Ma dau cativa pasi inapoi,pana aproape ating intrarea cu spatele.El incepe sa rada.
-Ti-e teama?
Nu raspund,ci continui sa il privesc nemiscata.
-Ar trebui sa-ti fie.Totusi,ai avut ceva curaj sa vii pana aici,stiind ca ai putea sfarsi rastignita pe o cruce asemanatoare,asta desigur dupa niste chinuri premergatoare asa cum numai Printul stie sa creeze!
Sarpele rece ma traverseaza iar,dar refuz sa ii arat si mai multa teama.El se apropie de mine si isi da gluga jos de pe cap.Daca ma uit bine la el,este chiar frumos.Are un chip armonios si o barbie hotarata.Ochii insa ii sunt complet negri,lipsiti de iris.Are parul saten inchis si buclat marunt,prins intr-o panglica.Nu-mi dau seama cat este de lung.
-Daca tot ai venit,sa ne cunoastem.Eu sunt Belial.
Unul dintre cei mai puternici ingeri cazuti!Nu pot sa cred ca ma aflu in fata lui.Totusi,o farama de curaj este si in mine.
-Asta ce inseamna?Sunteti politicosi cu prizonierii,ca apoi sa ii folositi in jocurile voastre sadice?
El zambeste crud,dezvelind niste dinti de un alb sclipitor.Caninii lui sunt putin mai mult ascutiti,ca si cand ar fi un animal de prada.De fapt,exact asta si este.
-O sa-mi faca mare placere sa te torturez,asta desigur daca fratele meu imi ingaduie.
-Sunt sigura ca nu poti avea mai multa imaginatie decat el,ii zic eu cu ironie.
-Intr-un fel,ai dreptate.Eu sunt adeptul torturii fizice.El este insa adeptul torturii sufletesti,care e mult,mult mai periculoasa.Sa mergem,nu am toata noaptea la dispozitie.
Tonul lui devenise taios.Ma insfaca de brate si mi le strange,apoi ma obliga sa inaintez.Capul imi e dat pe spate violent si sunt lipita de mantia lui.
-Nu este nevoie,ma descurc si singura,ma smucesc eu.
-Prea bine,ranjeste Belial.
Imi elibereaza mainile,apoi spune niste cuvinte incalcite in fata portii.Acolo unde se putea zari conturul ei,se vede o lumina galbuie care radiaza.Poarta se topeste,fara ca el sa o atinga si dezvaluie un coridor din piatra cenusie.Torte mari sunt aprinse de o parte si de alta,infipte in peretii tunelului.
-Dupa tine,muritoareo.
Ma uit in urma mea pentru ultima oara.Tunelul si stanca imi vor deveni mormant,pentru ca nu este nicio cale de iesire si nici nu cunosc acele cuvinte pe care le-a rostit el,pentru a deschide poarta.Merg cat pot de repede,privind cu ochii speriati peretii coridorului care nu este foarte larg.Ajungem la niste scari sapate in piatra,care duc undeva spre adanc.
-Mergi!imi ordona demonul din spatele meu.
Calc cu precautie pe prima treapta,coborand spre interiorul Pamantului.Am inceput sa numar treptele,ca sa imi distrag gandurile de la ceea ce ma astepta la finalul drumului."Unu,doi,trei...patruzeci,patruzeci si unu...patruzeci si doi...".Am trecut de 90 de trepte,cand aud vocea insotitorului meu demonic.
-Opreste-te.De aici ma urmezi tu.
Treptele se termina si ajungem intr-o sala mare,foarte inalta,asemeni unei catedrale.De partea opusa,se zareste o usa de forma ovoidala,ce are la intrare doi serpi incolaciti din arama,gravati pe marginea ei.Doi licorni construiti dintr-un material negru strajuiesc intrarea,iar ochii lor sclipesc in rosu.Ajungand in fata lor am vazut ca sunt de fapt rubine.
Belial scoate de undeva de sub mantie o cheie rasucita si descuie acea usa inalta.Totul pare aici construit pe masura lor.Daca ma compar cu el,capul meu ajunge doar pana la jumatatea pieptului sau.Stiam ca demonii au puteri nebanuite,dar si infatisarea lor este impozanta.De data asta,el impinge usa,care desi pare grea,pentru el este o jucarie de copil.Aripile lui de forma liliacului ii sunt stranse pe langa corp,incat zici ca sunt una.
A intrat si mi-a facut semn sa vin si eu.Cand am pasit pe noul culoar,am simtit cum frica ma napadeste.Nu este un culoar,este un pod din piatra suspendat deasupra unui hau!Limbi de foc vin din adancul haului,aproape sa atinga podul urias.Cred ca este de aproape un kilometru lungime,nu vad exact ce se afla la capatul lui.Merg alaturi de Belial,care zambeste satisfacut cand imi vede teama ce mi-a incruntat trasaturile.
-O sa iti placa taramul nostru...Intuneric vesnic,durere si agonie,lanturi si nicio cale de scapare!
Ma uit spre el furioasa,cum de are atata cutezanta acest demon?
-Lumina lui ISH va fi intotdeaua mai puternica!zic aspru,dar peste cateva clipe mi-am dorit sa nu fi spus nimic.
Chipul lui devine salbatic si dintii i se inclesteaza.Ma insfaca de gat si ma opreste din mers,indoindu-ma peste marginea podului.Inima incepe sa imi bata ca toba,cand vad cu coada ochiului intunericul de dedesubt,luminat de valvatai din cand in cand.Un zgomot se aude undeva in departare,ca ceva infundat si greoi,ca niste pasi uriasi si un zornait de lanturi.Belial pare scos din minti numai la rostirea acelui nume.
-Sa nu mai pomenesti aici de lumina,daca nu vrei ca limba sa iti fie taiata!ma ameninta el si sporeste stransoarea.
Se uita in ochii mei,iar eu ma cufund in intunericul lor.Din ce in ce mai mult,simt ca nu voi iesi de aici.Il prind de brate si incerc sa ma misc,dar el imi prinde mainile si mi le duce la spate.Ma tine suspendata cateva secunde,ca sa fie sigur ca mi-a adus frica in oase,apoi ma ridica brusc inapoi.Rasuflu usurata si simt cum sangele se misca prin vene cu putere.
-Daca nu ar fi fost ordinul Printului sa te aduc intreaga,ai fi ajuns pe fundul vaii,hrana pentru demonii din adanc!
Nu pot sa cred cum poate exista atata ura intr-o singura fiinta.De ce oare ne detesta luciferienii atat de mult?
Restul drumului am fost tinuta de maini si impinsa de catre insotitorul meu cu suflet negru.Curand,se vedea si ce-a de-a treia poarta care ducea spre infern,si dupa cum simteam in interior,de data asta si ultima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu