De ceva timp,stau ingenuncheata si ma rog in fata ferestrei.Desi peisajul e departe de a fi incurajator,simt ca peretii acestei incaperi ma strang.Simt o foame in trup,minte si suflet.Nu mai cunosc nici gustul painii iar ceea ce ma chinuie este tava incarcata cu mancare,care a aparut din neant pe masuta de langa pat.Din rasputeri ma lupt sa nu mananc tot ce vad acolo,cine stie ce anume au strecurat in bucate,ca sa imi slabeasca vointa.
Mintea e infometata dupa imaginile sfinte,statuia lui ISH si chipurile surorilor.Sufletul e din ce in ce mai gol,despartit de lumina in aceste tenebre.Nu mai inteleg ce este cu acest joc diavolesc,de ce nu ma ucide si gata.Dar ar fi prea usor...Trebuie mai intai sa ma tortureze,inima sa mi-o impietreasca,lacrimile sa mi le sece!Sa ma dau batuta si sa fiu una de-a lor.
In spate simt o prezenta arzatoare si ma scol degraba,fara sa indraznesc sa ma intorc.E asa de aproape,incat mai ca imi atinge ceafa.Nu este nevoie sa ma uit ca sa simt fumul ce il petrece.
-De ce nu ai imbracat hainele pe care ti le-am dat?aud o voce dominatoare si furioasa.
Ma intorc si intr-o sclipire de demnitate aproape nebuneasca ii zic raspicat.
-Nu port vesminte diavolesti.
Atunci el mugeste si face un semn din mana dreapta.Haina mea alba si lunga ia foc,dar fara ca asta sa ma raneasca.Pana sa imi dau seama ce necuratie este asta,dispare de pe mine,lasandu-ma goala.Imi duc degraba mainile la piept si privesc neputincioasa.Apoi simt iar manie in mine,acest sentiment rascolitor,care imi apartine din ce in ce mai mult.Ma uit spre el cu ochi dezaprobatori,dar nu mai regasesc acea furie.Privirea ii ramane intepenita la crucea de la gatul meu,nedand o atentie speciala trupului.Nu pot sa descriu ce se vede in ochii aceia negri.Brusc,scoate o sabie lunga si subtire de la sold si strecoara varful ei sub lantul care imi sustine crucea.Ridic capul speriata,vazand cat de aproape este lama de gatul meu.
Il implor din ganduri sa nu imi ia si ultima farama de speranta.Dar,crud si neindurator,lama taie lantul de argint si crucea se prabuseste pe podea.Ma ridic repede sa o iau,dar il aud din nou.
-Nici sa nu te gandesti.
Cu manie ma indrept de spate si il infrunt din priviri.
-Daca ai fi ascultat de la inceput,asta nu s-ar fi intamplat.
-Eu nu ii dau ascultare decat lui Dumnezeu!ma stropsesc.
-Ajunge!Nu mai pomeni numele Lui aici!
Un fulger albastru rasare din spatele lui si atinge bolta incaperii,luminandu-i fata.Scoate flacari pe nas,asa cum ma si asteptam.Dar nu ma voi lasa intimidata ca data trecuta.
-Nu imi este teama de tine!
Ochii lui ca doua lacuri in noapte ma privesc cu o nuanta ce nu imi place deloc.Se apropie fulgerator de pat si la fel de repede ajunge in fata mea.Pana sa ma dezmeticesc,ma prinde de brate si ma apleaca pe spate,pana ating pervazul.Ii simt respiratia grea pe piept,loc expus acum unor aruncaturi de ochi cu unduiri fierbinti.Se uita spre buzele mele.Ma simt ca atunci cand a venit in vis,infricosata si pe jumatate sedusa.Ma prinde in brate cu forta si imi ridica barbia cu mana dreapta.
-Esti sigura?rostesc buzele lui pline.
Ca intr-o vraja,miscarile imi sunt incetinite.Mainile lui coboara pe bratele mele goale si imi ating soldurile.Scot un oftat.Mi le strange cu patima si isi lasa capul aproape de pieptul meu.Pletele lui brune si ondulate imi mangaie pielea.
-Inapoi,demonule,zic cu vocea intretaiata,constienta ca se petrece un sacrilegiu si ii opresc mainile.
El parcurge drumul inapoi si cand ajunge la umerii mei,imi pune usor pe mine mantia luata din pat.O trag spre piept si imi acopar goliciunea,apoi raman ingrozita pe loc.De ce imi plac atingerile lui?Ar fi trebuit sa fug!
Ramane in fata mea nemiscat si atunci constat ca doar se jucase cu mine.Luase mantia sa ma acopere,dar nu inainte de a se folosi de farmecul lui diavolesc pentru a ma seduce.
-Ai inceput sa pricepi,zambeste el,citindu-mi gandul.
-Stai departe de mintea mea!il amenint eu.Altfel...
-Altfel ce imi vei face?ironizeaza el.Ma vei bate?Ucide?Sau poate...saruta?
Ma lipesc de zid si strang mai bine haina de matase,privind spre el cu tot dispretul de care sunt capabila.
-Asa...Asa.Azi dispret,maine manie,apoi doar un pas pana la dorinta de razbunare.Un singur pas pana vei ceda.
-Aceste umbre nu ma vor dobori asa de usor!Ma voi lupta cu ele,voi rabda tot ceea ce imi vor face slugile tale,nu voi manca si nu voi bea,ma voi ruga sa fiu salvata de...El ma va proteja.
-Chiar si de tine insati?
-Ce vrei sa spui?ridic eu vocea.
Se apropie de mine apasat.
-Esti facuta din lumina si intuneric.Cele doua parti ale tale se lupta,dar nu o vor face la nesfarsit...Iti voi asalta simturile,te voi atinge de cate ori vreau,te voi ingrozi,te voi desfata,te voi tortura...Orice este nevoie!
Ultimele cuvinte aproape le-a strigat.
-Prefer tortura decat atingeri care profaneaza!Trupul meu este templul Duhului Sfant,nu salas pentru placeri demonice!
Confruntarea noastra abia ce a inceput.Insa nu ma las cu una cu doua in bratele lui,desi sunt ademenitoare.Nuuuu,opreste-ti gandul,Layra,ce faci...!
-Ademenitoare zici?Atunci lasa-ma sa...
Ca un fulger negru apare in spatele meu.Palmele ii ard si imi daruiesc caldura prin haina subtire.Atingerea lui aproape imi frige umerii.Ii simt rasuflarea pe gat de aceasta data,incarcata de dorinte.Imi fereste incet parul,apropiindu-se de piele.
-Lasa-ma,in numele lui ISH!
Vocea mi se intretaie si lacrima imi sta sa cada din coltul ochiului.Nu stiu daca de teama sau din voluptate.Ce cuvant murdar,potrivit pentru cele din suita lui Lilith!Cat am decazut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu