Ma dau inapoi,simtind mainile lui Vardas cum ma trag usor de umeri.
-E de ajuns,imi zice el cu o voce joasa.
-Nu mai inteleg nimic.Fantana nu minte !
Petronus este incurcat si nu mai stie ce sa faca.
-Ar trebui sa o ducem in temnita...Maine o vom judeca.
-Judecata? De ce judecata mai are nevoie cand Fantana adevarului a aratat ca ea este asasina ? striga Valerius.
-Trebuie sa o facem sa marturiseasca.Nu putem sa o condamnam pur si simplu.Ceva nu se leaga...
Lilia se face galbena si da sa vina spre mine,dar bratul ferm al unui cavaler o opreste.Petronus face un semn si barbatul o insfaca de brat,apoi o cara dupa el,undeva in temnitele lor.
Multimea se imprastie rand pe rand.
-Tu vei aducea moartea asupra capetelor noastre ! imi zice Valerius aproape spumegand si pleaca val vartej.
Am ramas langa colacul fantanii doar eu si Vardas.
-Nu-l asculta...Acum sunt cu totii tulburati.
Totusi,cuvintele acelui Batran nu imi dau pace.
-Poate are dreptate...In ultima vreme,incep sa moara din ce in ce mai multi oameni in jurul meu.
Vardas ramane tacut,privind lumina lunii reflectata in apa.
-Trebuie neaparat sa ma lasi sa vorbesc cu Lilia! Ea nu ar face niciodata asa ceva,Vardas ! E buna si blanda si...nu avea niciun motiv.Ea niciodata nu m-ar trada.
-Cred ca iti dai seama ca ma expun unui mare risc daca fac asta.Daca sunt prins,voi fi acuzat de inalta tradare.Petronus a decis ca nimeni nu o va vedea pana in zori si asa va ramane.
-Te rog...il apuc eu de brat.Trebuie sa existe o cale...
El se intoarce si imi prinde degetele,apoi imi strange mana.
-S-ar putea sa existe...Dar vine cu un pret.
-Ce pret ? ma grabesc eu.
El se apropie de fata mea.
-Ne intalnim in camera ta si vorbim...Imediat.
Chilia fusese inlocuita cu o camera aflata foarte aproape de cea a lui Vardas,dar pana acum nu mi-a dat niciodata de inteles ca ar putea sa imi treaca pragul.Nu mai zic nimic si ma grabesc sa ajung in ea,lasandu-l singur langa fantana.
***
Se apropie zorii,dar nici urma de Vardas.Oare s-a razgandit ? M-am imbracat in haina de noapte si mi-am despletit parul cu ore in urma,apoi am masurat camera in lung si in lat pana am obosit.Am lasat doar o faclie aprinsa langa pat si una langa fereastra,privind poteca,rugandu-ma sa il vad pe cavaler venind.
Trebuie sa gasesc ceva sa o salveze pe Lilia si nu am timp decat pana dimineata ! Pe cand era sa imi pierd si ultima speranta,aud o bataie usoara in usa.
-Intra,zic cu vocea infrigurata.
In cadrul usii apare silueta intunecata a cavalerului.Inchide usa si vine spre pat,facand marmura sa scrasneasca usor.Am picioarele goale lipite de blana unui urs culcata pe jos si imi tin umerii cu palmele,incercand sa ma incalzesc.O raceala nefireasca m-a invadat de cand cu acuzarea Liliei.
Vardas are buzele stranse iar expresia ii este asemanatoare unei acvile viclene.Parul lui negru este despletit si se odihneste pe gulerul hainei cenusii.Se apropie si isi petrece mainile peste umerii mei,atingandu-mi mainile.
-Ce faci ? soptesc eu.
Vocea lui grava si zambetul zeflemitor ma pun de indata in garda.
-E vremea sa platesti pretul...
-Intai o vad pe Lilia si apoi...
El imi pune un deget pe buze.
-Shhh...Tu ai nevoie de mine,nu eu de tine,corect ?Deci vei plati pretul si apoi vei face ce vei dori.
Mana lui fierbinte imi mangaie fata.Ochii mei s-au marit de groaza,nici daca vedeam un demon nu ma speriam asa tare.
-Ceea ce imi ceri este un pacat...Pretul pentru el este mult mai mare decat pretul tau.Unde iti este onoarea de cavaler? ma infurii eu.
-Shhh...Nu ridica vocea,cineva te-ar putea auzi si nu am vrea sa se intample o asa nenorocire...
Se apropie de buzele mele,dar ma smucesc si desprind mana.
-Pleaca,ii zic printre dinti.Pleaca pana nu implant sabia in tine.
El rade usor,parca inveselit de mania mea.Se apropie de usa,dar inainte de a o deschide,arunca niste ultime cuvinte.
-Pacat...Nu ai reusit sa o salvezi pe Nyria...Acum nu vei putea sa o salvezi nici pe Lilia.Trebuie sa fie tare greu...
Ochii mi s-au umplut pe loc de lacrimi.Cum indrazneste ?
Usa se deschide usor.
-Stai !
El se intoarce cu un zambet victorios pe buze.
-Cere-mi altceva...Orice.Sti ca nu imi pot calca juramantul,asta inseamna moarte pentru mine.Nu,moartea e mai usoara...Dezonoarea e mult mai grea.Te rog...
El vine inapoi si imi prinde mainile,apoi ma priveste lung.
-Layra...Nu vreau sa te dezonorez.Dar refuzul tau de ultima oara m-a incrancenat...Credeam ca si tu ti-ai dorit acel sarut.
-Si ce...acum incerci sa te razbuni,folosindu-te de slabiciunea mea ? Cat de jos poti sa te cobori ?
Ochii lui scapara acum ca doua scantei negre.
-Un sarut...Atat vreau.Nu ti-as fi cerut niciodata sa iti calci juramantul.
Mainile mi-au ramas stranse in ale lui,iar ochii pierduti in ochii lui.Oare este sincer ? Tremurul usor din voce il tradeaza.
Imi musc buza nestiind ce ar trebui sa fac.Inima imi bate mai tare si ma simt neajutorata.As prefera sa casapesc o mie de demoni,decat sa stau in prezenta dorintelor unui barbat.
Vardas ma apuca usor de cap si ma apleaca,unindu-si buzele cu ale mele,in vreme ce eu inchid ochii.Ma cauta parca,iar mana lui dreapta se incolaceste pe dupa grumazul meu.Il iau de gat si il trag spre mine,iar el ma prinde mai strans si ma saruta agonizant de incet.Asa de incet,incat apuc sa simt totul...Mirosul lui vag de flori salbatice de camp,gustul usor sarat al buzelor,caldura bratelor lui care intra prin camasa mea subtire...Sunt furata fara sa imi dau seama si sarutul nu mai pare deodata o pedeapsa,ci o binecuvantare.
Simt ca imi elibereaza buzele si eu ma desprind ametita.Ma uit in podea,simtind rusinea ca mi-a inrosit urechile.Nu mai pot sa il privesc in ochi acum si nu stiu de ce.
-Imbraca-te...imi zice el aspru.Trebuie sa mergem.
Cand ma uit in sus,fata lui si-a reluat acea expresie care imi aduce aminte de o masca veche,ritualica,gasita de mine printre daramaturile unui templu pagan.Cat as vrea sa stiu la ce se gandeste acum! Dar Vardas isi pastreaza bine secretele.
***
Am coborat undeva in subteran,sub castelul vechi,acolo unde se mai gasesc si azi temnitele.Umezeala si mucegaiul ma fac sa tusesc usor.Este intuneric,nu am luat cu noi decat o lumanare palida si nu vad pe unde merg.Cand dau sa ma impiedic,simt mana fierbinte a lui Vardas cum imi inlantuie degetele si ma conduce prin acel labirint.
-Asteapta aici,imi sopteste la ureche si imi face semn sa ma ascund dupa zid.
-Pazesc eu prizonierul...Mai este putin si se ivesc zorii,veghea ta s-a incheiat.
Paznicul face un zgomot,apoi isi paraseste locul,fara sa puna la indoiala ordinul lui Vardas.Cand acesta a plecat,ies si eu din ascunzatoare si ma reped spre celula.Vardas descuie usor,varand cheia ruginita in broasca,rasucind spre stanga de doua ori.O silueta chircita sta lipita cu spatele de zidul rece.
La auzul sunetului,ridica ochii si priveste speriata.
-Repede...Nu ai mult timp.
Am intrat si am luat mainile Liliei in ale mele.
-Gardianule...Nu eu am facut asta ! sopteste ea.Cineva incearca sa te denigreze folosindu-ma pe mine.
-Stiu Lilia...Voi gasi o cale sa-ti dovedesc nevinovatia.
-Ce vei face ?
-Nu stiu inca,dar voi gasi ceva cat timp ei te judeca.
Ea incuviinteaza din cap,dar este in continuare speriata.
-Trebuie...Dar nu pentru mine Layra...Pentru tine.
-Ce vrei sa spui ?
-Nu vor mai avea incredere in tine dupa asta.Doar daca...
Eu ma incrunt usor,simtind cum indoielile ma doboara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu