Capitolul 16- REGRETUL REGINEI

Capitolul 16- REGRETUL REGINEI

Dragostea oamenilor rosii este ca vrejul nemuritor din vita zeilor. Puterea ei vine din sange.

(LANDIR)

 

Se plimba incoace si incolo, purtand cu fala vestmantul regal, care stralucea in rosu si purpura. Era doar ea in sala inalta, cu tavan boltit, luminata bine, stand langa tronul care-i devenise povara intre timp.

Cei 100 de ani se scursesera cu greu, devenind o mie. Il asteptase sa se intoarca, sperand la o reconciliere. Pana la urma, obtinuse reconcilierea, dar nu-l castigase si pe Vardas, care continua sa fie obsedat de Layra. Reena stia, poate mai bine ca oricine, cat de mult te pot consuma lucrurile neterminate.

Usa se deschise. Se auzi un pas hotarat.

- Esti pregatita, sora?

Reena isi privi ingandurata fratele geaman. Aproape deznadajduita. Ochii ii erau tristi, incarcati de angoasele trecutului si prevestirile viitorului. Ochii ii erau grei.

Landir, purtand acelasi fel de haina regala, se apropie falos de ea, cu priviri iscoditoare. Irisii ei albastri se oglindira in ai lui.

- Raspunde-mi.

- Ce-ai vrea sa-ti spun? Traiesc un cosmar si nu ma pot trezi din el.

- Nu trebuie sa faci asta, daca nu vrei.

- Oh, ba da. E Legea. Regina nu poate sta mai mult de 100 de ani fara un print- consort. Ar fi trebuit s-o fac de anul trecut…

- Dar ai sperat ca il vei recuceri pe Vardas.

Reena inghiti in sec, privindu-l cu o umbra de vinovatie.

- Vardas nu te poate ajuta. Nici daca ar vrea. Armata lui se afla in fundul iadului. Rasa deuronomilor a fost stearsa din istorie. Putinele rude pe care le mai are il detesta. In caz de razboi, tot ce ne poate oferi e propria sabie.

- Stiu… ofta Reena.

- Totusi, un mostenitor ar fi schimbat lucrurile. Sa inteleg ca nu e nicio speranta?

Femeia se inrosi usor.

- Am nevoie de mai mult timp.

- Cat de mult? Cate sute de ani ii mai trebuie lui Vardas ca sa priceapa ca e nimic fara tine? Cum poate sa-ti dea cu piciorul?

- E doar ranit. Nu ma respinge, dar nici nu mai poate fi ceea ce eu imi doresc.

- Mai sunt si alte variante. Nu trebuie sa te casatoresti cu cine stie ce lord insipid venit dintr-o lume care nici nu apare pe hartile celeste.

- Avem nevoie de aliati. Crezi ca Lucifer sta cu mainile in san?

- In acest caz, iata ofertele, zise Landir, scotand un sul de hartie fina, pe care il purtase ascuns in san.

Sulul isi gasi loc pe o masa de lemn. Degetele lui Landir desfacura sulul cu miscari lente, dezvaluind o harta aurie, care stralucea cand treceai cu degetul peste ea.

- La est de Adabad, Taramul Mynodor, proprietatea Lordului Duka. Am aflat ca potentialul mire nu straluceste prin inteligenta. Va putea fi manevrat cu usurinta. Si nici nu trebuie sa-i torni mostenitori.

- Si il vrem pentru ca…?

- Pentru ca e putred de bogat. Minele lui adapostesc cel mai pretios metal din partea asta de lume, metal din care putem fauri arme nemaivazute. Nici Lucifer nu are asa ceva.

- Altcineva?

- Printul Casir. Tanar, mult mai atragator decat primul, umbla dupa orice femeie frumoasa. Nu e la fel de bogat ca Duka, dar provine dintr-un neam vechi si numele lui are greutate. Ne-ar putea ajuta pe parte strategica. Palatul lui e un nod unde se intalnesc toate fetele luminate ale vremii noastre, mai ales alchimisti si vazatori. Ne-ar putea ajuta sa faurim alte aliante. Din pacate, daca facem targul, va dori un mostenitor.

Reena ofta incet.

- Nu prea am parte de miri de soi.

- Nu toti sunt dispusi sa-si uneasca casele cu o regina care are un trecut… zbuciumat.

Landir trecu cu degetul in partea dreapta a hartii.

- Aici, in vestul indepartat.

- Taramul Koijir? se mira femeia.

- Vrajitorul Kepren ti-a cerut mana.

Reena casca ochii.

- Dar e antic!

-  Se tine bine, totusi.

- Ti-ai pus in gand sa ma umilesti?

- Departe de mine acest gand, sora. E drept, Kepren nu e print, nici nu e putred de bogat. Dar stapaneste magia. Vede viitorul. Putini vazatori sunt asa de inzestrati ca el.

- Magia neagra, Landir! Chiar vrem un astfel de om in curtea noastra?

- Nu-l vrem, dar daca primii doi nu-ti sunt pe plac, doar el mai ramane.

- Ingrozitor, se caina Reena. Primul e incet la minte, al doilea sturlubatic. Cat despre ultimul… inghet doar la ideea ca un mag negru ar putea sa-mi viziteze camerele. Ne-ar putea distruge, stii?

- Doar daca ar fi prost. Ori Keprin nu e prost. Si-a castigat statutul prin munca asidua si mari sacrificii. Tot ce-si doreste pe lume este recunoasterea.

- Si crezi ca statutul de consort e singurul lucru la care ravneste?

- Sunt destul de sigur ca nu. Dar cata vreme primeste ce vrea, ne va fi loial. In caz ca Lucifer decide sa duca lupta pe taramul supranaturalului, vom avea un ajutor de nadejde. Acest Kepren are o armata de magi negri, foarte bine pregatiti.

Landir inchise sulul. Reena se intoarse la locul ei obisnuit, privind spre fereastra.

- Daca il aleg pe unul din ei, va trebui sa-l indur vreme de o suta de ani.

- Nu te teme. Cand se va implini timpul, il voi ucide pe nefericit cu mainile mele. Si voi face sa para ca e un accident.

Reena il privi dojenitor.

- Poti alege si a treia cale, sa stii. Calea cea veche, singura care respecta traditia antecesorilor, care ti-ar asigura protectie pe mii de ani. Si mostenitorii pe care ti-i doresti.

- Cred ca uiti ca am renuntat la caile pagane.

- E Lege data de strabuni, Reena. Si a fost gandita cat se poate de practic. Bogatiile ar ramane in familie. Sangele ar ramane intact. Nu ar trebui sa cersesti dragostea lui Vardas, nici sa te umilesti casatorindu-te cu cineva inferior rangului tau.

- Copiii rezultati din aceste casatorii devin monstri, mai devreme sau mai tarziu, rosti ea, cu iz profetic.

- Mituri.

- Tatal nostru a fost rodul unei astfel de legaturi. Iti amintesti ce ne facea?

- Copiii nostri n-ar fi asa, adauga el, bland, luandu-i mana in mainile lui. Nebunia nu se transmite prin sange.

- Cum poti fi atat de sigur?

- Tata a fost atins de nebunie pentru ca a imbratisat intunericul. La fel ca Vardas.

Reena cazu pe ganduri. Se tineau  de mana si taceau.

- Uneori regret faptul ca sunt Prima Nascuta.

- Daca m-as fi miscat mai repede, te-as fi scutit de toate astea, mustaci Landir.

- Nu-i vina ta. E soarta. Urasc faptul ca trebuie sa te tin legat de mine.

- Oh, nu! Nu ma tii. Stau de bunavoie.

Reena il privi neincrezatoare.

- Intr-adevar?

- Intr-adevar.

Ochii lui Landir straluceau.

- Dar… nu simti nevoia sa iubesti pe cineva? O femeie?

- Iubesc pe cineva.

- Pe cine?

- Pe tine.

Reena dadu sa-si traga mana.

- Nu spune asta.

- E adevarul. De ce crezi ca sunt mereu singur?

- Esti fratele meu, Landir!

- Exact. Nimeni nu te iubeste asa cum o fac eu.

- E pacat! se precipita regina.

Roscatul ii cuprinse obrazul in palma lui. Reena tresari.

- Iubirea e un pacat?

- E pacat sa ma iubesti in felul acesta.

- Antecesorii nostri se casatoreau din motive politice. Sora cu frate. Frate cu sora. Se urau. Se injunghiau pentru tron. Si procreau din ura. Ei nu pacatuiau?

- Vorbesti de paganisme.

- Iubirea nu are religie. Iubirii nu-i pasa ca-mi esti sora.

Reena se smuci, cu obrajii rosii.

- De unde stii ca nu e doar patima?

- Din faptul ca te astept de mii de ani.  

- Ma astepti?

- Nu te preface ca nu-ti amintesti. Faptul ca refuzi sa-ti onorezi stramosii nu poate anula ce am trait impreuna. Crezi ca am ales sa fie astfel?

- Da, ai ales. Ai ales sa-mi trimiti scrisori de dragoste, prefacandu-te ca esti altcineva.

- Si m-ai iubit pentru asta!

- Pentru ca nu stiam ca suntem acelasi sange!

- Dar m-ai iubit! La fel ca antecesorii, ai fost atrasa de cel care-ti seamana, sange din sangele tau, asa cum e firesc!

Reena isi trase mana cu totul si facu un pas inapoi.

- Refuz sa te mai ascult.

Landir o privi descumpanit.

- Te rusinezi de ce-ai simtit… Credeam, dupa atata timp, ca vei intelege.

- Ce ar trebui sa inteleg?

- Ca sunt singurul care te iubeste cu adevarat. Vardas te-a impins in bratele altuia, dupa care te-a pedepsit. Azazel te-a chinuit, profitand de faptul ca erai vulnerabila. Unde sunt ei acum, cand ai nevoie de ajutor?

Reena il privea inciudata. Landir se infierbanta pe masura ce vorbea.

- Ai renuntat la mine cu-atata usurinta!

Reena facu un pas in fata.

- Asa crezi?

- Ai acceptat sa fii sotia lui Vardas doar ca sa ma pedepsesti!

- M-ai mintit! Stiai cat imi displaceau caile stramosilor si te-ai gandit sa-mi servesti o lectie!

Landir isi musca buzele.

- Da, e adevarat ce spui. M-am jucat cu tine, la inceput. Pana am cazut in propria capcana. Zeii m-au pedepsit de-atunci inmiit. Cand mi-am dat seama ca incepi sa-l iubesti pe Vardas, am crezut ca innebunesc.

- Ar fi trebuit sa-mi spui!

- Am vrut sa-ti spun. Si-apoi am aflat de nunta. M-am simtit umilit. Nu mi-am putut dezlipi buzele. Trebuie sa stii doar: nu am incetat sa te iubesc.

Reena inghitea cu noduri. Sanul ii palpita.

- Vorbesti in adevar?

Landir avea ochii tulburi.

- Iarta-ma.

Reena se repezi spre pieptul lui, iar Landir o primi cu bratele deschise.

Femeia lacrima, fratele ei ii saruta crestetul in tacere.

Mania si resentimentele dintre ei se risipira ca fumul. De fiecare parte, regrete. Dupa ce se mai linistira, Landir ii cuprinde figura frumoasa intre maini.

- Nu trebuie sa te mariti cu slinosul minier, nici cu slabanogul afemeiat. Ma ai pe mine.

Reena nu stia ce sa zica.

- Nu-ti cer nimic. Stiu ca inima ta ii apartine lui Vardas acum.

- Dar ti-ai sacrifica intreaga viata… pentru ce? Iar noi traim mult, Landir!

- E datoria mea. M-am nascut sa fiu Print Consort.

- Ai face asta?

- As face orice pentru tine, regina mea.

Ramasera tacuti, privindu-se adanc in ochi.  

- Ce vom face cu pretendentii? Daca ii refuz in mod direct, o sa-i jignesc. N-as vrea sa-i transform in dusmani. Mai ales pe Kepren.

- Nu-ti face griji, am o idee. Daca ma asculti, ne vom descotorosi de ei cat ai bate din palme. Dar trebuie sa actionam cu precautie. Kepren nu e prost.

- Ma las pe mana ta, de data asta.

Landir o cuprinse in brate.

- Dupa aceea, nu vom mai fi decat noi doi. Asa cum a fost de la inceput.