"Luciferrrr....Chiar am nevoie sa viiiii"!strig disperata in minte.
-Inceteaza!Nu-l mai chema!urla Lilith si ochii negri i se fac rosii de furie.Nu va veni sa te salveze,nemernico!Esti la mana mea!
Le pune pe doua dintre preotese sa ma tina si imi fixeaza palmele intinse cat poate de bine.Am inteles acum ce vrea sa-mi faca!!!
A luat ciocanul si a fixat acel piron in palma mea stanga.
-Nuuu,nu faaaa astaaaa!Opreste-te!
"O Doamne,O Doamne,nu ma lasa..."
-Se pare ca Dumnezeu te-a uitat,rade ea si un singur gest malefic,a coborat ciocanul deasupra cuiului ce imi strapungea mana si a lovit.
-Ohhhh,Doamneeee!Doareeee,opreste-te!
Durerea imi strapunge creierii,in timp ce palma mea este cuita de masa cu ajutorul pironului.Lilith mai bate de doua ori si cuiul patrunde mai adanc,sfredelindu-mi mana.Sangele cald incepe sa curga in valuri.
-Te doare?Inca nu sti ce e durerea...zambeste Inanna.
Nu pot suporta.O sa imi faca asta si la cealalta mana!Strigatele mele de durere au umplut pestera.
-Tineti-o bine!Acum...e randul tau,Inanna.
Bucuroasa ca i se ofera sansa,ea nu ezita si ia ciocanul cu satisfactie.Ma priveste in ochi in timp ce eu gem si scrasnesc din dinti si coboara lent cuiul,proptindu-l in piele,apoi apasa putin cu mana.Am gemut si mai tare,dar nu vreau sa le las sa vada nicio lacrima!A ridicat ciocanul deasupra lui si s-a prefacut ca il coboara,iar eu am urlat de spaima.Dar era doar o pacaleala!L-a ridicat din nou...Si respiratia aproape mi se taie.
In aceste momente de groaza de nedescris,prizoniera pe acest altar si chinuita de preotesele satanice,speranta mea se indreapta care ISH.Dar el nu ma aude sau nu vrea sa ma auda!De ce,de ce?Acel Batran mi-a zis ca totul va fi bine,ca voi gasi calea...In loc de asta,primesc tortura!
-Nu fa asta,Inanna!Iti promit ...ca daca faci asta,te voi alunga din trupul Nyriei si... ai sa stai in abis mult si bine,pana gasesti alt invelis!am strigat.
Preotesele incep sa rada,in frunte cu zeitatea cu chipul Nyriei.
-Cat curaj...Sau cata prostie!Pentru insulta asta cred ca iti voi cui si picioarele.Ce zici,Lilith?
-Mi se pare un plan genial,surioara,rade ea.
Cuiul mi se propteste din nou in piele si ciocanul coboara amenintator.Durerea este insuportabila.Urlu atat cat ma tine glasul si simt transpiratia cum imi iese din piele.Sangele meu a umplut altarul.El se prelinge prin niste santulete si celelalte preotese il culeg in cupe.
-Sa vedem acum daca mai indraznesti sa ma ameninti!zice Inanna.
Ma simt slabita si inima imi bate sa-mi sara din piept.Capul imi plesneste si lacrimi mi-au curs din ochi fara sa vreau.
-Sa ne pregatim pentru etapa a doua...ranjesc ele.
Nu se poate!Nu mai pot suporta mult asa ceva!
Doua dintre ele au scos niste piroane si mai groase din acea cutie si au adus un ciocan mai mare.Lilith da tarcoale mesei si ma priveste cu o bucurie sadica greu de descris.Ciudat,dar durerea imi da putere.
Se pregatesc sa imi fizexe talpile in asa fel incat sa ramana nemiscate.Simt cum sudoarea siroie pe mine de groaza.Si totodata,ceva imi spune sa inchid ochii si sa ma concentrez.Sa imi imaginez ca nimic nu ma poate atinge.Ca pot scapa de durere.
Corpul imi arde de fierbinteala.Inchid ochii si in fata mea apare un chip dur,dar bland,cu ochii albastri si parul aramiu,pana la umeri.
"Layra,asculta-mi vocea..."imi spune el.
Nu stiu cine este,dar imi da atata incredere!
"Esti o floare care se deschide,o galaxie care explodeaza,un rasarit de soare care arde...Activeaza scutul!Acum!"
Scutul?Nu stiu despre ce este vorba,dar fac ce imi spune el.Simt ca intreg trupul mi-a luat foc,dar nu este un foc dureros,este ceva incredibil de puternic,care mistuie tot ce este in jur!O lumina orbitoare iese din mine si deschid ochii repede.
Aud niste strigate de uimire si totodata de frica.Preotesele stau toate cu mainile la ochi,iar Inanna scapa ciocanul din mana.Lumina usor albastruie ce imi inconjoara corpul are forma unei sfere uriase,care a cuprins jumatate de incapere.Eu stau exact in centrul ei,iar ceva imi pulseaza in dreptul inimii,ca o scanteie.Fara sa stiu cum,focul albastru din scut mistuie lanturile si cuiele,iar ranile mi se vindeca pe loc.
Ma ridic in picioare si privesc spre preotesele inspaimantate.Au ochii mari de mirare si s-au dat cativa pasi indarat.Doar Lilith sta pe loc si ma infrunta,desi miros frica din ea.Un foc ii inconjoara corpul si se pregateste sa se apere.
-Nu este posibil!scrasneste ea.
-Nimic nu este cu neputinta lui ISH!ii strig.
Apoi puterile ma lasa subit si ma prabusesc langa masa.Scutul meu s-a volatilizat si deodata ma simt foarte sleita.
-Repede,luati-o de aici si duceti-o in camera ei!Daca una dintre voi scoate o vorba despre ce a vazut cuiva,ii zbor capul de pe umeri!ameninta Lilith.
Nu mai stiu ce s-a intamplat apoi.Tot ce stiu este ca m-am trezit zacand pe podea,in camera mea intunecata din apartamentele lui Lilith.Mintea imi este inca greoaie,dar intrebarile sunt la fel de vii.Cum am reusit sa scot din mine acel scut de lumina?Cine era chipul bland care m-a indrumat si m-a salvat de ororile torturii?Ce putere zace in mine,care a putut speria chiar si acesti demoni vechi?Un lucru insa stiu:acest dar pe care l-am primit ma poate scapa din mainile lor,daca reusesc sa adun destula putere incat sa pastrez scutul mai mult timp.Nu stiu inca calea de iesire din Imparatia intunericului,dar cel putin nu mai sunt la mila acestor demoni,care...Ei bine,nu cunosc mila.
Am auzit usa deschizandu-se usor.Nu am intors capul,continuand sa stau lipita de podea.
-Layra...Ce s-a intamplat?
Ma uit si o vad pe Inanna.Sau...
-Ce vrei?Te pomenesti ca ai vreo compasiune pentru mine...
Ea merge incet spre mine si isi freaca mainile una de alta.
-Nu inteleg la ce te referi,face ea ochii mari.
Culoarea rosie a disparut.Ii are la fel de verzi cum mi-i amintesc.Dar...e posibil?In minte mi se contureaza un gand.
-Daca esti intr-adevar Nyria,de ce nu esti in Rai?Trupul tau e mort!strig eu furioasa si confuza.
-Nu am murit Layra.Sunt prizoniera in acest corp impreuna cu demonul.Daca vei incerca sa o exorcizezi,nu voi rezista si voi muri.
-Nu te cred.
-Demonii nu pot iubi,nu e asa?Ei bine,eu te iubesc Layra!
Imi dau lacrimile si ma apropii de ea.Poate mai este inca acolo Nyria!Dar tot trebuie sa o incerc.
-Cum se numeste conducatoarea ordinului nostru?
Ea amuteste brusc,apoi ingaima cateva cuvinte.
-Imi amintesc prea putine lucruri de cand am venit aici.Pe masura ce zilele pe Pamant trec,incep sa uit crampeie din viata mea.Si tie ti s-a intamplat asta,nu?
Asta e adevarat.Iar Nyria este aici de mai mult timp decat mine.
-Te rog,salveaza-ma de aici!
-Nu pot...Doar daca scot demonul din trup si te eliberez.
-Dar nu vreau sa mor!Te rog,Gardianule!
M-a luat de mana.Am iesit cu ea afara si am mers undeva in gradina.Mi se pare cumva straniu ce spune ea acum.Cand se afla pe altar,era fericita ca va muri pentru ISH.Totusi,sa o incerc iar!
-Daca esti tu Nyria...Spune numele lui ISH de trei ori.
-Dar nu se va revolta demonul?casca ea ochii.Nu mai pot sa o tin mult timp deoparte...Incearca sa imi invadeze mintea...
-Rosteste-i numele!
-Bine...
Se apropie de mine si pana sa apuc sa zic ceva,ma ia in brate.
-Mi-ai lipsit atat de mult,sora...
O strang,dar simt ca trupul ei este inert.Nu se mai simte inima cum bate pentru ca nu o mai are,dar pielea ii arde.Ceva nu este in regula.Parca este si nu este Nyria.De ce nu zice numele lui ISH?
Fulgerator,mana ei se misca la spatele meu si simt o durere napraznica cum ma doboara,putin mai jos de ceafa.Un junghi cumplit si taios,care imi desparte carnea,ceva tare si rece ce intra in mine.Un cutit!
Aerul mi se duce din piept si duc mana spre spate,dar nu pot ajunge la locul in care m-a injunghiat.Ma prabusesc pe jos,in vreme ce ea isi desprinde usor bratele din jurul meu si ma lasa sa cad.Capul mi s-a izbit de pamant si praful de pe jos imi intra in nari.Nu pot sa respir si simt sangele cum curge pe spate.Gem de disperare,in agonie.Nu ma pot misca,pentru ca ma doare si mai groaznic.Mainile mi-au intepenit.
Inanna rade intr-un fel care imi da fiori si savureaza ceea ce vede pe chipul meu.Se hraneste din durerea mea.
-Nu pot sa cred ca...Am reusit sa te pacalesc cateva clipe!A fost de ajuns ca sa te omor,mai ales ca erai slabita si scutul nu era activ.Inima iti este punctul slab si iubirea ta prosteasca!Nimeni nu traieste dupa ce m-a insultat,ar trebui sa sti!Acum...sper sa putrezesti!
Se invarte in aer de trei ori si se transforma intr-un fuior negru,apoi dispare in pamant.Am ramas uitata in acest colt de gradina,cu inima batand anapoda,cand mai tare,cand mai incet,in tample,in cap,in incheieturi.Toate sunetele par mai departate,in afara de zgomotul inimii mele care se lupta sa ma tina in viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu