Capitolul 6: Complotul capeteniilor

 

Capitolul 6: Complotul capeteniilor

Fetita intra in sala cea mare, luminoasa, insotita de Azazel, care o tinea de mana, pasind ceremonios, cu un aer solemn.

Ochii curiosi ai copilei cercetau, rand pe rand, fetele mohorate ale celor care venisera la petrecerea ei.

Stand pe jiltul sculptat din lemn pretios si purtand o coroana cu diamante pe crestet, se odihnea Printul. Purta haine regale maiestrit croite, care i se potriveau de minune: o tunica neagra tesuta cu argint in zona gatului, peste mijloc si la maneci, pantaloni cu acelasi tip de broderie si incaltari lustruite. Parul lung, de zece ori mai negru decat carbunele, statea despletit frumos pe umerii semeti. Avea o mina serioasa, mai serioasa decat de obicei.

In dreapta lui statea Belial, pe scaunul sau negru, aproape tocit. Prafuit, venit din cine stie ce cotlon al Infernului, parea sa nu-i pese deloc de aceasta celebrare, pentru ca nici nu se sinchisese sa-si schimbe hainele. Intreaga lui alura sugera ca se afla aici la porunca, nu pentru ca-i facea cine stie ce placere. Vederea fetitei ii adanci expresia nemultumita. Chipul sau dur, mereu acoperit de o boare neagra, prevestea furtuni.

In stanga tronului principal statea Asmodeu, imbracat intr-o roba lunga, albastra, pe care apareau pictate tot felul de constelatii.

Muzicanti luciferici, ingeri de grad mai mic, stateau pe jos, de jur imprejurul salii, cantand incet, in surdina, la tot felul de instrumente cu coarde.

- Apropie-te, zise Lucifer, pe un ton care se voia bland, dar care rasuna, in atmosfera calda a salii, ca un tais de gheata.

Azazel o impinse usor din spate, fetita facu cativa pasi, framantand voalul cu degetele.

- Ce ai crescut! se mira Asmodeu.

- Chiar? Mie mi se pare la fel, zise Azazel.

- Asta pentru ca nu parasesti Castilia deloc. Ai devenit mult prea atasat de ea, frate, mormai Belial, fara sa-si mai poata stapani nervozitatea.

Blondul inghiti in sec. Se uita spre tron, cerand ajutor din ochi, dar Lucifer parea sa fie in asentimentul lui Belial. Incerca sa se dezvinovateasca.

- Am facut doar ceea ce mi-a poruncit Printul meu.

- Si ai facut o treaba buna, adauga tatal Luminii. Copila a crescut frumos, dar… trebuie s-o spun, Azazel: apropierea de ea nu va face bine niciunuia. De fapt, Asmodeu crede ca acest atasament o face sa fie vulnerabila la tot felul de boli. Nu-i asa, Asmodeu?

- Minti, tranti Azazel, uitandu-se spre astrolog. Minti cu nerusinare.

Printul ridica mana dreapta, unindu-si aratatorul cu mijlociul.

- Liniste!

- Nu e nevoie sa te superi, frate. Am stabilit demult: fetita are nevoie de tatal ei. Metodele tale educative nu dau roade, interveni Asmodeu.

- Cum indraznesti?! Printe, il vei lasa sa-mi vorbeasca asa? Am facut ceea ce mi-ai cerut, atat. I-am oferit imitatie de caldura umana, am jucat rol de tata, am ocrotit-o, am invatat-o…

Printul izbucni:

- Si te astepti sa-ti inalt osanale? Ai comis inalta tradare. Ar fi trebuit sa te execut. In loc de asta, ti-am acordat cea mai mare onoare posibila. Stii de ce?

Azazel ramase mut, asteptand continuarea.

- Te-am lasat sa traiesti pentru ca am stiut ca imi vei fi necesar. Ai abilitati pe care noi nu le avem si nici nu ne dorim sa le avem. Sensibilitatea ta gretoasa, de exemplu. Oricat de mult o detest, e buna pentru copila, pentru dezvoltarea ei. Dar Layra a crescut. N-o pot tine la nesfarsit in puf, doar ca sa nu-i lezez sufletul uman. Nu pot avea o fiica slaba, intelegi?

Fetita facu ochii mari. Abia mai rasufla, iar ochii ii erau cufundati in lacrimi. Totusi, nu indraznea sa se miste. Statea dreapta in fata tronului, ascultand cuvinte lipsite de orice urma de compasiune.

- Ai recunoscut, singur si nesilit de nimeni, ca Layra te infecteaza. Ai nevoie de redresare, frate, iar fiica mea are nevoie de o pauza de cocoloseala.

Vocea copilei sparse tacerea instalata, pe acorduri frante. Se intoarse brusc spre Azazel.

- Asta crezi despre mine, unchiule?

Azazel se feri, uitandu-se stanjenit in alta parte. Lucifer privea incruntat lupta care se dadea in acesta, in vreme ce Belial abia isi putea retine satisfactia. Regele desertului avea sa fie, in sfarsit, dezbracat de aura paterna pe care o purta cu atata mandrie.

- Ce vrei sa fac, Printe?

- Imediat dupa ceremonie, te vei retrage in Infern. Ai nevoie de ispasire.

- Si Layra…?

- De Layra ma voi ocupa eu. Sunt tatal ei, pana la urma.

La auzul cuvantului “ocupa”, Azazel se simti cuprins de spaima. Stia prea bine ce inseamna asta.

- Ascult si ma supun. Te rog doar sa-mi dai ocazia sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine.

De abia termina fraza, ca se trezi cu fetita langa el, care ii apuca speriata poalele hainei.

- Nu pleca, unchiule!

El indrazni sa-i mangaie parul si vorbi cat de calm putu.

- Nu plec pentru totdeauna. Stii asta, nu?

- Mi-e frica… scanci ea, zarind privirea crunta a tatalui ei.

- Nu trebuie sa-ti fie frica. Esti in siguranta.

- Promiti ca te vei intoarce?

Azazel chiar nu stia ce sa raspunda. Se uita intrebator in directia tronului.

- Va veni dupa ce se va vindeca. Acum, da-i drumul unchiului tau si lasa smiorcaiala.

Layra dadu drumul hainei, ascultand indemnul sec al tatalui ei, iar lacrimile de abia tasnite isi facura loc pe obrazul rozaliu, coborand pana in barbie.

Apoi stranse pumnisorii, privindu-si tatal cu o expresie greu de descifrat.

- Printul meu… nu cred ca ar trebui s-o suparam…

Azazel nu apuca sa-si duca cuvintele pana la capat. Fetita cazu ca secerata pe podea. Voalul se rasuci, acoperind-o. Ghemotocul auriu ramase nemiscat.

Printul schita un gest de surprindere, Belial intinse gatul, Asmodeu se ridica precipitat de pe tron.

- Se preface… mormai Belial.

Azazel era deja langa ea, stand intr-un genunchi. O ridica pe brate, trase voalul la o parte si ii atinse fruntea cu buzele.

- Arde. Printe, copila are nevoie de ajutor!

Neincrezator, Printul cobori de pe tron, facu cativa pasi spre cei doi, apoi o atinse pe brat. Isi retrase imediat mana, privind-o contrariat.

- Fa ceea ce ai de facut.

- Ti-am zis! Conexiunea lor e prea puternica. De indata ce o indepartezi de Azazel, se revolta. Fata trebuie reeducata, pufni Asmodeu, altfel o sa i se faca rau ori de cate ori nu vrem sa jucam dupa cum ne canta ea.

- Oh, taca-ti fleanca! se enerva Azazel. Esti gelos, de asta spui numai mizerii.

- Eu, gelos? De ce as fi gelos? repeta impricinatul, scos din sarite.

- Eu si Layra avem o legatura pe care n-o poti intelege. Esti limitat, chiar daca-ti petreci timpul zgaindu-te la stele.

- Legatura? Haha. Te prefaci a fi om, dar nu vei fi niciodata. Crezi ca-ti va merge mereu asa? Intr-o zi, ea isi va da seama ca joci teatru. Esti incapabil de a simti ceva, asa ca nu-mi tine mie prelegeri!

Ochii lui Azazel incepura sa fie cutreierati de fulgere albe, semn ca se maniase.

- Te-ai inmuiat, frate… Unde a disparut temutul Azazel? Poate ca un bici al penitentei nu ti-ar strica.

- Mai rosteste inca un cuvant si…

- Si ce?

- Si te voi zdrobi.

- Vezi, Printe? Afectiunea pentru copila ii intuneca judecata. Ar trebui sa lasam viitorul in mainile acestui ins instabil?

Vocea Printului strapunse odaia ca o sageata. Muzicantii se oprira din cantat.

- De-ajuns! Sunt satul de voi!

Se lasa tacerea. Azazel ramase nemiscat, tinand fetita la piept, Asmodeu zambea dispretuitor.

Dupa un timp, paru ca Printul luase o decizie.

- Daca departarea de unchiul ei ii produce atata suferinta, va trebui sa dizolvam legatura altfel. In timp, cu rabdare, se va rezolva. Du-te acum, facu el semn.

Azazel se ridica, tinand copila in brate, dupa care se duse spre iesire. Servitorii se grabira sa-i deschida usa. Dupa ce se stinse si ultimul sunet facut de pasii lui, Printul se intoarse spre celelalte doua capetenii.

- Aveati dreptate. Credeam ca Layra e bolnava, dar se pare ca e invers. Azazel poarta boala si o slabeste si pe ea. Dar nu va temeti, m-am gandit la toate.

- Printe? rostita fratii sai, la unison.

- Fiica mea e pe jumatate umana. Totusi, nu am crezut ca asta o va afecta. Din nefericire, stiinta ingerilor nu poate gasi o solutie multumitoare la aceasta chestiune, asa ca am fost nevoit sa apelez la stiinta oamenilor.

Capeteniile il priveau cu mirare amestecata cu manie.

- Oamenii sunt construiti diferit. Ei nu se regenereaza cum o facem noi. Au nevoie de o alta fiinta umana care sa ii hraneasca, vindece, iubeasca. Layra nu mai poate fi pacalita mult timp, de aceea m-am hotarat sa ii aduc un alt tutore.

- La cine te-ai gandit? indrazni Belial sa-l intrebe.

- La Vardas Kalibat El Jaffa.

Incaperea se scufunda in indignare. Cei doi se foira pe jilturile lor.

- Probabil va intrebati de ce l-am ales. Motivele sunt multe, dar cel mai greu cantareste faptul ca a asistat la nasterea fiicei mele. De fapt, daca Vardas nu se afla acolo, Layra nici nu se putea naste.

Asmodeu ridica spranceana.

- Crezi ca e scris in viitorul ei?

-L-am trimis pe Vardas s-o saboteze pe originala Layra. Si ce-a facut? M-a tradat, dupa 10.000 de ani de fidelitate. Asta trebuie sa insemne ceva.

- Acest Vardas e un specimen periculos, mormai Asmodeu. Chiar daca e doar o umbra a ce a fost candva, sa nu uitam ca e singurul om care te-a invins in lupta dreapta.

- Nu am uitat niciodata, te asigur. Stiu cat este de puternic. Tocmai de aceea, cred ca ar fi protectorul ideal pentru Layra. A cunoscut-o pe mama ei, a fost martor la nasterea celesta, el ii poate oferi acea caldura umana pe care o cauta.

- De ce tii mortis sa aiba parte de legaturi umane?

- Cred ca asta o va ajuta cu boala. Noi nu ii putem oferi acel lucru pe care il cauta, dar un om ar putea.

- Ce te face sa crezi ca deuronomul o va indragi?

- Spune-i previziune… zambi subtire Lucifer.

- Frate, stiu ca mereu ai facut cele mai bune alegeri pentru Infern, dar nu mi se pare intelept sa aducem dusmanul in curte.

De data asta vorbise Belial, care fusese pana atunci numai ochi si urechi.

- Layra este esentiala pentru viitorul nostru… oameni, ingeri si zei. Nu intelegeti? Niciun sacrificiu nu este prea mare.

- Frate, de ce vorbesti asa? Ai vazut ceva ce noi n-am vazut?

- Asmodeu, cu toate hartile si calculele tale, se pare ca esti orb in fata evidentei. Crezi ca Marginea a aparut intamplator?

Capeteniile cazura pe ganduri. Lucifer se duse spre iesire.

- Ma duc sa cercetez copila. Vom relua festivitatile mai tarziu.

Dupa ce s-au asigurat c-a disparut, cei doi incepura sa susoteasca.

- A innebunit de tot…

- Poate. Sau poate intrevede ceva.

- Tu asculti ce spune, Asmodeu? Ne improasca cu blasfemii. Legaturi umane, caldura, afectiune? Ce face, pactizeaza cu dusmanul?

- Nici mie nu-mi place, dar are dreptate in privinta copilei. Layra este umana.

- Ar trebui starpita… mugi Belial. Uite in ce s-a transformat fratele nostru, de cand a luat-o in grija.

- Nu sunt surprins, rosti Asmodeu, destul de linistit. Slabiciunea lui pentru rasa umana este foarte veche. Ai uitat de Mamuna?

- Tocmai din acest motiv n-a izbutit sa-l detroneze pe Lucifer. Putoarea de om il trage indarat. Daca nu ar avea aceasta atractie bolnava spre rasa lor, Azazel ar fi putut ajunge cu usurinta noul Print. Are tot ce ii trebuie: prestanta, cruzime, perseverenta, stie cand sa lupte si cand sa se retraga.

- Simt o unda de regret in glasul tau?

- Departe de mine acest gand, se dezvinovati rapid Belial.

- Ai si tu dreptatea ta. Azazel isi iroseste darurile pe oameni. Totusi, sa nu uitam ca Layra este esenta angelica, ceea ce inseamna ca flacara Printului nostru curge prin venele ei. Mai devreme sau mai tarziu, partea ei infernala isi va cere drepturile.

- Sa speram, altfel vom fi invadati de corcituri. Cum sa-i invingem pe oameni, daca ne amestecam sangele cu ei?

- Intr-adevar, este un fenomen ingrijorator, aproba Asmodeu. M-am gandit de multe ori: oare nasterea ei va fi salvarea… sau condamnarea noastra?

- Pana aflam, sa stam cu mana pe sabie. Daca Lucifer isi va pierde mintile din cauza copilei, cineva trebuie sa-i ia locul. Ce vom face atunci? Azazel s-a imbolnavit.

- Belial, frate, dar tu de ce n-ai putea? Esti mana sa dreapta, oricum.

- Si sa ajung Print, riscand sa raman cu abominatia pe cap, pana la sfarsitul zilelor mele nesfarsite?

- Cine zice ca trebuie sa ramai cu ea pe cap?

Belial ranji, satisfacut de imaginea ce-i venise in minte.

- Nu gandesti rau.

- Daca Lucifer ar innebuni si Infernul s-ar prabusi, ai putea instaura alte legi, unele care sa ne protejeze cu adevarat, il lingusi astrologul. Ar fi dreptul tau.

- Atunci, in calitate de Print, as decreta ca orice fiinta infectata cu urme umane ne este inamic si…

- Si zilele Layrei ar fi numarate.

Cei doi zambira complice. Zambete reci, dispretuitoare, alunecoase. Sala de cristal, cu mii de raze care se reflectau in peretii-oglinda, parea ca se intunecase.