De cand am parasit sala si de cand s-au spus acele lucruri,nu-mi mai pot gasi linistea.Ce inseamna sa esuezi in functia de Gardian?Ma plimb prin gradina de vreo jumatate de ora,incercand sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca.
-Sa fii Gardian nu presupune doar sa ai o functie,aud o voce binecunoscuta in spatele meu.
Ca de obicei,imi cunoaste gandurile.
-Trebuie sa marturisesc ca m-ai luat prin surprindere,Layra.
Fac ochii mari,cerand un raspuns in minte.
-Aproape toata lumea era convinsa ca Gardianul va fi un barbat.Ordinul Dragonului se pregatise pentru ceremonia lor anuala cu ceva timp inainte,sperand sa il gaseasca pe purtatorul de sabie.Insa au picat cu totii testul.Au inteles apoi ca Gardianul nu poate fi decat cineva din ordinul nostru,adica o femeie.L-au gasit insa pe insotitorul Gardianului.Tarkul tau.
De data asta,chiar am gura cascata de uimire.Am un insotitor?
-Cel care te va ajuta in aceasta misiune este un barbat nascut si crescut in ordinul lor.Un cavaler.El va fi cel care te va invata sa folosesti aceasta sabie.In lupta impotriva intunericului nu-ti vor fi de ajuns doar rugaciunile.Nu si de acum inainte.
-Pot afla numele lui?
-Toate la timpul lor.Nu este inca vremea sa va cunoasteti.
Am ramas surescitata.Avalansa de intrebari din minte tocmai s-a intetit.Imi framant mainile si ma agit.Simtind starea mea,Denaida imi pune mana pe umar.
-De ce ai ales pentru mine numele vazut in fantana?
-Este numele tau spiritual.
-Dar...Este cel real?
Ea zambeste indulgent.
-Desigur.Tu singura,de dincolo de val,ti l-ai transmis.Asta inseamna sa ai darul Vederii,printre altele.
-As fi vrut sa nu vad nimic in acea fantana,murmur mai mult ca pentru sine.
-Respecta-ti darul si nu mai carti! aud vocea ei autoritara.
Simt ca inghet,desi tonul ii este la fel de egal.
-Iertare...Mi-e teama.Demonii sunt pe urma mea.O simt in fiecare zi si mai simt ca nu-mi vor da pace curand.
-Demonii de abia ce au aflat de tine.Pace nu vei mai avea niciodata,pentru ca vestea despre Gardian au aflat-o deja.De acum inainte,esti in razboi direct cu ei,doar prin faptul ca existi si ai fost recunoscuta.
-Cum imi voi mai gasi linistea?
-Un razboinic isi gaseste linistea in interior,nu in afara.Roaga-te pentru putere si rabdare,ca vei avea mare nevoie.
Zicand asta,Denaida ma paraseste fara alte comentarii.Imi aduc aminte ca trebuie sa aprind luminile in templu,este aproape crepuscul si avem o slujba de tinut in fiecare vineri,pentru vindecarea oamenilor de pretutindeni.Ca de obicei,eu ma ocup de desfasurarea ei,pentru ca sunt cea care incepe cantarile.
Insa gandurile imi zboara din nou aiurea.Ce legatura am eu cu Printul Intunericului?El a fost cel care m-a chemat pe numele spiritual.De ce simt aceasta atractie nefireasca,pentru un inger cazut?De ce simt in general,ca ar trebui sa vad unde duce povestea asta?Poate il cunosc mai bine decat cred.Sau poate el se joaca cu mine si imi aduce aceste ganduri pacatoase in minte.Insa...Marea Preoteasa a zis ca am fost legata de el in ceruri.Dinainte de a ma naste.Ce s-a petrecut acolo,imi este cu neputinta a afla.Nici cei mai mari intelepti de pe Pamant nu pot cunoaste planurile unui suflet inainte de nasterea sa.Cu atat mai putin eu.Nu sunt asa de inteleapta ca si Mama noastra spirituala,dar ceea ce ma caracterizeaza este curajul.Poate nu este asa de rau sa fii Gardian,pana la urma.
Slujba incepe ca de obicei,la ora sapte pe inserat.Vocile noastre aduc laude Creatorului sufletelor si Vindecatorului suprem.Nu stiu cum a trecut timpul,surorile se pregatesc de culcare,insa eu nu mai resimt oboseala.In mine este un foc care se cere consumat.Ma invart iar pe de o parte pe alta,avand mii de povesti in minte.Urmaresc firul lor sa vad unde duc,dar intrebarile nu fac decat sa nasca si mai multe intrebari.
Ar fi trebuit sa mi se spuna Intrebatoarea,ca asta e calitatea mea principala.Curiozitatea ma roade mereu,lucru nu prea bine vazut in ordinul nostru.Respectarea regulilor este mai importanta decat sa ceri raspunsuri pe care nu esti pregatit sa le primesti.Dar daca nu te intrebi,cum ai putea afla vreodata ceva?In cele din urma,trupul meu isi cere drepturile si genele imi sunt grele,ochii mi se inchid incetul cu incetul.Pun mana pe pieptul meu,strangand crucea ferm si plec in lumea viselor.
***
Nu stiu unde ma aflu si de ce este intuneric.Merg pe coridor spre templul nostru in miez de noapte,fara sa stiu ce caut.Deschid usa grea,crezand ca poate am fost chemata la slujba de noapte de Nyria.Poate odata cu regulile noi,s-a schimbat si ora obisnuita.Cand ma uit la mine,vad ca sunt desculta si imbracata in camasa lunga si alba.Ciudat!De ce nu mi-am luat hainele pe mine?Care este graba?Usa scoate un sunet greoi si descopera sala mare,luminata slab de lumanari.De ce sunt aprinse?Ar putea sa ia foc intreaga sala.Pe cand ma gandeam sa le sting,ele incep sa lumineze mai tare si se aprind cu valvataie.Vad o cruce imensa de lemn prinsa de perete,mai mare decat inaltimea mea.Nu imi amintesc sa o fi adus cineva in templu.Conturul ei incepe sa se lumineze,pe masura ce ma apropii.Apoi,spaima ma cuprinde si picioarele imi intepenesc,ca intr-un cosmar viu.
Pe cruce se afla o persoana.Are mainile si picioarele batute in piroane mari si parul ii este cazut pe frunte.E o femeie!Ingrozita,ma apropii de ea sa vad daca o pot da jos.Atunci ea ridica capul brusc si vad o suvita mare de sange cum ii curge pe obraz.Geme de durere,indurand acel supliciu si deodata ma recunoaste.Pe ISH,este Nyria!
-Ajuta-ma!Ajuta-ma Layra!Te roooggg!
-Asteapta,asteapta!O sa te cobor indata,spun eu cu lacrimi in ochi si incerc sa ii scot unul dintre piroane.
Insa ea se departeaza de mine cu tot cu cruce,spre un orizont nedefinit si nu mai vad decat privirea ei pierduta si ingrozita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu