Cerurile se zgaltaie din temelii. Norii argintii au capatat culoarea sangelui inchegat si pretutindeni se aud strigate si urlete de groaza. Templul Luminii din Cerul Zece se cutremura si coloanele lui albe incep sa se sfarame, preschimbandu-se in nisip.
Altarul si darurile cad pe podelele de gheata...
In fruntea armatei sale, inarmat cu un sceptru, sta Lucifer. Lumina lui verzuie se amesteca cu lumina rosie ce izvoraste din scutul comandantului armatelor luminii. Pietrele de pe fruntea heruvimului sclipesc maiestuos, umbrite parca de furia zugravita pe trasaturile sale nobile.
- Frate...Inca mai ai timp sa te caiesti! Ai fost inselat, nu vezi?
Insa heruvimul nu vedea, pentru ca ochii lui de culoarea safirului incepusera treptat sa se intunece. Putin cate putin, pupila si irisul sau se colorara in negru si isi pierdu lumina ochilor, devenind orb de manie. La fel ca si el, ingerii si spiritele naturii ce il urmasera au orbit de intuneric si ochii lor au devenit hauri intunecate. Am ramas intepeniti de uimire, privind cu mirare cum fratii nostri se preschimba in...altceva. Mihail imi face un semn, strangand pumnul si degetele, apoi imi spune ceva in minte, un lucru pe care doar eu il pot auzi.
Sunt unul dintre Veghetori si datoria imi cere sa apar Cerurile si pe fratii mei nepatati de furia rebelilor. Colbul, fumul si pucioasa incep treptat sa acopere solul de sticla si sa murdareasca peisajul paradisiac. Cele doua armate se infrunta cu furia unor mamuti si intunericul le acopera atat de mult, incat nu mai pot vedea fetele luptatorilor.
Acum vad doar scuturi de foc, sabii uriase de lumina, sceptrul cu lumina verde al heruvimului si trupurile Fiilor Luminii arzand ca torte uriase. Infricosata lupta a tinut cateva zile ce au parut lungi ca erele si a adus cu sine infrangerea razvratitilor. Armata lui Lucifer a fost decimata.
Stand in mijlocul lor, Mihail foloseste sabia pedepsitoare pentru a taia trunchiuri, gaturi si maini, iar sangele se scurge galgaitor in sol. Atata sange s-a adunat, incat a ajuns la gleznele cailor iar groaza a pus stapanire pe toate Cerurile. O parte din rebeli au alergat spre unul din templele devenite funingine si s-au ascuns in incaperile lui.
Maniat, cu bratul sau de fier indrumat de Tatal, Mihail a purces sa ii caute pe acestia din urma, cei care erau numiti " Cortegiul lui Lucifer ". Ascunzandu-se dupa un vartej de apa, heruvimul si-a deschis aripile uriase de cristal si si-a ascuns Fata, ramanand ca un stalp la intrarea in Templu, incercand sa isi protejeze aliatii.
Mihail a luat cu sine pe cei mai mari razboinici ai sai si mi-a aruncat o ultima privire de la departare. Am zburat de pe stanca pe care stateam si m-am dus degraba spre o constructie uriasa in forma de piramida, acolo unde arde vesnic Focul Sacru.
Mi-am strans aripile ca sa nu ma stanjeneasca si am intrat cu pas apasat, cautand preotii. Insa ei nu sunt de gasit. Multi dintre locuitorii cerului au fugit, cautand adapost in Templul cel mare al Tatalui, prea inspaimantati de cele care se petrec, iar altii au parasit Cerul de Opal si s-au dus in cerurile de jos. Pasilor mei le raspund alti pasi si vad iesind din cristalul rosu o silueta magnifica si impunatoare, invesmantata in albastru. Imi plec capul in semn de respect si imi duc pumnul spre inima. Aud o voce calda, cunoscuta si ferma, vocea superiorului meu.
- Lauryel...Ai venit!
Picioarele lui parasesc treptele si ii vad mainile cum tin o carte grea.
- Crezi ca poti duce la indeplinire aceasta insarcinare?
Ochii lui Gabriel, stralucitori ca miezul de soare, ma privesc ingaduitor.
- Pot!
Imi ridic privirea si il privesc iar el mijeste un zambet trist.
- Crezi ca poti duce la indeplinire aceasta insarcinare?
- Da, pot! spun din nou cu tarie.
El ofteaza, parca nevrand sa imi dea mie acest rol ingrat, dar asta e voia Tatalui, spusa prin soapte nestiute lui Mihail.
- Si pe cine vei lua ca martor?
Mi-am dus pumnul la piept din nou, dar de data asta pentru a rosti legamantul.
- Luna si stelele scanteietoare. Cele noua ceruri si Tronul Tatalui!
- Si ce se va intampla daca vei gresi?
- Luna si stelele isi vor ascunde stralucirea lor. Cele noua ceruri se vor narui si Tronul Tatalui va fi pangarit!
- Care este pedeapsa pentru cei care incalca un legamant?
- Exilul. Alungarea din forma de inger in trup si sange de OM.
Dupa ce s-a incredintat ca stiu tot ce trebuie stiut, Gabriel a lasat cartea pe masa de sticla si mi- a facut semn sa il urmez. Silueta lui orbitor de alba imi incanta ochii si privesc cu luare aminte modelele de aur desenate pe haina sa. Degetele lui fac un semn si vad cum se deschide o firida.
De acolo Gabriel scoate un cub translucid, prin care trec din cand in cand fulgere rosii. Vad un manunchi de lumini ascutite cum parasesc serpeste acel invelis si intind mana. Luminile se incovoaie pe langa degetele mele, se agata de bratul meu, imi intra in vene si ma fac sa gem de usturime. Arma cereasca s-a salasuit temeinic in bratul meu.
- Sti ca alte cale nu este, nu-i asa...Lauryel?
Mi-am simtit ochii umezindu-se si inima a inceput deodata sa imi bata nebuneste. Dar amintindu-mi de datorie, am incuviintat dand din cap.
- Acum pleaca...Si indeplineste ceea ce a fost scris!
Am parasit piramida in fuga, cu scutul in mana stanga si sabia scoasa in mana dreapta, iar pamantul se cutremura inapoia mea. Curand am ajuns in fata templului, acolo unde se dadea ultima confruntare. Am pasit printre coloanele de ingeri luptatori si am zarit o scena demna de scris in hrisoavele ceresti. Lucifer este ranit si se sprijina de ziduri. In cele din urma, cade istovit pe podea, icnind si blestemand.
Mihail sta cu sabia scoasa din teaca, cu sprancenele incruntate, facand semn soldatilor sa il inconjoare pe heruvim din toate partile.
Nu mai are nicio sansa de salvare heruvimul...Dar fratele nostru inca incearca sa il lumineze.
- Opreste-te, frate! Au murit mii de ingeri de sabia mea! Pentru ce ma faci sa savarsesc aceasta marsavie, de ce trebuie sa plateasca ei pentru pacatele tale? Preda- te si veti fii cu totii crutati!
Din adancurile ochilor lui, Lucifer il priveste dispretuitor.
- Prea bine...Inainte de a te captura, mai voiesti sa spui ceva ?
- Cine imi va da mana sa ma ridic ? Care dintre voi va vrea ?
Intrebarea lui nu aduce insa a umilinta. Este o incercare.
Am simtit cum inima mi se face mica cat o gamalie de ac si sangele a inceput sa imi bata puternic in tample. Am iesit dintre randuri, tinand sabia stransa si tremurand interior. E pentru prima oara cand simt Frica! Ochii lui rataciti ii intalnesc pe ai mei intr-un dans de Foc si Gheata...Zalele mele contrasteaza cu hainele lui sfasiate, cu armura strivita si sangele ce uda podeaua. Isi tine mana stransa peste umarul zdrobit. Mila si groaza ma cuprind totodata, pentru ca toti ochii se indreapta spre mine si povara datoriei ma arde ca un fier inrosit.
Haina lui Lucifer este rupta si lasa sa i se vada sanul. Buzele ii sunt rosii ca margeanul si parul negru ii flutura in neoranduiala. M-am dus spre el si acel drum mi s-a parut intaiul drum spre Neant. Picioarele mi-au devenit grele ca plumbul si inima grea.
Mi-am intins bratul spre el, vrand sa il ajut sa se ridice, dar el stia deja ce va urma, pentru ca mana lui s-a intins pe loc, cautand-o pe a mea. Zambeste subtire, ca si cand ar pregati o razbunare si degetele ni se inlantuie. Il ridic incet, fara sa imi iau ochii de la el, intr-un gest demn, incarcat de multe intelesuri. Un gest unic, care avea sa imi schimbe intreaga existenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu