Luna aurie a inceput sa scalde poteca intr-o lumina dulce.Fascinata ca intotdeauna de sacralitatea ei,indemn calul la pas,vazand ca Denaida incepe sa mearga incet,parca cu luare-aminte.Ajungem in fata unei stanci uriase,impresionante,din ea tasnind o cascada ce imi mangaie placut urechile in curgerea ei.Descalecam si mergem spre perdeaua acelei cascade.In spatele ei,se vede o deschizatura in stanca,prin care poate intra un om.Denaida intinde mana dreapta in fata ei si perdeaua cascadei se topeste ca prin farmec,lasand sa se vada intrarea.Raman cu ochii mariti de uimire,intrebandu-ma daca nu cumva visez.Ea imi face semn sa o urmez si intram in peretele stancii,care parca ne inghite.O pestera se desfasoara in fata noastra in toata splendoarea ei,stalactitele si stalagmitele se impletesc formand adevarate dantelarii presarate cu pulbere argintie.Ochii mei se bucura de privelistea oferita.
-Vino,este aproape miezul noptii.
Vocea ei se aude straniu,un ecou usor parcurgand peretii pesterii.
Pestera se termina abrupt.Un ochi de apa imi atrage atentia si pasesc spre el,este fantana pomenita de ea cu ceva ore inainte.Aceasta e inconjurata de modele cioplite in piatra,se vede clar ca este mana omului la mijloc.Apa din ea este intunecata si nu i se vede fundul.Mama scoate din jurul gatului ei un colier care are in capat un fel de obiect din sticla.In el se vede un praf albastrui.Ea varsa continutul in apa intunecata si aceasta incepe sa lumineze slab.Ne asezam pe marginea fantanii,privind apa.
-Si acum?intreb eu surescitata.Ce se intampla?
Denaida imi prinde mainile,si fara prea multe explicatii,mi le cufunda in apa.O forta invizibila mi le tine acolo,ea isi retrage mainile si se ridica de pe colacul fantanii.Ma uit speriata,vazand ca apa incepe parca sa fiarba si ceva ma trage in adancul ei.
-Nu te lupta,imi spune ea.Inchide ochii.
Inchid ochii,avand incredere deplina in ea,desi inima imi bate cu putere.Cel mai tare ma sperie faptul ca nu imi pot scoate mainile din acea apa ciudata.Strafulgerari de lumina imi apar inaintea ochilor si sfere colorate danseaza in fata mea.Incep sa vad prin pleoapele mele ce se intampla in oglinda fantanii,fara sa fiu nevoita sa deschid ochii.Imaginile sunt atat de reale,incat parca ma aflu si eu acolo,impreuna cu acele personaje.Un mare razboi se desfasoara in fata mea,imaginile se perinda repede si nu apuc sa vad prea multe detalii.Fulgere colorate,sabii stralucitoare si fiinte ce par facute din lumina se lupta pe intinsul unui cer insangerat.Un palat din aur straluceste in acel apus din alta lume.Vuietul carelor de foc care urca pe cer este ametitor,vreau sa imi pun mainile dar la urechi,dar ele sunt inca prizoniere.In prim plan,un barbat imbracat in albastru se lupta cu un altul,care are niste aripi imense,negre.Sabiile lor se incruciseaza si scot scantei rosii,iar privirile lor par facute din foc.Barbatul din stanga ma uimeste din cauza parului sau auriu,ce ma face sa strang din ochi,pentru ca simt ca ma orbeste.Celalalt pare varianta intunecata a sa,cu pletele negre fluturand in vant."Intunecatul"...imi vine in gand.
La un moment dat,intunecatul isi ia zborul si pret de o clipa se opreste in aer,privind direct in ochii mei.Un sunet puternic imi strapunge urechile si chipul acelui barbat se pierde.Nu pot sa ii vad fata,este umbrita de umbrele lungi.Ma lupt sa ma desprind,cand aud in capul meu un glas barbatesc spunand"Layra!"Niste brate ma trag cu putere inapoi.
Scenele se rup,la fel ca norii de ploaie cand se imprastie.Sunetele inceteaza si eu imi eliberez bratele.Denaida ma tine de umeri cu fermitate.Cine era acel barbat cu aripi negre?Simteam ca vocea ii apartinea lui.Un tremur usor imi cuprinde membrele.
-Esti bine?aud o voce grava.
-Ce este asta?Ce am vazut?
-Nu stiu,depinde de tine sa descifrezi.
-Parea un crampei din lupta ingerilor cazuti.Am citit din Cartea Sfanta de atat de multe ori aceasta descriere a bataliei din cer.Dar...cine era cel care ma strigase?
Denaida nu imi raspunde,ci imi face semn sa ne pregatim de plecare.Iesim din pestera asa cum am intrat.Luna aurie parca se oprise pe cer si vantul ce inainte batea,incremenise.Totul parea statut,ca linistea dinaintea furtunii.Ne oprim in fata cailor.
Ma uit intrebatoare spre Denaida,cersind din ochi cateva cuvinte.Ea se mileste de mine si deschide gura.
-Am vrut sa vad daca ai A doua Vedere.Asa cum banuiam,acesta e unul dintre darurile tale.
-A doua Vedere?
-Ce ai vazut nu ai vazut cu ochii tai,ci cu ochii sufletului.Posezi vederea in Duh.Un dar foarte necesar pentru cele ce vor urma.
-Dar ce va urma?intreb ca un copil nestiutor.
Ea zambeste subtire.
-Toate la timpul lor,Almira.
Ajunsa in chilia mea,ma intorc de pe o parte pe alta in pat.Ma lupt multa vreme cu oboseala,apoi cad intr-un somn adanc.
Somnul meu dulce incepe sa se destrame sub imperiul unei voci ce mi se pare stridente.
-Trezeste-te,ma atinge un brat ferm.Trezeste-te,sora!
O vad pe Nyria stand deasupra mea,cu capul acoperit de gluga.
-Ce,ce se...intampla?mormai eu confuza.
Capul imi este greu,ca si cand este umplut cu nisip.
-Una dintre surorile noastre este bolnava.
Sar din pat si ma frec la ochi.
-Este ceva grav?
-Mai bine ai veni sa vezi cu ochii tai.
M-am sculat si am plecat degraba cu Nyria.
Ma framanta mii de ganduri iar Nyria pare de-a dreptul speriata.
-Ce s-a intamplat de fapt?
-Noi credem ca a mancat fructele interzise.Insa Mama Denaida crede altceva.
-Ce anume?
-Asta trebuie sa afli tu.Sora noastra Briseide spune niste cuvinte intr-o limba de neinteles.
-Cum as putea eu sa descifrez ce spune?
-Mama ne-a spus azi dimineata ca ai A doua Vedere.Asta vine intotdeauna cu darul limbilor.
Ma scol neincrezatoare iar Nyria paraseste chilia,facandu-mi un semn discret sa ma grabesc.Surescitata,imbrac o camasa alba si lunga,peste care imi pun o mantie cu gluga si ma grabesc spre sala de rugaciune.Cand intru,un murmur nelinistitor se aude in aer.Peste 50 din surorile mele sunt acolo iar doua dintre ele o sustin pe Briseide,care sta cazuta pe treptele din fata altarului.
Nu pare lucru curat.Ma ia un usor tremur nestiind ce voi vedea in fata ochilor.Daca nu reusesc sa o ajut?Scutur din cap la acest gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu