capitolul 9- Botezul negru

 

CAPITOLUL 9-BOTEZUL NEGRU

 

Curtea era ocupata de luciferici de vaza, de rangul unu si doi, care stateau asezati pe doua randuri, imbracati in haine ceremoniale. Stateau nemiscati, in posturi elegante, cu figuri inexpresive.

La capatul acelui sir, ridicat pe un postament, se vedea un baptisteriu plin cu ceva negru si vascos, care raspandea un miros ciudat, usor intepator.

Stand in fata baptisteriului, invesmantat intr-o roba neagra si purtand insemnele domniei pe umar- banduliere brodate cu imaginea sarpelui care-si devora propria coada- se vedea Printul.

Pe masura ce se apropia clipa, cerul Castiliei se intuneca, ca si cum atmosfera ar fi resimtit faptul ca urma sa se petreaca un sacrilegiu. Ziua se preschimba in noapte. Invitatii pareau statui de marmura alba, doar pletele li se miscau lin, in bataia vantului cald. Chiar langa baptisteriu, de-a stanga si de-a dreapta, se aflau preotesele, cu bratele pictate, care cantau incetisor.

In cele din urma, sosi si cea pe care toti o asteptau. Layra pasi in curtea scufundata in semiintuneric, adusa de Azazel.

- Unchiule, nu vreau sa merg.

- Aminteste-ti ce-am vorbit, Layra.

- Dar mi-e frica.

- E o nimica toata. Nu are de ce sa-ti fie frica. Voi fi langa tine pe tot parcursul ceremoniei.

Cei doi paseau masurat, in coridorul format de luciferici, vorbind cu glas scazut.

- De ce trebuie sa fac asta? scanci copila.

- Asa a poruncit tatal tau.

- Dar, Azazel...

- Trebuie sa fii puternica. Fara ardere, fara plansete. Se va termina repede.

Layra ofta, privind cu spaima toate acele chipuri mohorate. Nimeni nu parea incantat de faptul ca se afla acolo.

- Bine ati venit, fii si fiice ale intunericului! striga Lucifer, acoperind vantul, facand aerul sa tremure.

Sirul se misca, lucifericii parura brusc revigorati.

- Bine te-am regasit, stralucitor Print, stapan al noptii! raspunsera ei, in cor. 

- V-am chemat si ati venit. Din toate colturile Infernului, din toate regatele de dedesubt.

- Am venit, asa cum ne-ai poruncit, Domn al Umbrei! raspunsera ei, continuand ceremonia.

- Si de ce v-am chemat, v-ati intrebat, si eu v-am dat raspuns.

- Si raspunsul tau ne aduce bucurie, protector al Luminii! strigara ei.

- Fiica mea adorata, luminita Castiliei, implineste azi sapte ani celestiali!

Lucifericii se batura cu pumnul in piept, starnind un zgomot ritmic, care urca ca un val, pe masura ce fetita se apropia.

Se auzi glasul Printului, ca o sageata in noapte.

- Layra!

Fetita, invesmantata intr-o roba alba, lunga pana in pamant, tremura, tinand strans mana lui Azazel. Ajunsa langa bazin, deschise gura, facand ce o invatase unchiul ei.

- Cine ma cheama?

- Cel care te-a adus in Fiinta. Esenta din esenta Mea, te vei supune vrerii mele?

 - Ma voi supune stapanului meu, dupa cum cere Infernalionul, ingaima fetita, cautandu-l cu ochii pe Azazel. Acesta ii dadu drumul la mana si se dadu un pas indarat, spre disperarea ei.

Lucifer deschise o carte veche, scrisa cu slove grele si incepu slujba, in vreme ce preotesele o dezbracau pe copila cu gesturi molatice, sub supravegherea lui Azazel.

- Si Iata, se facuse mare tulburare in Infern! Cine, cine, cine ar trebui sa-l conduca? Adamul, au raspuns muritorii. Infernul s-a clatinat nemultumit, Talpa Iadului a calcat peste gurile care au rostit asemenea blasfemii.

Layra ramasese in camasuta.

- Si iata, se facuse mare zarva in Infern! Cine, cine ar trebui sa-l conduca? Leviathanul, au raspuns ingerii. Infernul s-a scuturat, iar Leviathanul i-a inghitit pe toti.

Layra ramasese fara haine, cu manutele adunate la gura, zgribulita si speriata.

 - Si, iata, se facuse mare galceava in Infern! Cine ar trebui sa-l conduca? Toate glasurile au amutit, afara de unul. Eu, Stralucitorul, aducatorul de Lumina in intuneric! Si ei au raspuns: Adevarat, tu esti Acela!

- Adevarat, tu esti Acela! strigara lucifericii.

Lucifer zambi subtire, lasand Sfanta Evanghelie Neagra in mana uneia dintre preotese, care se inchina si-o duse la buze.

Layra urca cele cateva trepte, sprijinita de preotese, iar Lucifer urca imediat dupa ea.

Preotesele inaltara glasurile, cantand in surdina.

- Intra in apa, porunci intunecatul, aratand spre lichidul negru, care fierbea.

Layra isi musca buzele, privind de jur imprejur, cautand ajutor. Jos, la picioarele baptisteriului, Azazel ii facea semne incurajatoare.

- Voi arde, se planse ea.

- Niciun rau nu va veni asupra ta.

- Nu te cred, scanci Layra, clatinand din cap.

Lucifer stranse pumnul pana simti ca-i pocnesc oasele, voind cu orice pret sa se stapaneasca. Ifosele copilei il scoteau din minti.

- Layra, intra. Altfel, te voi pedepsi.

Copila se schimonosi. Azazel ofta, stiind ca nu mai e nimic de facut.

Vazand ca n-o scoate la capat, Lucifer o prinse de brate, ridicand-o in aer; fetita tipa si se zbatu. Printul o scufunda in baptisteriu, in intregime, tinand-o apasat, pana lichidul ii trecu de crestet.

- Se boteaza Layra, fiica celesta, in numele Sarpelui cel Vechi!

Mana lui o ridica din apa, crestetul copilei iesi la suprafata pentru o clipa, iar ea urla din toti ranunchii.

- Se boteaza Layra, fiica celesta, in numele Mamei Monstrilor!

Fetita incerca sa-l apuce de gat, sa se salveze, dar tatal ei o scufunda cu de-a sila, fara sa-i pese de groaza pe care o traia. Azazel sari pe trepte, nerabdator, sub ochii capeteniilor uimite, care il avertizau sa stea deoparte.

Layra reaparu, adusa de mana Printului, sufocandu-se, zbatandu-se. Lichidul care fierbea, incredibil de rece, o transformase intr-o statuie alba, la fel ca pe luciferieni. Sangele ii inghetase, buzele ii erau vinetii.

- Ajunge! striga blondul.

Lucifer se intoarse manios, tinand fetita de par.

- Cine este netrebnicul care indrazneste sa intrerupa ceremonialul? Ia te uita, este chiar fratele meu, Azazel!

- O omori... Nu vezi?

Lucifer privi spre copila inspaimantata, cu ochii stinsi, care tremura si tusea.

Apoi ii intoarse spatele, ca si cand nici nu-l auzise, si continua ceremonia.

- Se boteaza Layra, fiica celesta, in numele...

- Permite-mi, Printe!

Lucifer se opri pentru a doua oara. Lasa copila, care se agata de marginea bazinului, privind cu ochii mari confruntarea.

- Biciul penitentei n-a fost de ajuns, se pare...

- Lasa-ma pe mine s-o fac, altfel se ineaca.

- Iti pare cumva cunoscuta expresia botez luciferic? Nu? Afla ca eu l-am inventat! Eu sunt singurul care il pot duce la indeplinire! Mai opreste-ma inca o data si vei regreta!

Azazel ramase pe loc, privind ingrijorat spre baptisteriu. Scufundata pana la brau, Layra il cerea ajutor din ochi, iar el se simtea atat de neputincios, atat de furios!

- Nu, nu...Nu vreau! striga copila.

Lucifer o insfaca de par, manutele ei se inclestara de haina lui, se duse o lupta scurta, dupa care fetita disparu.

- Se boteaza Layra, fiica celesta...

Dupa o clipa, bazinul tremura, apa vascoasa dadu pe dinafara, aparu o lumina puternica, iar Lucifer scapa copila din maini. Layra aparu la suprafata, stralucind, orbindu-i pe toti. Invitatii isi fereau ochii cu mainile, strigand de durere si blestemand.

Fara sa stea pe ganduri, Azazel sari cele cateva trepte, suportand durerea sfasietoare, pana ajunse la marginea bazinului.

- Tine-ti rasuflarea! striga el, apucand fetita de mana.

Pana sa se dezmeticeasca Lucifer, blondul scufunda copila, rostind ceva ce nu trebuia rostit, un nume care invartosa inimile tuturor celor aflati acolo.

- Se boteaza Layra, fiica celesta, in numele celui Preainalt!

Fetita reaparu din apa neagra, stralucind mai puternic decat un soare, iar Azazel se prabusi langa bazin, cu figura arsa de lumina ei.

- Unchiule?

Layra isi pierdu stralucirea pe loc, revenind la infatisarea obisnuita, apoi se apleca peste baptisteriu, cautandu-si protectorul.

- Tradare, tradare, tradare! strigara invitatii. Azazel, sfarsit, cu pielea jupuita, zambea copilei, linistind-o, desi tocmai isi semnase condamnarea la moarte. Se ridica greoi, scotand mantaua sa regala, acoperind trupusorul copilei, care se agata de el.

- A inchinat-o Celui de Sus! striga Belial. Printe, mai ai vreo indoiala? Fratele nostru si-a pierdut mintile!

- Pedeapsa, pedeapsa, pedeapsa! urlara capeteniile de rangul doi.

Azazel cobori scarile cu fetita in brate, ascultand huiduielile si ocarile celorlalti.

Lucifer deveni martorul unei scene de o tandrete neobisnuita: cu lacrimi in ochi, fetita mangaia chipul ranit al lui Azazel. Ranile lui dispareau ca prin farmec, iar decazutul zambea recunoscator.

Cat de bine se simtea in prezenta lui, cat de subjugata parea, desi Azazel nu-i era tata.

Inima lui Lucifer fierbea de gelozie. Nu-l supara lumina care il orbise, nici macar faptul ca nesabuitul sau frate indraznise sa murdareasca botezul, cat faptul ca Layra il privea pe Azazel intr-un fel pe care el nu il cunostea.

Cobori semet treptele, ajungand fata in fata cu impricinatul, care ii soptea ceva fetitei.

- Inainte de a te pedepsi, ai ceva de spus in apararea ta?

- Da, se auzi glasul regelui, puternic si netemator. Botezul ar fi ucis-o. Ea este Lumina, Lucifer... Nu poate fi altceva.

- Insinuezi faptul ca numele lui Shaitan i-ar fi facut rau?

- Daca ai fi rostit al treilea nume, ma tem ca ai fi ramas fara fiica. Layra ti-a fost trimisa de Cel Preainalt si numai El are drept asupra ei.

- Blasfemie! rostira ceilalti.

Lucifer era in cumpana. Pe de o parte, stia ca are dreptate, pe de alta, ii sfidase autoritatea.

- Spui ca ai salvat viata fiicei mele. Ramane de vazut. Voi face cercetari. Asta nu schimba faptul ca ai incalcat un ordin direct. Iti accepti pedeapsa cu demnitate sau trebuie sa te scot de aici in lanturi?

- Accept pedeapsa, raspunse Azazel, destul de linistit.

- Da-mi copila!

Layra se stranse si mai tare, cuibarindu-se la pieptul blondului. Doua capetenii inarmate venira sa-l escorteze.

- Vei ramane in Puț, fara lumina, fara hrana, iar eu te voi privi putrezind! Auzi, Azazel?

Blondul zambi amar, in timp ce preotesele ii smulsera protejata din brate.

- Unchiule, unchiule, unde pleci? tipa Layra, cu lacrimile siroind pe fata palida.

Dar el intoarse spatele, urmarit indeaproape de garzi, si parasi curtea in tacere, sub privirile dezaprobatoare ale invitatilor.

- Duceti copila in casa! porunci Printul.

- Printul meu, dar darurile? intreba Asmodeu.

- Daruri voi primi peste trei sferturi de noapte, cand voi binevoi sa aduc iar lumina! Acum sunt mohorat si vreau sa ma retrag!

Incet, incet, curtea se goli. Printul ramase o vreme in fata baptisteriului, privind fluidul vascos, care-si schimbase culoarea.

Oare puterea ei sa fie chiar atat de mare? De unde stia Azazel ca botezul o va ucide? Cine ii susura la urechi asemenea nelegiuiri?

Dupa un timp, ganditor, se intoarse in palatul de cristal, pornind spre camerele copilei. O gasi culcata in patul plin de matase galbena, acoperita pana la gat.

- Layra?

In loc de raspuns, auzi un suspin.

- De ce nu dormi? E tarziu.

Ea isi trase nasul.

- Cum as putea sa dorm, cand stiu ca unchiul sufera?

- Unchiul tau a incalcat un ordin direct. Fii recunoscatoare ca nu l-am ucis pe loc.

- O sa-l faci sa flamanzeasca?

- Voi face ceea ce trebuie.

Layra se ridica intr-un cot. Ochii aurii capatasera o expresie noua.

- Daca unchiul nu mananca, nici eu nu voi manca.

Lucifer simti un cui in inima.

- Te voi forta sa mananci.

- O sa ma incalzesc pana voi muri.

- Te voi baga in bazin de fiecare data, scrasni el.

- Cand nimeni n-o sa ma vada, o sa sparg oglinda, o sa iau un ciob...

- Si ce-o sa faci? intreba el, in zeflemea.

- Si o sa ma ranesc.

Lucifer o smuci de brat.

- Daca nu incetezi cu amenintarile, va fi vai de tine. O sa-ti dau eu pricina de plans, nerecunoscatoareo! Ti-am pus lumea la picioare... si tot nu este de ajuns!

Layra izbucni in plans. Plangea de furie, strangand pumnisorii.

- Urasc faptul ca esti tatal meu! Mai bine eram orfana! Mai bine nu ma nasteam...

Fetita se prabusi intr-un colt, strangand marginile paturii la piept.

- Mai bine zi adevarul. Ma urasti pe Mine.

- Nu te-am urat, nega ea, dand din cap. Pana azi.

Lucifer simti al doilea cui in inima. Amintindu-si sfaturile lui Azazel, incerca o alta cale.

- Layra, tu nu intelegi cine sunt. Cuvantul meu este Legea. Cei care nu se supun sufera.

- Esti un monstru!

Cuvintele taioase ii zburara pe langa urechi precum sagetile otravite.

- Sunt tatal tau. Si tot ce fac e pentru protectia ta. Vei intelege cand vei mai creste.

Layra ramase incruntata, fara sa mai spuna nimic. Stiind ca nu e cale de impacare, Lucifer abandona batalia. Parasi camera, pornind hotarat spre apartamentul sau.