sâmbătă, 25 noiembrie 2017

CAPITOLUL 35: Prizoniera de nevoie

Podeaua celulei este fierbinte.Nu am apucat sa mai spun nimic,pentru ca am fost trantita fara menajamente pe jos.M-am adunat cu chiu cu vai,simtind o durere crunta in bratul stang.Celula gri este inconjurata de o ceata densa,am incercat sa merg prin acel spatiu,dar m-am lovit de un zid invizibil.Dupa ce mi-a aruncat o privire rautacioasa,locotenentul intunecat a trantit usa celulei si a incuiat-o.Pentru ce se straduie atat?Oricum nu am cum sa evadez din acest loc.
M-am asezat in genunchi si am inceput sa ma rog.Inca nu o vazusem pe sora mea.Oare la ce chinuri au supus-o?Eu am scapat deocamdata,din cauza unei ciudatenii pe care nu o inteleg,dar ce se va intampla cu ea si cu sufletul ei?Belial a spus ca el practica tortura fizica,dar cea sufleteasca e infinit mai rea.Daca era deja pierduta si totul a fost in zadar?In minte imi vine Templul si ceremonia care avusese loc de curand.Imi amintesc parfumul lumanarilor si cantecele de lauda"Marit esti in veci ISH,Imparatul Luminii!"Inima imi este plina de durere si deznadejde de cand am venit in acest loc.Gardian al Luminii?Halal titlu,nu merit aceasta onoare,nu pot lupta cu asa ceva,sunt inconjurata de demoni si toti vor sa ma sfasie in dinti!
Ma las prada lacrimilor grele si bogate si profit de faptul ca nu ma poate vedea nimeni.Ma uit in sus,dar in loc de cerul albastru,vad doar ceata deasa si rea,iar in departare aud gemete slabe."Dumnezeul meu,da-mi putere"!Scot crucea de la piept si o sarut cu patos,apoi raman cu ochii agatati de ea.Nu stiu de cat timp ma aflu aici,aici nu exista timp.Plang si ma rog parca de o vesnicie si nimeni nu are nici cea mai mica compasiune pentru mine.Este un loc unde nu exista speranta!
Aud niste fosnete indepartate si ciulesc urechea,oprindu-ma din plans.Un pas apasat se apropie de celula.Slava lui ISH!Poate ma vor scoate in sfarsit de aici!Sa ma ucida,numai sa nu ma mai tina asa,singura in intuneric...Suspinele mele il lasa indiferent pe temnicer.
E un demon inferior care isi face treaba.
-Scoala-te!Stapanul a poruncit sa te duc la el.
Am dat sa ies de acolo,dar el mi-a insfacat bratul cu brutalitate si mi l-a strans,varandu-si unghiile in haina mea.Simt o arsura si ma zbat,dar el se incapataneaza sa le infiga si mai tare.Imi scapa un geamat cand vad bluza cum se umple de sange.Cu toate astea,se fereste sa imi atinga palmele,locul ce a fost sfintit cu mir.Ma trage dupa el si eu merg cu picioarele tremurande.
Sunt dusa intr-o sala mare,incapatoare,de forma alungita,care este ocupata de mese si jilturi.In centrul ei se afla un loc gol.Eu sunt pusa acolo,intocmai ca la un spectacol sinistru,ca demonii sa se poate uita la mine in timp ce se hranesc.Capeteniile beau o licoare rubinie,iar ceilalti mananca cu nesat bucati de carne.
La vederea sangelui meu,Lilith isi linge buzele si atunci vad ca si ea are aceeasi canini ascutiti.Privirea i se umple de pofta.Se apropie de mine si sfasie maneca hainei mele,apoi ia pe deget niste sange si il duce la gura.Il degusta,folosindu-se in mod senzual de buzele ei pline.Ceilalti zambesc satisfacuti la masa,incantati de mica ei reprezentantie.
-Achhh! se da ea inapoi si scuipa sangele din gura.E spurcata!
Ia o cupa cu vin si bea din ea grabita,ca sa isi clateasca gura.Printul sta in capatul mesei,purtand o mantie neagra cu gluga,iar chipul ca de obicei,nu i se vede.Se aude un hohotit.
-Se pare ca nu intotdeauna iti ies jocurile,surioara,zambeste Belial.
-Tarfa!urla ea ca turbata.O sa te rup in bucati!
-Usurel,Printul mai are nevoie de ea,rade altul.
-Cine a ranit-o?se aude o voce groasa.
Se face liniste si cu totii se uita spre mine.Gardianul care isi bagase unghiile in mine,iese in fata si aud un glas spasit.
-Iertare Stapane...
-Ce am poruncit eu?ridica el deodata tonul si toata lumea ingheata.
-Sa nu ne atingem de ea,Stapane,murmura demonul pierit.
O caldura mare incepe sa se simta din locul unde sta Lucifer.Il vad ca o umbra cum se apropie incet de mine si de gardian si simt o ura de nedescris.Pe masura ce vine,energia lui asemeni unui metal incins cotropeste locul.Aripile lui,ce seamana cu cele de corb,se desfac intr-o clipita,invaluindu-ma intr-un fel de fum.
Merge mandru si infuriat totodata in stanga mea,unde demonul inferior sta si tremura.Cu coada ochiului,ii vad profilul prelung si pielea alba.Capeteniile incep sa bata cu pumnul in masa in mod sacadat,strigand"Pedeapsa!Pedeapsa!Pedeapsa"! si rad salbatic.Insa temnicerului meu nu ii vine deloc a rade.
Vad o mana inmanusata cum iese din mantie si insfaca gatul demonului,care e mult mai scund.
-Iertare,nu o sa mai fac...implora el.
-Care este pedeapsa pentru cei care incalca ordinele? il intreaba el printre dinti.
Demonul abia mai respira si in ochii lui se vede groaza.
-Nu ma duce in abis,te implor...Stapane!Mai da-mi o sansa!Te-am slujit...cu credinta...horcaie el.
Lucifer se uita spre mine,nedand insa drumul stransorii.Cand privirile ni se intalnesc,fulgere fierbinti imi strabat trupul.Ochii lui intunecati ca noaptea imi strapung sufletul.Buzele mi se intredeschid si ochii mi se maresc de frica.Se uita parca prin mine si totodata la mine,iar eu sunt ca sub o vraja.Nu stiu ce vrea.Poate sa se asigure ca voi privi scena.Se intoarce spre temnicer si inainte sa apuc sa mai clipesc,il arde cu energia lui,trupul demonului prefacandu-se intr-o torta.Temnicerul urla asurzitor si apoi dispare,in urma lui ramanand doar niste cenusa,ce cade pe podea.
Ma cutremur cand vad ca nici macar demonii intre ei nu se pot suporta.Ce fel de soarta voi avea eu?Aud rasete si aplauze venind dinspre masa.
-Ce mai reprezentatie,Printe,rade Lilith multumita.
Ma dau inapoi pana ma lovesc cu spatele de o coloana,pentru ca il vad pe Print cum se apropie vertiginos de mine.Pelerina neagra are acum gluga lasata jos si ii pot vedea pletele brune.Fata lui este palida si mainile prelungi.Intr-adevar, el este cel vazut in Fantana Albastra.Acum ca il vad,inteleg ca toate s-au aranjat ca eu sa ajung aici.Dar,pentru numele lui ISH,de ce?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu