PROLOG

La inceput a fost Lumina. Iar lumina stralucea in intreaga creatie si intunericul nu o putea acoperi. Odata cu razvratirea lui Satan a luat nastere timpul si de atunci nimic nu a mai fost la fel. Cerurile s-au schimbat, lumina abia mai palpaia in unghere, ingerii temeliei au devenit intunecati si l-au urmat pe Satan in razboiul contra Cerurilor. S-au dat lupte cumplite si pierderile au fost de mii de mii si de o mie de ori cat o mie. La sfarsit, Satan a fost infrant si s-a retras intr-un regat numit Nimicnicie, acolo unde bunatatea, dreptatea si lumina erau doar amintiri indepartate. Dumnezeu Tatal si-a retras gratia sa din acele locasuri si Satan a ramas ascuns vreme de ere, lucrand prin mesagerii sai, incercand sa pacaleasca si alti ingeri sa i se alature, ca sa isi construiasca o noua armata. Ochii sai s-au indreptat spre Primul Heruvim, cel care statea in dreapta tronului lui Dumnezeu, cel numit Sideral, cel numit Fiul Diminetii sau Purtatorul de lumina. Planul sau viclean nu a fost descoperit de nimeni, pentru ca numai Tatal stie ce zace in inimile noastre.
A venit si ziua cand Tatal a creat pe OM. Aceste fiinte o parte inger, o parte spirit al naturii si inca o parte esenta divina, au luminat din nou Cerurile si au facut ca durerea pierderii lui Satan si a ingerilor ce l-au urmat sa fie mai usor de indurat pentru noi toti. Timp de ere, Lucifer a obladuit nasterea oamenilor in lumea formei si a fost parintele, ocrotitorul si fratele lor. Ca insemn al ocrotirii sale, Lucifer a primit in dar o cununa minunata din giuvaere albe, ce ii inobila fruntea nepatata. O asemenea cununa nu se putea gasi nicaieri in cele zece Ceruri si toate Templele luceau puternic cand heruvimul calca cu pasii sai pe dalele de aur.
Noi ingerii eram batrani in spirit si in duh, iar oamenii erau ca niste prunci nevinovati. Spiritele de OM au inceput sa inlocuiasca spiritele pierdute ale ingerilor temeliei si asta l-a facut pe Satan sa fie cuprins de focul maniei si dorului de razbunare. Prin feluri doar de el stiute, a sadit in inima heruvimului dorinta de a deveni mai presus de ceilalti. Satan era cunoscut ca " Cel care vede peste ere " si i-a glasuit heruvimului secrete, cu mult timp inainte de nasterea omului ..." Cand norii din Opal vor devenii argintii, Dumnezeu va crea o fiinta care te va intrece in tarie, putere si lumina...Aceasta fiinta va pune in umbra pe Fiii Luminii, cand va ajunge la deplinatatea spiritului...Si locul tau de langa tron va fi luat de OM..." Prin marsavia sa, Satan i-a spus fratelui nostru adevaruri scaldate in minciuna si minciuni cu brume de adevaruri, iar durerea pe care Lucifer a simtit-o la auzul acestor vorbe s-a preschimbat in invidie, ura si amaraciune. Din prea mare dorinta de a nu fi uitat de Tatal, a inceput sa ticluiasca si sa adune langa sine ingeri, sa le spuna despre OM: " Iata ca Tatal ne-a uitat...Din prea mare dragoste fata de ei, nu ne mai cheama la adunari ca altadata sa ne mangaie, ci ne cheama doar ca sa ne trimita sa slujim omului, ca el sa se desavarseasca...Fratilor, aceasta nedreptate este strigatoare la Cer! Ce vom face?"
Si intr-un glas cu totii l-au rugat sa ii lumineze, sa ii povatuiasca si sa le spuna adevarul care credeau ca le fusese ascuns. Aceasta prea mare incredere pe care heruvimul a primit-o a facut ca mandria sa inceapa incet incet sa scanteieze in inima lui. Ingerii il ascultau si se adunau in juru-i cu miile, fara sa inteleaga ca paraseau lumina si adevarul pe care il cautau. Din marea sa bunatate ISH a ingaduit ca heruvimul sa isi ostoiasca amarul si sa ii pacaleasca pe fratii sai mai mici, fiind la randul sau pacalit de mrejele lui Satan. Cerurile au inceput sa se clatine...Si peste multa vreme, cand mandria si dorinta de stapanire l-au vrajit pe de-a-ntregul pe fratele nostru a avut loc a doua rebeliune.
In nebunia lui, Lucifer a venit in Sala Tronului urland:
" Pentru ce ai facut pe OM? Pentru ce ti-ai parasit fii si fiicele? "
Si Tatal sedea pe tron, cu mana in barba lui ninsa de alb, cu sprancenele incruntate si inima franta. Nu a raspuns nimic, ci a facut doar semn lui Mihail, el stiind inca de la inceputuri de tot ceea ce urma sa se petreaca. Lucifer si-a ridicat sfidator sabia si Mihail a venit dinaintea sa graind: " Frate, potoleste-ti viforul si nu mania pe Tatal! Cine ti-a intunecat cugetul si cine te-a facut sa iti pierzi lumina? Arata-mi-l pe acela si ii voi face dreptate dupa legile Lui! "
Insa Lucifer nu a vazut mana intinsa si intelepciunea lui Mihail si a pornit la lupta. Comandantul cetelor ceresti si-a adunat cetele si Purtatorul de intuneric si-a adunat oastea, o treime din ingeri, imbracati cu totii in zale si purtand arme faurite chiar de ingerii mesteri, acum cazuti si ei. Dupa o lupta groaznica ce a tinut mii de zile, Lucifer a fost invins de armata Luminii si cetele sale au fost aduse inaintea scaunului de judecata. O parte dintre rebeli au fost ucisi, o parte au fost luati prizonieri, dar a fost si o mica parte care si-a revenit in simtiri si a cerut iertare. Heruvimul nu a cerut insa iertare, ci a fost prins in mod rusinos, adus de Mihail si soldatii sai asemeni unui mare tradator, judecat si azvarlit de ISH in maruntaiele Pamantului.
Nu voi uita niciodata ultimele vorbe pe care Tatal i le-a spus : 

"O, tu... Steaua Diminetii, te-am asezat in mijlocul giuvaierelor scanteietoare si te-am facut mai luminos decat toate diamantele Cerului. Te-am pus sa fi heruvimul ocrotitor al oamenilor si drept multumire tu vrei ca ei sa piara! Si Sfant ai fost pana cand intr-o zi, in inima ta a fost gasita nelegiuirea! Si acum te voi alunga, heruvim stralucitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare! "
Aceea a fost ziua in care inima mi s-a inegurat pe vecie. Ziua in care impreuna cu Mihail l-am prins pe heruvim in mijlocul cetei sale, primind mania rebelilor si taisurile sabiilor. Si dintre toti ingerii din Cer pe mine m-a urat cel mai mult...Cea care l-a dat pe mana comandantului armatelor ceresti. Veghetorul ce il iubea pe Tatal si totodata pe Fiul Diminetii...Cu inima prea devreme impartita intre dragoste si dreptate. Eu, sora lui. Nu a ramas nimic bun in urma plecarii sale...Doar tulburare mare, zbucium si planset...Ocrotitorul a fost inlocuit de un Protector, un inger nepatat din ceata Veghetorilor iar eu am continuat sa imi fac misia in Ceruri, la fel ca mai inainte. Insa inima mea nu isi mai putea gasi linistea pentru ca fratele meu suferea crunt in regatul intunericului, in locurile de dedesubt, prada mandriei si maniei, sclavul Pamantului si taranii. Era inrobit, dar nu asa cum ar crede oamenii, cu lanturi, ci prins in trup din carne si sange. Asa cum spunem deseori in Opal, nu exista o pedeapsa mai mare pentru o fiinta a cerului decat ca ea sa devina o fiinta a pamantului, supusa durerii, frigului si foamei. Din prea mare dor si lacrimi, m-am dus in Templul Luminii si am scris intaiul hrisov de dupa rebeliune, care mai este si acum cantat de Coruri...

Fragment din " Cantarile heruvimului "


" Cum ai căzut din cer| Tu stea scânteietoare
Erai puternic înger | Un diamant sub soare
De ce ai vrut Căderea | Crezând că faci un bine
Și ai primit în schimb | Blestem pe al tău nume?
Cum ai căzut luceafăr| Din Cer în neștiut
Printr-o deșertăciune | Mândrie tu ai vrut
În nebunia grea| Eoni ai pătimit
Iar răzvrătirea ta| Tot cerul a mâhnit
In loc de preamărire|Primești acuma lacrimi
Ești Prinț în întuneric |Încarcerat de patimi
Acum ești Domnul Umbrei | Și stăpânești tenebre
Și ti-ai uitat menirea | În răzbunări funebre
Acum ești doar icoana| Și-n fața ta se-închină
Doar îngerii cei negri | Ce nu mai au lumină..."