sâmbătă, 25 noiembrie 2017

CAPITOLUL 50: Ziua Judecatii

Este dimineata.Sau cel putin asa imi spun mie,ca sa ma incurajez ca exista zile si nopti,continuitate a timpului,o ordine fireasca.De cate ori ma trezesc din somn mai numar o zi in iad.Si inca o zi fara lumina.Doar un crepuscul nesfarsit,un cer sangeriu,botezat parca cu sange si umbre.
Nici nu ma mai recunosc.Eu,Gardianul,care trebuia sa o salvez pe Nyria,am ajuns sa fac targuri mizerabile cu Printul ca sa reusesc sa ii scap macar trupul de profanare.Cine stie ce imi va cere,deja ma cutremur si simt ca imi vine o stare de rau.
Cand intorc capul,il vad pe Lucifer stand unde statuse cu o seara inainte,pe acelasi scaun.Cerul iadului pare ceva mai deschis si lumanarile s-au stins de la sine,pentru ca nu mai e nevoie de ele.Isi tine barbia sprijinita de mana,iar cotul i se reazama de bratul scaunului.
E imbracat intr-o capa superba,de culoare albastru inchis si are intre sprancene o mica steluta aurie.Dedesubt,se vede ca poarta o haina lunga,incinsa cu o centura stralucitoare.Are in picioare cizme negre,ca de obicei.Parul ii este prins la spate in panglici de asemenea aurii.Dumnezeule!Este la fel de frumos ca in ziua in care am deschis ochii si l-am vazut pentru prima oara.Acel crampei daruit de el in Gradina Oaselor este cel mai de pret sufletului meu.
Intr-o clipita il vad ca dispare de la locul sau si ma trezesc cu el langa mine,in pat.Isi sprijina barbia in pumn si ma priveste dintr-o parte.Rasuflarea deja mi s-a intretaiat,cand ii vad buzele pline si usor rozalii,ca floarea de cires,ochii migdalati si negri ca lacurile de smoala si parul stralucitor.E serios in aceasta"dimineata".Sau poate mi se pare.Unde se duce oare de s-a gatit cu asa pompa?
-Lasa-ma sa-ti vad rana.
Isi rasfira degetele mainii drepte,atragandu-mi iarasi atentia spre inelul auriu.De unde il are si ce putere poseda?Hmm,mai bine nu as intreba.
Ma intorc supusa pe burta si imi las pe umeri camasa subtire.El dezveleste cu gesturi inceti ceea ce mai ramane.Ii simt degetele catifelate,dar ferme,cum ating rana usor.
-Vesti bune,este frumos vindecata,dar cicatricea...
-Sper ca nu te deranjeaza,il ironizez eu.Sunteti obisnuiti cu uratul.
-Ma deranjeaza foarte tare...
Il simt ca se apleaca peste mine incet si...o atingere de matase pe pielea mea.Buze calde care imi dezmiarda rana cicatrizata.Fiori fierbinti imi pleaca din inima spre pantec,si apoi se pierd prin intreg corpul,ca niste firicele de paianjen.El ma atinge din nou,cu o tandrete rar intalnita si imi afund capul in perna,strangand din dinti,ca sa nu ii arat ca...O,Doamne!De ce ma aprind asa de tare cand ii simt buzele?
-Ce...ce faci?
De parca nu as sti exact ce face.Simt valuri de placere trupeasca,iar buzele ii sunt tot mai insistente.
-Te vindec.
Se retrage si se ridica de pe pat.Eu ma intorc spre el.
-Doar nu credeai ca fac altceva,nu?
A inceput sa rada,vazand ca am ramas incurcata.
-Ai haine in camera de langa.Pregateste-te,avem o zi ocupata.Este ziua primelor dorinte.
-Stai...Stai...tresar eu.Azi? casc ochii.
-Voi trimite dupa tine,asa ca lasa asternutul ingerule.Incepi sa semeni cu cineva dornic de a fi robit de ele...
Ca de obicei,perversiunea din el imi opreste protestele.
-Voi fi gata intr-o clipa,zambesc eu fortat si nervos.
Am plecat capul in jos spre podea si cand l-am ridicat,el disparuse.
Camera de langa este aproape la fel de mare.Pe un scrin cu aspect vechi am gasit o haina superba,lunga pana in pamant si de culoarea azurului.O centura lata si aurie se afla langa,alaturi de niste sandale.Spre mirarea mea,are manecile lungi si nu are aspect parsiv.Si,cea mai mare surpriza...Crucea mea se afla aici!Are un alt lant,de argint si ma grabesc sa o mangai,apoi o prind de gat.
M-am imbracat,dar privind cu coada ochiului spre dormitorul Printului,tot cu spaima sa nu fie inca acolo si sa ma priveasca."Prea tarziu Layra...Oricum deja a vazut...Tot".Dau din cap sa alung gandul.In general,as prefera sa uit tot ce s-a petrecut in acea seara.Oglinda din spatele meu ma face sa arunc un ochi.De cat timp nu mi-am vazut chipul...Ma privesc din spate si constat ca nu mai este urma de cicatrice.Chiar m-a vindecat,nu a mintit!
Ma duc iar in dormitor si stau acum pe locul printului din scaunul tapitat cu catifea rosie.Incerc sa ii simt prezenta si inchid ochii.Naluciri,clipe de pasiune si dorinte neimpartasite.Camera este plina de ele acum.Imi las capul usor pe spate si savurez urmele energiei lasate de el,ca si parfumul cu iz oriental.Tresar.
O bataie surda in usa si un tropait de pasi.
-Intra.
De cand demonii au devenit asa...politicosi?Probabil i-a dresat putin stapanul lor,ca sa primesc un tratament mai bun sau...Poate au aflat de scutul meu si nu vor sa faca cunostinta cu el.
Pe usa se strecoara Belial,care este insotit de inca doi demoni imbracati in cape negre,cu capul acoperit.Imi aduc aminte de niste calugari.
-Printul a spus sa...
-Stiu,il intrerup eu.
Nu imi vine sa cred ca tocmai l-am intrerupt din vorbit pe Belial!Cand ma gandesc ce frica imi era de el cand m-a adus aici...
M-am ridicat si fara alte cuvinte de prisos,l-am urmat prin labirintul de coridoare si scari.Cei doi s-au asezat strategic in spatele meu,mergand solemn si cu mainile impreunate ca pentru rugaciune.
Am mers destul de mult,pana am ajuns in curtea palatului,dar intr-un sector ce nu il mai vizitasem.Statui uriase de lei si dragoni ne conduc ca o alee spre centrul de interes.Un postament mare,pe care sunt asezate mai multe tronuri,unul central si altele imprejur.Postamentul are 12 trepte si pe fiecare treapta observ cate un demon care sta de straja,una de-o parte si altul de cealalta,si toti arata ca cei care ma conduc acum pe mine.
Sus,vad lucirea unei lumini.Pe tronul principal stiu cine este.Inima imi bate mai puternic desi abia ce ne-am despartit.In stanga sa se afla Lilith,pe un alt tron,iar langa ea Asmodeu.In dreapta,e tronul neocupat al lui Belial,iar in fata lui sta Azazel.Inanna se afla ceva mai jos,pe o alta treapta si este insotita de un mic alai de femei imbracate sumar.
De-a stanga si de-a dreapta postamentului sunt demoni de rang inferior,cata frunza si iarba.Cu infatisari grotesti,aripi de liliac sau de vultur,cu ochii rosii sau galbeni,pestriti ca ouale de pasari salbatice.Ce au in comun sunt capele negre pana in pamant,de sub care ies copite,picioare paroase inzestrate cu ghiare sau cate o coada imbarligata.Multimea este indreptata cu fata spre postament.
Nu stiu cati s-au adunat in aceasta curte.Probabil cateva sute.
Chiar inaintea postamentului vad niste pietre ciudate infipte in marmura,de o forma conica,care au locuri unde iti poti aseza mainile si lanturi fixate pe margini.Sunt in numar de sapte si asezate concentric.
In mijlocul lor se afla un mic altar de sacrificii,il recunosc dupa flamurile cu insemne macabre.Acesta are forma unui craniu transparent,urias,care deasupra este plat asemeni unui pat.
Pe masura ce ma apropii,constat ca mai exista un mic tron,asezat in dreptul lui Lucifer,ceva mai scund si decorat cu aripi.Am inceput sa urc treptele,primind priviri pline de ura.Inanna are ochii de gheata,ca si cand totul disparuse din ei,nemultumita probabil de faptul ca ma aflu in viata.Lilith zambeste dispretuitor,asa cum m-a intampinat si prima oara la palat si ma priveste lung.Azazel schimba priviri cu Asmodeu.
Iar Belial merge in urma mea si pentru prima oara nu-mi mai forteaza bratele sa inaintez.As zice ca am gasit in el chiar o urma de respect.
S-a asezat apoi la locul lui si s-a asternut tacerea.Un vant usor a inceput sa bata,rascolindu-mi pletele,iar in surdina e muzica de tobe.Suspansul a atins deja limita,pentru ca vad dupa privirile celor prezenti,ca nu au habar pentru ce le-a cerut Printul lor sa se adune.Nici eu nu stiu ce se petrece.Si sunt uimita pentru a nu stiu cata oara,cand Lucifer face un semn spre micul tron.
-Vino aici Layra.
Toata lumea a atintit privirile spre mine si simt ca imi arde ceafa.Am reusit sa surprind o sclipire ce valoreaza mai mult decat aurul.Ochii lui Lilith au devenit rosii si a tresarit nervoasa.Apoi a inteles si s-a umplut de manie,stand sa erupa ca un vulcan.A dat sa se ridice de pe jilt.Dar mana lui care face semne de avertizare, a facut-o sa se aseze la loc.
Se vede ca sufera cumplit,mai rau decat daca as fi torturat-o,pentru ca locul ce il ravnea demult imi este dat mie.Lucifer se ridica de pe tron.
-Astazi e o zi mare pentru Infern.O zi in care va voi aminti...din nou,cine este conducatorul vostru.Este Ziua Judecatii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu