Dupa ce a terminat de mancat in felul lui propriu,Lucifer s-a asezat in scaunul sculptat si a continuat sa priveasca cerul.Incerc sa imi astampar limba,dar am prea multe intrebari.Si cum sunt tintuita la pat,groaznic de plictisita si nici somn nu imi este...Sa fac o incercare.
-Ti-e dor cateodata?
El intoarce capul.
-De ce anume sa-mi fie dor?
-De cerul albastru si limpede al Raiului...
Intoarce capul si nu imi raspunde.
-Ce este?O intrebare incomoda?
Savurez mica mea victorie,pentru ca stiu ca nu va tine mult.
-Nu-mi amintesc cerul albastru si limpede al Raiului...Si nici nu vreau sa mi-l amintesc.
-Pentru ca ti s-ar face dor de cer?Sau poate de...Mihail?Sau de...Tata?
Ma fulgera cu privirea intunecata si iar simt ca m-a luat gura pe dinainte.
-Ar trebui sa sti pana acum ca eu ador tenebrele...
-Tenebrele nu ti se potrivesc.Tu esti steaua diminetii,ai uitat?Refuz sa cred ca nu mai exista nicio farama de lumina in tine...
-Atunci te amagesti singura.
-Nu,nu cred,ma infierbant eu.Daca nu era asa,nu ma salvai...De ce ai facut-o?De ce ma ingrijesti?De ce te-ai oprit cand m-am oprit,cand puteai sa ma supui vointei tale cu cateva tertipuri?
-Te iluzionezi crezand ca fac ceva pentru tine.Nimic din toate astea nu sunt pentru tine.Eu vreau doar sa imi satisfac dorintele pur egoiste.In primul rand,iti vreau corpul.Da,vreau sa il imbat cu focul meu,sa il fac sa-si piarda puritatea,sa te transform intr-o desfranata...Sa o intreci pe Lilith.Apoi,a doua mare dorinta deja va fi indeplinita,pentru ca sufletul tau va fi legat de al meu pe vecie...Si...voi avea domnie lunga si am nevoie de cineva langa mine.
Acum sunt si mai uimita de indrazneala lui.
-Dar de ce...eu?exclam exasperata.O ai pe Lilith,care e mai mult decat multumita sa-ti fie consoarta.
El face o grimasa.
-Energia ei este prea apropiata de a mea si ne respingem.In plus,nu o voi lasa sa devina prea independenta.Am nevoie de o energie opusa,care sa ma completeze si sa-mi potenteze puterea.
-Adica ai nevoie de lumina...Lumina mea.
-Eu doar imi iau inapoi ce am dat Layra.Scutul tau este mult mai puternic decat crezi,un captator de energii telurice si divine,pe care le voi folosi sa influentez lumea.Si totodata,este ceva ce imi da mie putere personala,asta daca te vei contopi cu mine.
-Deja vezi viitorul...Ti-a zis cumva astrologul tau ce va urma?ii zic eu infatuare.Si de cand scutul meu este al tau?Asta nu prea inteleg.
-Cand te-ai nascut din trandafirul auriu,ai primit o parte din scutul meu de putere.Pe atunci,nu era facut pentru aparare,ci avea alte scopuri.La un nivel pe care nu-l percepi inca...Suntem la fel.Si ne-am fi respins,daca scutul meu nu si-ar fi schimbat polaritatea.
-Adica a devenit negativ la Cadere...
-La inceputul domniei mele,vrei sa zici,accentueaza el.
-Atunci...Daca eu as deveni ca tine,scutul meu ar ajunge sa fie la fel ca al tau si ne-am respinge de indata.Nu sta asta chiar in calea planului tau?
-Cine a zis ca vreau sa devii ca mine?
De data asta nu mai inteleg nimic.
-Tu!Tu vrei sa devin o desfranata,sa te slujesc sau mai stiu eu ce...
-Asta mi-ar place mult,dar ma pot lipsi de trupul tau.Am femei mai multe decat pot numara.Stiu ca nu vei ceda si nici nu vreau.Tu trebuie sa ramai macar partial lumina.
-Si atunci...Pentru ce atatea tactici ca sa ma faci sa desfranez?
-Oh,Layra...Dar chiar nu ai inteles ca imi place sa ma joc cu tine?
M-am ridicat din pat si desi ma stramb de durere,ma indrept spre capatul opus al incaperii.Incerc sa par cat mai serioasa.
-Cred ca de fapt cu tine te joci...Te prefaci atat de mult a fi intuneric,cand de fapt...Nici macar nu vrei sa ma murdaresti.Ai avut atatea ocazii de cand am sosit aici...Ai fi putut sa ma torturezi,sa ma chinui infinit,sa ma supui...Dar nu ai facut-o!Inca mai exista bine in tine...
-Nu exista bine in mine...ridica el tonul gradat.
-Ba,da exista!O vad in ochii tai,atunci cand redevin albastri.Ti-e dor de Rai,ti-e dor de fratii tai,de ceea ce ai pierdut,dar iti este mult prea teama!Te temi de pedeapsa...
-Inceteaza!
-M-ai protejat nu doar pentru scopurile tale,ci pentru ca mai poti Simti!
Am vrut sa il enervez si se pare ca am reusit.Acum el este cel care se ridica semet de pe scaun.Intinde o cuta a hainei impecabil aranjata si ma priveste cu ochii unei cobre ce vrea sa-si invenineze prada.Gestul lui pare ca il face sa amane ceva ce ar vrea sa faca,dar se abtine cu greu.
-Daca mai spui inca un alt cuvant,te voi sfasia si te voi arunca la hiene...
Vocea lui calma contrasteaza puternic cu amenintarea vadita.
-Ti-am spus ca pentru mine totul este un joc.Nu vei iesi niciodata din Infern,fie ca vei fi a mea,fie ca nu!Iti voi folosi lumina pana vei ramane fara nimic.Ne vom petrece multi ani jucandu-ne,pana corpul de om iti va imbatrani si va incepe sa-mi displaca.Apoi te voi omori iar corpul ti-l voi arde.Daca alegi sa fii de partea mea,vei capata trup nemuritor si vei fi cu mine pana la sfarsitul timpului...Banuiesc ca voi trai fara lumina,dar voi avea in schimb un companion...
Am inlemnit si picioarele mi s-au inmuiat.Dintre toate cate mi le-a zis pana acum,niciodata nu l-am simtit asa de serios.El zambeste satisfacut ca m-a intimidat.
-Dar...nu vreau sa par de rea credinta.Daca ai vreo dorinta,te rog...Spune-o.Se poate rezolva rapid,mustaceste el viclean.
-Orice dorinta? sar eu.
-Orice.
-Prea bine.Atunci vreau sa ma lasi sa o scot pe Inanna din trupul Nyriei.Corpul vreau sa fie ars intr-o ceremonie,iar cenusa sa o arunc la suprafata Pamantului,pe o apa curgatoare.Nu poate fi ingropata aici.
-Deja ai enumerat vreo trei dorinte...Daca le vrei pe toate...Si eu vreau de asemenea trei lucruri.
-Ticalosule!Stii bine cat imi doresc sa eliberez trupul ei si te folosesti de slabiciunea mea!
Am simtit ca lacrimile stau sa imi iasa.
-Mai spune-mi inca o data...Cred ca ma incita sa-mi spui"ticalos",rade el.
-Ce vrei?
-Avem o intelegere sau nu?
-Vreau sa stiu intai ce dorinte ai.
-Vezi,asta e partea proasta in orice pact pe care il face cineva cu mine.Nu imi poate pune conditii.Nu vei sti dorintele.
-Vreau sa fiu prima,zic eu.Nu vreau sa ma tragi pe sfoara si sa ai dorinta,iar Inanna sa ramana unde este.
El isi roteste degetele si isi mangaie inelul in forma de sarpe incolacit.
-Hmmm...Sa zicem ca facem acest mic compromis.De fapt,imi faci o favoare scotandu-o afara pe acea tarfa tradatoare.O voi trimite de unde a venit.Dar...Dupa asta urmeaza sa faci tu ceva.Una eu,una tu...Vezi cum merge jocul?
-Da,vad,dar nu esti corect...Imi vei cere ceva ce nu pot face,mai mult ca sigur.Ceva sa ma umileasca.
-Nu vei sti,nu te mai osteni...Te astepti sa fiu cumva drept cu tine?Cu cea care imi rasuceste cutitul in rana?zambeste el.
-Inceteaza sa-ti mai bati joc de mine,sar eu.
-Dar sunt mai sincer ca oricand.
-Vreau sa imi promiti ca nu ma vei pune sa fac ceva ce nu pot.Pentru ca sufletul meu nu il vei avea.
-Linisteste-te,ingerul meu ...Se prea poate sa iti placa ceea ce o sa-ti propun.
Fata mi s-a inrosit din nou.Nerusinarea lui este de neinchipuit.Dar cuvintele"ingerul meu",ma ung pe suflet cu balsam si vindeca rana cauzata de alte vorbe perverse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu