Stau legata de una dintre coloane.Incheieturile mele sunt vinetii si durerea este sacaitoare.Dar cel mai tare ma chinuie gandul ca Vardas este Nemuritor.
Aceasta spita de cavaleri era pomenita doar in legende.
Se spune ca Nemuritorii au fost oameni ca oricare altii care in urma unui pact cu intunericul au primit viata eterna pe Pamant.Trupurile lor nu imbatranesc si nu se imbolnavesc niciodata.Fiecare Nemuritor incremeneste la varsta pe care a avut-o la incheierea pactului.Mai mult ca sigur Vardas a facut mult rau in trecut,inainte de a schimba taberele.Adica inainte de a veni in Ordinul Dragonului.Oare ceilalti Batrani stiau hramul lui? Probabil ca nu.Nu l-ar fi acceptat niciodata daca ar fi cunoscut trecutul lui.
Totusi,Nemuritorii pot fi ucisi si pot muri in timpul unui razboi.Acest lucru se intampla insa rar,pentru ca traind sute de ani ei devin maestri in manuirea armelor si nu pot fi cu usurinta invinsi sau pacaliti.
Atunci de ce Vardas a tradat ordinul Dragonului,de ce si-a tradat fratii...si pe mine? A luptat cot la cot cu noi doar ca la sfarsit sa se alature Printului?
Nu mai inteleg nimic.Nu mai stiu cine este bun si cine este rau,cine spune adevarul si cine minte.Cunosc doar faptele si faptele imi arata ca nu mai pot avea incredere in nimeni.Oricum,nu a mai ramas cineva in care sa am vreo incredere...Sunt cu totii morti sau prizonieri.Ceea ce ma nedumereste este faptul ca Lucifer ma tine inca in viata.
Oare ce plan malefic a pregatit pentru mine? Capul mi se clatina de oboseala,as da orice sa pot adormi.Cand sa adorm insa imi ating capul de genunchi si ma trezesc.Ochii mi se ingreuneaza iar...
Imi strang palmele cu putere si din ele iese un abur albastrui.Inca am putere,dar acele catuse nu lasa energia mea sa iasa afara.Incet,incet,ca si cand as avea o pila,aburul topeste catusele de arama si ele cad.Am sarit in picioare si mi-am frecat incheieturile degraba.M-am dus spre oglinda cu rama neagra,incadrata de statui si ghirlande cu flori.M-am uitat in ea si mi-am vazut chipul tras,obosit si incercat de suferinta.Imi este asa de foame.
Irisii mei albastrui par ai unei batrane.Mi-am pierdut toata vigoarea.O sclipire rosie in ei ma face sa ma privesc cu atentie.Chipul din oglinda incepe sa se metamorfozeze in fata mea.Pupila se mareste si cuprinde intreg irisul.Albul ochilor se coloreaza in cenusiu si pana sa ma dezmeticesc cenusiul devine negru si cuprinde intreg ochiul.Tresar inspaimantata.
Chipul din oglinda are propria sa viata.Cautatura lui este rea si perversa.Ochii complet negri ma arata ca pe un demon si incep sa tremur de frica.
-Asta e ceea ce vei deveni! urla chipul cu ura.
Nu,nu se poate! M-am dat inapoi dar silueta din oglinda isi face jocul ei.Am luat o statueta de bronz si am aruncat-o cu putere,sfaramand oglinda.Cioburile cad pe jos,dar o parte din oglinda ramane si pot vedea acele trasaturi schimonosite.In urechi rasuna glasul meu strain,ingrosat,nefirescsi incarcat de ura.
-Nu ai unde sa fugi de intunericul din tine,Layra!!!
Capul mi-a cazut in piept si atunci m-am trezit.
Privesc cu spaima spre oglinda,dar aceasta e intreaga.Ma uit la catuse.A fost doar un blestemat de vis! Fiorii imi cutreiera fiinta.
Usa se deschide brusc si il vad pe Lucifer intrand.In stanga si in dreapta lui se afla alti doi demoni imbracati in negru,cu fetele palide,verzui.Ei vin si ma dezleaga de coloana,dar in continuare am catusele la maini.Printul face un semn si ei ma aseaza cu fata peste o masa,indoita peste ea,ca mainile mele sa fie la vedere.Ma apuca strans de brate.Fata mi se striveste de masa.
-Ce-mi faceti?
Am inceput sa ma zbat si sa ii lovesc cu picioarele.Mi-am dat capul in spate si m-am lovit in mod voit de capul unuia dintre ei.Il aud blestemand.Cand ma uit,vad ca printre buze ii curge o suvita subtire de sange.El priveste spre Print.
In clipa urmatoare pumnul lui ma izbeste violent de masa si simt capul cum imi zornaie ca o cutie cu monezi.Din gura imi curge sange si am ametit teribil.
Printul rosteste o incantatie in limba lor.Simt cum mainile incep sa imi arda tot mai tare,si mai tare,si mai tare...Gem.
-Ecamtus...Hardiacemto...Parhesi Diurma!
Am inceput sa urlu.Simt parca un fier inrosit care imi arde incheieturile.Ma zbat,dar ei ma tin de umeri si Lucifer termina incantatia.
Simt cum cineva imi smulge catusele si cand ma ridic,vad cei doi demoni disparand in podea.Ma uit repede spre incheieturi si vad desenate pe ele niste insemne.Pielea imi arata ca si cand ar fi proaspat arsa.Dar aceste semne...
-Nu-ti sunt necunoscute?
El zambeste subtire,cu acel zambet blestemat care arata ca le stie pe toate.
-Am zis...Sa stai departe de gandurile mele! Ce mi-ai facut?
-Am reimprospatat ceva deja indeplinit.Sau ai uitat acea zi?
Prin minte imi fulgera ziua primei lui dorinte,atunci cand m-a insemnat pe tot trupul cu sange,in acel ritual macabru.Doamne,cat de naiva am putut sa fiu!
-Ai vrut sa salvezi trupul Nyriei,asa ca ti-am indeplinit dorinta...
-Dar pretul? Nu ai vrut sa imi zici pretul,nenorocitule...
Intr-o clipita,il simt asa de aproape incat rasuflarea lui imi mangaie figura.Ma strange de incheieturi,presand simbolurile ca sa imi provoace durere si imi vorbeste pe un ton scazut si furios.
-Ai grija...Mai ai nevoie inca de limba sa vorbesti.
-Spune-mi pretul!
El se indeparteaza si priveste zambitor spre oglinda chipul meu reflectat.
-Pretul? Te-am insemnat cu pecetile mele de robie.Asta inseamna ca orice ai fi facut,ai fi venit intr-un fel sau altul inapoi in Infern.Nu au disparut niciodata de pe trupul tau,Layra.De aceea nu ti-ai putut atinge sabia,de aceea nu mai erai tu la intoarcerea la ordinul tau.
Gatul mi se inclestat si simt cum lacrimile stau sa tasneasca.El ridica vocea.
-Vrei sa sti cat te-a costat acea dorinta? Ai pierdut tot! Ai pierdut lupta,Templul vostru a fost ars,preotesele injunghiate si tu ai sfarsit prizoniera.Si nici macar nu te poti apara!
Am incercat sa scot din palme aburul albastru ce il vazusem in vis,dar nu reusesc.
-M-ai pacalit...
-Ti-am zis ingerule...Nu este bine sa faci targuri cu mine.Mereu castig.
Cu o ura de care nu ma credeam capabila m-am repezit la gatul lui.El dispare insa din locul in care se afla si il simt in spatele meu.Mana lui dreapta se inclesteaza de gatul meu si cu cealalta imi prinde incheieturile.
-Te voi ucide Lucifer...Jur!
Am inceput sa ma zbat,dar el ma tine vartos.As vrea sa il fac bucati! Imi amintesc cu groaza ca nu a fost doar o dorinta care i s-a indeplinit,ci doua! Dumnezeul meu,ce am facut? Este numai vina mea! Toti au murit din vina mea! Suspinele imi zguduie pieptul si ma las moale in bratele tartorului.
Imi merit soarta! Dar cavalerii nu meritau sa sfarseasca in acest fel! Am ruinat un ordin care a dainuit atatea secole,un bastion real in fata intunericului! Toate acele vieti curmate,toate satele arse,femeile si copii carbonizati! Am sangele lor pe maini! Dumnezeule...
I-am sacrificat pe toti pentru o singura dorinta.Am crezut ca am facut un bine salvand trupul surorii mele de profanare.As vrea sa urlu atat de tare incat cerul sa se cutremure! Durerea din mine este asa de mare incat oceanele dau pe dinafara! Cum mai indraznesc sa ma rog lui ISH cand sunt o netrebnica?
-Ai de gand sa incetezi? Gandurile tale de vinovatie imi dau dureri de cap.Si vaicarelile tale ma plictisesc.
-I-am condamnat la moarte! ii zic cu glasul sugrumat.
-Daca te consoleaza cu ceva...Sunt mandru de tine.
El rade incet la urechea mea,ceea ce ma face sa ma infurii la culme.Ma zbat,dar trupul mi-e slabit de foame si sete.Pieptul mi se zbate salbatic si sangele se simte curgand violent in vene.Simt ca inima o sa-mi pocneasca.El ma simte si isi trece mana peste fruntea mea.
-Linisteste-te...
-Nu...Nu!
Caldura palmei lui imi amorteste gandurile.Durerea din inima ramane surda,nedeslusita,undeva in fundal.
-Lasa-ma! Vreau sa simt...Vreau sa simt toata durerea! ii zic hohotind.
-Nu imi esti de folos lasandu-te prada durerilor tale stupide pamantesti...
Atingerea lui incepe incet sa imi stearga sentimentul cumplit de vinovatie.Constiinta imi amorteste.Gandurile imi amutesc si durerea ma lasa pret de cateva clipe sa respir.Pieptul mi se usureaza si groaza cauzata de pierderile mele pare dintr-o data fara sens.
El ma tine strans la piept si imi saruta parul.Il simt in spatele meu,dar nu cutez sa fac nimic.Vocea lui mieroasa imi sopteste la ureche.
-Spune-mi...Ce ai castigat de cata vreme slujesti oamenii? Tot ce ai in tine e durere si furie.Ai pierdut tot ce aveai pentru ca nu ai avut niciodata nimic...Tu nu esti om,Layra! Inceteaza sa te mai sacrifici pentru aceste creaturi demne de dispret! Te-au tradat,te-au mintit,te-au abandonat...Si tu imi spui mie ca sunt demon!
Imi intorc capul spre el,sprijinita de umarul lui.Ma tine de fata si isi lipeste gura de a mea.Pret de o secunda,as vrea sa il pocnesc in fata.Dar imbratisarea lui ma elibereaza de povara responsabilitatii mele.Gura lui marsava imi fura gandurile.
Ma lupt cu tentatia,dar el ma saruta din nou.Si pierd batalia.
Buzele mele ii raspund recunoscatoare.Ma intorc spre el si il trantesc de perete cu ultimele mele forte.El ma priveste surprins,dar vazand lucirea din ochii mei,zambeste subtire.Ma reped asupra lui si imi trec mainile prin pletele lui pieptanate ingrijit.El ma strange de umerii pe jumatate goi si ma saruta salbatic,dar metalul topit incepe sa inunde camera.Ma apuca de ceafa si dintr-o miscare ma pune pe mine la zid,schimband rolurile.Rasuflarile noastre se amesteca innebunitor.
Cu disperare si dorinta,ma las in bratele lui,blestemandu-ma.Cu fiecare atingere de a lui,sunt mai aproape de intuneric.Cu fiecare gand pe care mi-l ucide,glasul constiintei devine mai slab.
Oh,oglinda aceea arata adevarul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu