Ma simt prinsa intr-o cursa.Ca si cand mi-ar fi citit gandurile,Adraz se aseaza pe bancuta si imi face semn sa ma asez langa el.
-Trebuie sa recunosc,farmecele tale le intrec pe cele ale unei muritoare obisnuite.Pot sa inteleg de ce Printul este fascinat de tine.
-Nu cred ca m-ai chemat sa discutam despre farmecele mele,nu?
-Vom discuta numai despre ceea ce vreau eu sa discutam.Nu-mi pasa daca iti place sau nu.Si cum spuneam...Inteleg atractia lui pentru puritatea ta,pentru corpul tau neatins,dar ce nu pot intelege este...Cum de ai dat tu curs imbratisarilor lui...
Mi-am intors capul infuriata.
-Il iubesti,nu-i asa?
Aceste cuvinte imi frig inima si asa prea incercata in ultimul timp.
-Nici nu te obosi sa negi.Stiu ca daca vei deschide gura,vei spune o minciuna.Si voi nu cunoasteti minciuna,nu? zambi el.
-Ce vrei...Adraz?intreb precipitata.
-Vreau sa pleci inainte sa se intample ceva neplacut.Capeteniile planuiesc o razbunare impotriva Printului,dar el este asa de absorbit de ...farmecele tale,incat nu mai vede realitatea.
-Razbunare? casc eu ochii.
-Revolta.Deja s-au adunat prea multe capetenii care vad lucrurile in acest fel.Ei cred ca Printul nu mai ia hotarari corecte,prea orbit de dulceata trupului tau...
-Noi nu am...
-Fireste ca nu,ranjeste el.Daca era asa,erai regina pana acum.
-Cum pot pleca de aici?
-Asta va trebui sa descoperi singura.Tot ce vreau este sa te avertizez.Daca intr-adevar il iubesti,vei gasi calea de iesire si vei pleca fara sa te uiti inapoi.Nu-ti pot da un ajutor direct,asta ar insemna sa il tradez pe Print.
-Si daca nu vreau sa plec? il sfidez eu.
-Atunci vom cobori in subteran si te voi chinui dupa pofta inimii.Avem o ora la dispozitie.Va fi cea mai lunga ora din viata ta.
Mi-am muscat buzele de nervozitate.El incepe sa rada.
-Te afli intr-o situatie tare complicata acum.Pe de o parte,vrei sa pleci,dar te temi de mania lui.Pe de alta nu vrei sa pleci,dar te temi de mania mea.Ce o sa fie?
Pieptul mi se ridica si se coboara speriat,iar sangele imi pompeaza puternic in vene.Nu prea am de ales.
-O sa gasesc o cale de iesire de aici,doar mai da-mi putin timp.
-Trei amurguri ingerule.Daca nu pleci,aceasta revolta te-ar putea pune si pe tine in lanturi,alaturi de el.Si apoi ai fi cu adevarat pierduta.Lilith moare de nerabdare sa te tortureze pana la moarte.Plecarea ta va linisti apele si vom fi cu totii in siguranta.
M-am ridicat de pe banca privind cerul albastru.Da,locul meu este sus,unde este lumina si soare,caldura si viata.Prea multe tenebre mi-au imbatranit sufletul.Brusc,totul se intuneca si ma trezesc inapoi in subteran.Ma aflu intr-o celula gri,ce are doar o mica fereastra cu gratii.Adraz este cu mine.
-Acum...Trebuie sa o facem sa para cat mai realist,zice el si insfaca de undeva un bici cu trei cozi.Bate din palme si camera se lumineaza in rosu.
-Ce...Ce faci?ma ingrozesc eu.
-Nu te poti da de gol.Daca te intorci la el neatinsa,va sti ca s-a petrecut ceva necurat si nu voi risca sa ii starnesc mania.Dezveleste-ti spatele.
Mi-am lasat rochia in jos,lasand umerii si spatele la vedere.
-Acum propteste-te de acea masa de piatra.
Mi-am asezat mainile pe masa,sprijinindu-ma in incheieturi.Am inceput sa tremur marunt,gandindu-ma la durerea ce va urma.Simt cum se apropie de mine si inchid ochii,strangand din dinti.O mana calda imi mangaie spatele incet,foarte incet.Haina imi cade mai mult,dezvelindu-mi pieptul.Imi duc repede mana sus.
-Nu...Te rog,aud o voce groasa.Nu-mi rapi aceasta priveliste...
Mainile lui mi-au prins pieptul,nu indraznesc sa respir,privesc doar detaliile manecii hainei lui regesti.Ii simt rasuflarea langa ureche,incalzindu-mi ceafa.
-Daca nu erai a lui...Noi doi ne-am fi distrat de minune.
Apoi brusc,isi desprinde mainile si insfaca biciul.Aud un suier in aer,ca zgomotul provocat de o cobra care se pregateste sa atace.
O usturime ingrozitoare,o ardere cumplita imi raneste spatele.Am inceput sa gem.Biciul a coborat nemilos,rupandu-mi pielea.Lacrimile au inceput deja sa-mi tasneasca din ochi ca un izvor.Apoi,simt a doua lovitura,si mai napraznica decat prima.Si a treia.Apoi se opreste cateva clipe,ca sa-mi dea voie sa ma odihnesc.Ma priveste transfigurat,cu fata patrunsa de o bucurie sadica.Capul mi se invarte si simt ca picioarele mi se inmoaie.O caldura ciudata imi strabate pieptul,care imi urca incet spre gat.Apoi urlu din nou.Si din nou.Am numarat loviturile.Sunt in numar de sase.
-Inca una,il aud zicand.Si scapi.
Mi-am incordat toate simturile si unghiile mi le-am infipt in palma.Arderea isi face iarasi loc fulgerator,cat ai clipi din ochi.Caldura ma doboara si ma lasa moale langa masa de piatra,intr-un semilesin.
Marchizul vine si ma apuca de grumaz,apoi imi trage haina peste umeri.Nu suport materialul ei,nu suport nicio atingere.Fata imi arde.
El ma priveste cu o expresie de neinteles.Bucuria sadica l-a parasit.
-Te-ai descurcat bine,ingerule...
Nu imi mai amintesc ce a urmat apoi.O rasucire in aer,o ameteala puternica si intuneric.Mult mai tarziu,m-am trezit din lesin.Stau in dormitorul lui Lucifer,in patul lui incapator,acoperit de matasuri negre.Deschid ochii cu greu.
-Esti bine? aud o voce sonora.
Sta la capataiul meu si isi petrece mana peste pielea mea.Insa ea se vindeca mai greu,darele insangerate semanand cu craterele unui vulcan aprins.Nu ii raspund nimic.
-Nu ar fi trebuit sa se intample asta,zice crunt.
-Nu mai conteaza.A trecut,ii spun cu tristete.
"Trebuie sa plec cat mai repede de aici"ma gandesc si apoi ascund gandul.Si totusi,simt o durere arzatoare in inima.Sa plec si...sa nu-l mai vad niciodata?
Acum,cand tocmai incepuse din nou sa... Simta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu