Capitolul 1: Lumina in Castilia

Capitolul 1: Lumina in Castilia

Usa s-a deschis dintr-o data, aducand un val de aer statut din afara, care mirosea vag a pietre arse si a razbunari demult apuse.

Printul a ridicat capul dintre papirusuri, vadit deranjat, privind spre cei care tocmai ii tulburasera linistea. Expresia i s-a mai imblanzit putin, dar ochii reci, complet negri, au ramas la fel. Fosnetul colilor a incetat, fiind inlocuit de alte sunete. Barbatul care tocmai a intrat s-a inclinat adanc, respectuos. N-a venit singur, ci insotit de o fetita, pe care o tine strans de mana. Cei doi inainteaza pana in apropierea masutei cu insemne regale, privind cu mare curiozitate mormanele de hartii vechi.

- S-a intamplat ceva? a intrebat Printul, pe un ton sec.

- Nimic, chiar nimic, raspunse Azazel, privind apoi complice spre copila.

- Atunci, de ce ma deranjezi?

- Iertare. Copila voia sa-si vada tatal. Ai absentat destul de mult si-ti simte lipsa.

Lucifer privi spre progenitura sa, fara sa para afectat in vreun fel. Trasaturile ei suave, frumusetea fara seaman, dar si umbra de seriozitate din ochii aproape batrani ar ar fi impresionat pe oricine, chiar inima de piatra sa fi avut.

- N-am timp pentru asta, am multe lucruri de facut.

Copila isi musca buzele, apoi privi rugator spre Azazel.

- Layra vrea sa stie daca vei participa la ziua ei de nastere.

De data asta, Lucifer si-a pierdut raceala caracteristica, iar expresia lui severa l-a facut pe regele desertului sa dea un pas inapoi.

- Ce prostii indrugi, Azazel! Fireste ca voi fi acolo. N-am dat ordin sa se faca pregatiri, n-am invitat capeteniile la sarbatoare, n-am facut tot ce trebuia?

- Dat fiind ca te-ai izolat de la un timp in palat, credeam ca nu vei avea dispozitia necesara pentru festivitati.

Lucifer, pe jumatate maniat, si-a pregatit o replica usturatoare, dar a fost intrerupt de o voce dulce.

- Tata… Esti suparat pe mine?

Printul s-a ridicat de la birou, pasind cu pas masurat, fara sa se grabeasca. Copila, infricosata, s-a uitat spre protectorul ei, care a incercat s-o incurajeze din ochi.

Lucifer a venit in fata ei, apoi a mangaiat-o bland pe par.

- Nu m-ai putea supara vreodata. Am multe pe cap, asta e tot. Maine, de ziua ta, ma intorc acasa.

- Chiar? casca ea gura, uimita, dupa care incepu sa tropaie prin camera, plina de bucurie, alergand in jurul lui Azazel. Ai auzit, unchiule? Tata se intoarce acasa!

Lucifer a ramas la fel de serios, doar Azazel a zambit indulgent, fiind obisnuit cu reactiile ei neasteptate.

- Copila are nevoie de tatal ei, Lucifer, adauga acesta, pe un ton scazut. Absenta ta o destabilizeaza. Ieri, de pilda, s-a simtit destul de rau.

- De ce nu mi-a fost adus la cunostinta acest lucru? s-a incruntat Printul.

- Poate din cauza ca te-ai baricadat aici si niciun slujitor n-a fost in stare sa te gaseasca? Am trimis chiar si corbi, sperand sa-i vezi, dar s-au intors inapoi.

- Ai aflat cauza destabilizarii?

- Odata cu apropierea varstei de sapte ani, se petrec tot felul de fenomene inexplicabile. Asmodeu i-a facut un cart celest, bazandu-se pe locul, ziua si ora nasterii, sperand sa afle ceva, dar nimic. Afara de alinierea celesta si circumstantele extraordinare ale nasterii ei, nu avem alte informatii. Oricum, cartul nu explica ceea ce se petrece cu ea. Copila se… supraincalzeste uneori, ajunge sa aiba un soi de febra, asa cum au copiii oamenilor, lucru atipic pentru un inger. Am observat ca pronuntarea numelui tau ii reduce considerabil suferintele, de aceea cred ca daca ai sta mai mult timp cu ea, n-ar mai avea nimic.

- Te inseli, sopti Printul, pe un ton preocupat.

- Printe?

- Layra nu e doar inger. Ai uitat ca mama ei s-a nascut dintr-o mama umana, ca a nascut-o, la randul ei, dintr-un trup uman? A fost infestata cu slabiciuni omenesti, de aceea este bolnava.

- N-am uitat. Stiu ca nevoia ei de apropiere, afectiune si aprobare este o nevoie pur umana, ceva ce n-are niciun ecou pentru noi, care dispretuim astfel de porniri. Chiar si asa, faptul ca am imitat comportamente umane a ajutat-o. Afectiunea mea, mimata si ea, o consoleaza.

- Mimata? Esti sigur ca nu e altceva la mijloc?

- Printe, tu esti cel care m-ai insarcinat cu cresterea si educatia ei. Am facut tot ce-a stat in puterile mele, riscand sa ma infectez cu emotii, riscand sa ma imbolnavesc la randul meu. Cel mai probabil, m-am infectat deja.

- De ce spui asta?

- La inceput, cand mi-ai dat-o in grija, aveam sentimentul datoriei. Am fost si voi fi mereu recunoscator pentru aceasta onoare. Sa nu crezi ca ma plang. Totusi, de la un timp, nu ma pot stapani sa nu observ ca sentimentul datoriei a fost inlocuit de altceva, un soi de grija pentru starea ei de bine. Nu-mi place s-o vad suferind.

- Intr-adevar, nu pari a fi tu insuti. Poate ar fi mai bine sa iei o pauza, sa te intorci in Infern. Castilia, cu locurile ei luminate, verdeata si cascade, are darul de-a te inmuia.

- Nu va fi nevoie de asemenea masuri, se repezi Azazel, cu teama in voce.

- Chiar iti pasa de ea, nu-i asa? mustaci Lucifer.

- Tie nu?

N-a apucat sa raspunda. Copila l-a prins de mana, apoi s-a uitat in sus, spre barbatul inalt, cu plete negre ca noaptea.

- Vei veni cu mine in Gradina, tata? Unde vom tine ziua mea? In casa de sticla? Nu vreau sa mai stau aici, nu-mi place! Nu ploua niciodata, n-am cu cine ma juca.

- Usurel, ca iar te infierbanti, ii atrase atentia tutorele ei.

Layra pufni, miscand din nari ca un cal naravas, apoi isi desprinse mana si alerga spre fereastra ovala.

- Ceva vesti despre Lilith?

- N-a indraznit sa se arate pana acum, dar e doar o chestiune de timp. Nenorocita sta ascunsa si comploteaza, de asta sunt sigur, rabufni intunecatul.

- Ce putem face?

- Nu putem face nimic, nu pana nu aflam unde s-a ascuns. Banuiesc ca s-a intors in Arrat, regatul ei de demult, pe care i l-am facut cadou. Acolo are cea mai mare putere, fiind pamantul e imprimat cu energia ei, iar locurile i se supun. Nu putem intra lesne acolo, asa ca vom astepta sa iasa din barlog. Si va iesi.

- De ce-ar iesi tocmai acum, Printe?

- Lilith ma uraste, dar in acelasi timp, se teme de mine. Totusi, ura ei pentru Layra, fiind mult mai mare, o va determina sa faca un pas in exterior. Trebuie sa inasprim paza, asta trebuie sa facem.

- Castilia e o fortareata, sublinie Azazel. Ne-am asigurat de asta atunci cand am ales locul unde o vom creste.

- Totusi, ceva nu-mi da pace. Un presentiment urat. Ce se mai aude de fostul rege al Adabadului?

- A fost eliberat de datorie si haladuieste fara scop, plimbandu-se dintr-un loc in altul. Vaneaza umbre pe la hotar, ori se duce in vizita la Mamuna.

- Umbrele au devenit o problema pentru noi, se inmultesc pe zi ce trece. Trimite alti cercetasi, trebuie sa intelegem ce se intampla la Margine.

- Dar… cei pe care i-am trimis ultima oara nu s-au mai intors.

- Nu conteaza. Trimite altii. Asta e o chestiune de maxima importanta, Azazel. Te vei ocupa de ea?

- Desigur.

- Ah, sa nu uit. Daca deuronomul tot nu are nimic de facut, cheama-l in Infern.

Azazel il privi descumpanit.

- Pentru ce, Printe?

- Pui prea multe intrebari.

- Vardas te uraste de moarte, dupa toate cate i le-ai facut. Nu inteleg de ce ti-ar asculta ordinul.

- E obisnuit cu ordinele, doar l-am controlat mai bine de zece mii de ani.

- Asta e adevarat, dar la fel de adevarat e faptul ca Vardas nu mai este soldatul tau. Nu se va supune.

- Fii fara grija, va veni. Crezi ca ar rata sansa de-a o cunoaste pe fiica Layrei?

- Joci un joc periculos, frate. Nu stiu ce planuiesti, dar nu mi se pare intelept s-o expui pe Layra in acest fel.

- Vardas nu i-ar face rau vreodata. Ai uitat cat de mult a iubit-o pe mama ei? De fapt, cred ca ar fi mai mult decat onorat de aceasta invitatie.

- Sau isi va da seama ca va incerca sa-l manipulezi cu o schema veche, folosindu-te de slabiciunea lui.

- Bag seama ca tot impotriva imi stai, adauga Lucifer, pe un ton amenintator.

- Nu putem prevedea cum va reactiona fata. N-a intrat in contact cu fiinte umane pana acum. Stii cat este de sensibila.

- Fii pe pace, o vom pregati. De fapt, tu o vei pregati.

- Eu?

- Cine altcineva? Explica-i diferenta dintre regnuri, citeste-i istoria Adabadului, dar ai grija, sa nu afle vreodata, nici macar din ganduri, de mama ei.

- Nu stiu cat timp mai pot ascunde asta. Layra se afla la varsta cand vrea sa stie tot, despre toate. Si apoi, este oare corect s-o tinem in intunericul nestiintei?

Lucifer se rasti.

- De cand te preocupa pe tine ce este sau ce nu este corect?

- Mai devreme sau mai tarziu, va afla adevarul. Daca nu fabricam de acum o poveste care sa contracareze cu succes acel adevar, Layra va da crezare altora si va ajunge sa ne urasca.

- Nu va stii nimic, cat timp nu paraseste Castilia. Ea nu trebuie sa afle vreodata ca exista un Cer, nici vreun Pamant. E de ajuns ca va afla despre Adabad.

- Sa nu ma intelegi gresit, frate, e fericita in Castilia. Dar a inceput deja sa intrebe daca nu mai exista si alte locuri in afara de casa ei si de casa tatalui ei. Chiar daca este un copil, perceptia ei este foarte ascutita.

- Despre ce vorbiti? se repezi Layra, alergand din capatul celalalt al incaperii, ca si cum ar fi simtit ca se discuta despre ea.

- Despre viitor… zambi Azazel. Haide, e timpul sa plecam.

Lucifer s-a intors la locul sau, langa mormanul de hartii.

- Pana maine, vreau sa aflu exact unde se afla deuronomul.

- Desigur, Printe.

Capetenia parasi incaperea, tinand de mana fetita blonda, care sarea din cand in cand intr-un picior, vociferand.

Cei doi au parcurs mai multe holuri intortocheate, apoi au parasit palatul sumbru, mergand spre carul acoperit cu aur, care se afla afara, aproape de treptele uriase. Armasarii infernali, inhamati si pregatiti, ii asteptau, fornaind zgomotos si slobozind caldura din corpurile incinse. Bateau ritmic din picioare, nerabdatori sa plece. Pielea lor neagra, lucioasa, stralucea misterios in lumina crepusculara.

Azazel a facut un semn, copila a ridicat bratele, apoi le-a incolacit in jurul gatului lui. Dupa ce a depus-o in car, s-a asezat alaturi si a dat bice. Carul s-a indepartat, starnind un nor de colb inecacios in urma sa. Dupa care, s-a asternut linistea. Din cand in cand, fara un motiv anume, pamantul gemea. Strigatele infundate ale sufletelor captive dedesubt cereau eliberare.