi place sa ii zic uneori in mintea mea.
-Deja ai renuntat? Soarele nu a apus inca...
Vocea lui joasa se vrea a fi provocatoare.Nu rezist prea mult si insfac sabia,trecand iarasi la locul meu,iar el o scoate pe a lui cu miscarile lente ale unui animal de prada inainte de atac.
-Iti spun de acum ca nu voi fi bland cu tine asa cum este Makai...
-Ma descurc binisor cu sabia,ridic eu barbia mandra.
-Asta o vom vedea curand...
Inghit in sec si pana sa ma dezmeticesc,el se repede spre mine ca un fulger,iar eu ma feresc si incep sa dansez in jurul lui.Incearca sa ma loveasca de mai multe ori,dar ma aplec si rasucesc,scapandu-i printre degete ca argintul viu.
-Ne luptam sau ne jucam,Layra? il aud strigand.
Ma incrunt si il atac,sa vada ca nu imi este frica de o confruntare directa,insa e mult mai priceput decat mine.Taisul sabiei mele este lovit napraznic,mana ii vibreaza ca si coarda unui instrument muzical,umarul ma doare si strang teaca mai bine in mana,iar intre timp el se rasuceste si ma prinde din spate.Imi rasuceste incheietura si scap sabia pe jos,scotand un strigat scurt de durere.Apoi imi ia mana si mi-a duce la spate,tinandu-o nemiscata,iar cu cealalta imi cuprinde grumazul si ma lipeste de el cu spatele.
Ii simt barba deasa cum ma gadila pe fata si respiratia greoaie chiar langa urechea mea.
-Se pare ca nu te pricepi asa de bine la lupta corp la corp...
Ma smucesc dar el ma strange si mai tare si ma schimonosesc.
-Ce ai sa faci acum? Arata-mi...
Incerc sa imi eliberez mana de la spate,dar nu ma aleg decat cu un geamat,in clipa in care el ma trage inapoi.Il lovesc cu cizma in varful piciorului si il aud scotand un sunet slab,iar stransoarea mai slabeste putin.Atunci ma rotesc si il lovesc puternic cu pumnul in burta,imi recuperez sabia de pe jos si ma asez iar in postura de lupta.
El gafaie si chipul i s-a mai destins putin,ca si cand faptul ca l-am lovit ii aduce vreo multumire launtrica.
-Asa te vreau,micuta razbonica...
Sabia mea o loveste pe a lui si el ridica din spranceana.
-Nu...sunt...mica !
Fata ii redevine serioasa si ma confrunta cu putere,intr-un ritm innebunitor,abia mai rasuflu si incep sa fac greseli.Ajunge din nou in apropierea mea si dupa ce ma loveste peste incheietura in acelasi loc,lacrimi de durere imi tasnesc din ochi.Arunc sabia si ma intorc furioasa la culme la locul meu.
-Ce este Layra...Nu-ti place sa pierzi? il aud eu razand.
Rade! Cum de are nesabuinta sa rada,cand eu sunt in dureri ? Ar trebui sa ii dau o lectie ca sa ma tina minte ! Furia imi cuprinde fiinta si nu mai vad decat negru in fata ochilor.
Ma ridic si ma duc spre el,apoi incep sa il lovesc cu pumnii.El se da inapoi,pana parasim postamentul de piatra.
-Te porti ca un copil...Unul manios.
Copil ?! Deja este a doua oara cand ma insulta !
Vazand insa ca nu am pofta de ras,se fereste cat poate si mustaceste,facandu-mi si mai mult in ciuda,pana cand un pumn bine directionat il loveste in grumaz.Atunci ma prinde de incheieturi si picioarele lui imi pun piedica.Inainte sa apuc sa vad ce se intampla,ma trezesc pe jos,privind cerul din alt unghi.Lovitura cu pamantul e destul de dura si cateva secunde nu mai pot sa respir,privesc in sus fara sa clipesc,cu fata congestionata.
-Layra...Esti bine?
Ma scutura de brat si atunci imi recapat suflul,lovindu-l in obraz cu o furie pe care nu stiam ca o am.Isi atinge fata in locul lovit,iar din buza ii iese un firisor de sange.Nu stiu de ce in clipa asta imi vine sa il ucid.
Ma prinde de ambele brate si mi le culca la pamant,lasandu-se deasupra mea.Gafai si ma zbat,dar picioarele imi sunt prizoniere sub ale lui.
Soarele tocmai incepe sa apuna.La lumina lui,barba neagra ii sclipeste,ochii parca ii iau foc si mainile ii devin fierbinti.Se apropie de figura mea pana ma atinge cu nasul,intr-o miscare tandra,incarcata de electricitate.
-Ce faci ? ma sperii eu.
-Micuta razboinica nu se teme de lovituri si vanatai,dar se teme de atingeri...
Zambeste si dintii albi ii sclipesc ca si coltii unei pantere.
-Da-te jos de pe mine ! ma infurii eu.
-Obliga-ma ! rade el.
-Esti un infumurat ! Te crezi cavaler,dar te lupti cu femeile...Spui ca esti gata sa retezi gaturi de demoni,dar stai si bei acel vin galbui cand nu te vede nimeni,trandavind prin camerele tale ca un...
El se apleaca fulgerator peste mine si buzele lui le strivesc pe ale mele,intr-un sarut patimas care ma reduce la tacere.Bratele mi s-au sleit pe data si in loc sa ma mai lupt,ii cuprind grumazul,iar el se rostogoleste,lasandu-ma pe mine deasupra.Mainile mele ii insfaca materialul hainei cu brutalitate, el ma strange cu un brat iar cu celalalt ma apuca de cap.Sarutul lui imi topeste incet,incet mania.
In numele lui ISH... Ma ridic putin si ma uit la chipul lui.Ochii caprui au devenit si mai intunecati,iar ceva ca o mica flacara se aprinde in ei.Cred ca mi-am pierdut mintile!
Ma desprind din imbratisarea lui,ma ridic de jos si imi aranjez hainele,simtind ca ma ustura ochii din cauza unor lacrimi ce vor sa iasa,am luat sabia si m-am departat de el incercand sa fiu cat mai demna.Oh,Doamne,ce am facut?
Nu ma pot incurca cu un cavaler al ordinului Dragonului si sa risc sa fiu distrasa de la ceea ce am de facut...Un fior neplacut imi spune ca poate asta si este rolul lui Vardas.
Sa ma faca sa imi pierd concentrarea,sa ma las prada dorintelor trupesti si sa imi uit datoria.Cuvintele lui din acea seara imi arata clar ca asta urmareste iar eu,naiva,m-am lasat sedusa de farmecul lui intunecat care imi aminteste de...
Oare acel Mordos stie ceva despre aventurile mele pe taramul intunericului? Daca a aflat cumva despre pasiunea Printului fata de mine si acum incearca sa ma denigreze? Gandul ca ceilalti cavaleri ne-ar fi putut vedea in acea postura patimasa ma face sa-mi dau seama ca increderea lor,pe care abia am castigat-o,ar putea fi pierduta intr-o clipa !Nu,nu voi lasa asa ceva sa se intample ! Voi continua sa ma antrenez cu tarkul si voi sta cat mai departe de acest Vardas care pare pus sa imi zadarniceasca planurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu