CAPITOLUL 14- VECHI DUSMANI, VECHI IUBIRI

 

CAPITOLUL 14

Poti sa fii sters de pe buze, de pe stanci, de prin hrisoave, si sa dainuiesti. Dar daca vei fi sters din inima, acela ti-e sfarsitul.

(Azazel)

 

Pe jumatate ingrijorat, pe jumatate furios, Azazel veni in intampinarea celor doi.

-Unde ai fost? Te-am cautat peste tot!

Layra isi musca buzele, Vardas zambi subtire.

- N-o certa, Azazel, fiindca n-are nicio vina. Eu si printesa ne-am intalnit in Gradina si am plecat sa ne preumblam.

- Sa nu te mai indepartezi niciodata de mine! Auzi, Layra?

Glasul lui era plin de dojana.

- Iar tu… adauga el, aratand cu degetul spre deuronom, stai departe de ea!

Fetita se intrista si isi pierdu din stralucire.

- Frate, asta-i primirea pe care o faci regelui Adabadului?

Se intoarsera toti trei, ca si cum ar fi avut capetele trase pe ata. Lucifer aparuse in mijlocul lor, pe neasteptate, ca adus de vant. Ar fi trebuit sa se intalneasca cu ceilalti in sala tronului, asa cum cerea datina, iar iata-l aici, incalcand protocolul.

Vardas nici nu apuca sa clipeasca. Printul, tinand o sabie regala in mana, se repezi spre el. Layra tipa, neintelegand ce se petrece; Azazel o trase deoparte.

Sabia lui Vardas, ceva mai scurta, dar cu taisul lat si maner zdravan, se ciocni de arma eleganta pe care o purta adversarul sau. Se vazura scantei. In lumina blanda a Castiliei, cei doi se infruntau, fiecare purtand alt mesaj in privire. Obosit, dar indarjit, Vardas ataca direct, fara sa faca manevre inselatoare, in vreme ce Lucifer dansa in jurul lui, tachinandu-l, lucru care il scotea din fire pe deuronom. Infruntarea nu dura mult. Vardas se trezi cu taisul subtire lipit de gat, iar sabia lui cazu pe pietre, zanganind.

- Ai ruginit… Ce se intampla, ti-ai pierdut antrenamentul? zambi Printul.

- Dimpotriva, icni Vardas, impungandu-l in haina cu un satar scurt, chiar intre coaste.

- Mai sa fie! Ai de gand sa ma ucizi?

Se auzi un glascior:

- Tata!

- Nu te speria, Layra, nu voi pati nimic. Vardas este un vechi prieten. Nu-i asa, Vardas?

Deuronomul isi retrase satarul.

- Daca sunteti prieteni, de ce incercati sa va omorati? se mira fetita.

Azazel rase oarecum manzeste.

- N-o puteti pacali.

- Fireste ca nu! spuse Lucifer, venind spre ea si sarutand-o pe frunte. E fiica mea.

Vardas ramase nemiscat, privind cu mirare scena. Niciodata, in lunga sa viata, nu si l-ar fi imaginat pe Lucifer in asemenea postura. Avusese si alte fiice, dar acelea nu se bucurasera de atata cinste.

Poate juca teatru. Poate voia sa-l deruteze, ca sa nu mai poata anticipa viitoarele sale miscari. Deuronomul stia ca nici un gest al intunecatului nu era degeaba. Sarutul-pecete, la fel si aparenta declaratie de dragoste, spuneau clar si limpede: copila era proprietatea lui. Toti cei care-i stateau in preajma erau un mijloc pentru un scop. Care era scopul ei?

- Layra, el este unul din martorii nasterii tale. A fost acolo, in acea zi de fericita amintire, cand te-am scos din coapsa mea.

Vardas abia se abtinea sa nu dezvaluie monumentala minciuna. Cuvintele il plesnira ca un bici. Era de nesuportat faptul ca trebuia sa auda asemenea blasfemii.

Cu o singura fraza, Printul reusise sa murdareasca doua lucruri care erau sfinte pentru el: nasterea din coapsa, pe care o practicau doar zeii si amintirea Layrei, care fusese stearsa, pur si simplu, din gandurile lor, din cartile lor, din inima lor.

Se intreba cum va putea indura sa stea langa copila, stiind ceea ce stia. Cum s-o priveasca in ochi, cum sa o minta? Era o fiica a Cerului.

Puterea vietii, ce fusese harazita doar unei femei din istorie, prima femeie, cea numita Lilith, renascuse in aceasta fiinta dragalasa, nestiutoare, care nici nu visa langa ce monstri isi ducea traiul.

Venise cu ganduri razbunatoare, decis s-o pedepseasca pentru toate chinurile la care il supusese Lucifer. In loc de asta, se simti invadat de un val de mila. Daca el nu-i va spune, nu va afla niciodata cine este, de unde vine si ce poate face. Cat despre scopul ei, inima ii era indoita: pe de o parte, voia sa creada ca prezenta ei era un semn de bunavointa al Cerului, pe de alta parte era aproape incredintat ca ea va deveni o arma letala, capabila sa distruga taramul oamenilor.

- Vai mie, cat sunt de nepoliticos! Stau aici, vorbind verzi si uscate, in loc sa te poftesc la masa. Vino, vino, facu el un gest de invitatie, petrecandu-l pe deuronom spre palat. Avem multe de vorbit.

Vardas ofta, apoi puse sabia la locul ei.

Cei doi se indepartara, urmati indeaproape de Azazel, care ii privea cu ochii umbriti, cuprins de-o oarecare gelozie.

- Imi place Vardas, zise fetita, dintr-o data, uitandu-se dupa fostul rege.

Azazel deveni si mai posomorat.

- Chiar? Din ce motiv?

- Nu stiu.

- E chipes. Poate de aceea?

- Nu.

- Poate iti place felul in care manuieste sabia.

- Nu…

- Sa fie felul lui de-a fi?

Ea dadu din cap in semn de negatie.

- Atunci, ce? intreba el, aproape exasperat.

- Ochii lui.

- Iti plac ochii lui?

- Da, da.

- De ce? Pentru ca sunt diferiti?

- Nu. Pentru ca sunt tristi, Azazel. Sunt atat de tristi…

- Cum ai putea stii asta?

- Stii, cand vorbea cu tata, am avut ragaz sa-l privesc. Si, privindu-l, am vazut ca avea ochii la fel ca ai mei.

- Ochii tai sunt aurii. Nu porti semnul mortii in ei, pentru ca n-ai pupila.

- Adevarat.

- Dar Vardas il poarta, deci, cum poti spune ca aveti ochii la fel?

- Of, nu intelegi. Nu vorbesc despre forma. Tristetea vine dinauntrul lor.

- Esti trista?

Layra cobori privirile.

- Credeam ca esti fericita aici.

Ea se juca cu lantugul gros atarnat de gatul lui.

- Ce te nemultumeste?

Ea ridica din umeri.

- Simti ca-ti lipseste ceva?

Layra se impurpura fara sa vrea.

- De unde ai stiut?

- Te cunosc.

Layra isi pleca capul pe umarul lui.

- Stii ca poti sa-mi spui orice.

Ea incuviinta.

- Ce-ti lipseste?

- Uneori, cand ma plimb prin gradina, ma simt singura. Stiu ca tu ma iubesti, Azazel. Si tata tine la mine, in felul lui. Dar sunt singura si nici macar nu stiu ce inseamna asta.

- Partea ta umana isi cere drepturile. Acesta este motivul pentru care tatal tau l-a invitat pe Vardas. Vrea sa va cunoasteti.

- Chiar? se insufleti ea. N-as fi crezut ca tata este preocupat de starile mele.

- Domnul nostru intunecat face tot ce poate ca sa-ti fie bine. Si eu ma supun vrerii sale. Dar nu am incredere in Vardas si n-o sa am niciodata. De aceea, daca aveti vreo conversatie interesanta, vreau sa aflu totul despre asta. Nu pot risca sa-ti fie tulburata mintea cu cine stie ce nimicuri.

- De ce-ar face Vardas asa ceva? Pare nobil.

- El nu este ca noi. Nu gandeste ca noi. Sa nu-i dai ascultare, indiferent ce-ti va spune.

Copila tacu. Daca i-ar fi vazut chipul, Azazel ar fi putut citi cu usurinta vinovatia scrisa pe el. Din fericire, figura micutei statea indesata in haina lui, iar secretele se aflau indaratul pleoapelor.

 

*

Lucifer lasa tacamul deoparte, dupa care sorbi o gura de licoare rubinie.

- Ce se mai intampla in Margine?

Vardas lasa cupa jos, isi sterse buzele, apoi voi sa deschida gura, dar fu luat pe dinainte de Azazel.

- Frate, parca nu discutam lucruri neplacute la masa.

- Ai dreptate. Vom avea destul timp pentru asta. Sa schimbam subiectul.

Vardas se incorda, presimtind ceva nu prea bun.

- Cum se mai simte mareata regina a Adabadului?

Azazel se ineca. Stropi de bautura se prelinsera pe masa, iar unul dintre majordomi fugi sa curete pata.

- Las-o asa, dadu blondul din mana, nervos. Nu mai curata!

- Esti bine? se auzi glasul pedepsitor al Printului.

- Niciodata n-am fost mai bine.

- Sa revenim la ale noastre. Unde ramasesem, Vardas?

Stii ca n-are scapare, acesta se conforma.

- Regina face ceea ce trebuie sa faca: conduce.

- Cu ajutorul preaiubitului ei sot.

Vardas se uita urat.

- Am zis ceva gresit?

- Stapanul umbrei trebuie sa fi uitat, probabil, ca nu-i mai sunt sot demult…

- Ah, asta era! Vardas, spune-mi doar atat: ai semnat vreo carte de despartire?

Deuronomul stranse servetul intre degete.

-Nu, n-am semnat.

-Ai facut vreo declaratie publica, in care ai anuntat poporul ca nu mai esti sotul legiuit al Reenei?

- Nu.

- Cum s-ar zice… n-ai incetat sa-i fi sot.

- Lucifer… Daca vei continua asa, vei ofensa musafirul, bangui Azazel.

- Departe de mine asa gand! Voiam doar sa clarific. Dat fiind ca eu si Vardas ne aflam in relatii diplomatice acum, trebuie sa stiu pe ce ma pot baza. In calitate de sot al reginei, presupun ca ai oarecare inraurire, chiar daca ai abdicat.

- Ce vrea sa insemne asta? mormai deuronomul, iritat.

- Ii vizitezi dormitorul? Sunteti doar prieteni? Cunostinte? Trebuie sa clarificam asta.

- Nu trebuie sa clarificam nimic!

Tonul ridicat al lui Vardas ii sugera ca ar fi mai bine s-o lase balta.

- Judecand dupa incrancenarea de pe chipul tau, as zice ca nu, sigur nu-i vizitezi apartamentele.

- Pe toti sfintii, Lucifer, m-ai chemat aici ca sa ma insulti? rabufni impricinatul.

- Stai, stai, nu te lasa purtat de manie, asa cum faci de obicei. Incercam sa destind atmosfera. Si tu, si Azazel, imi pareti cam incordati.

Azazel tranti tacamul. Layra, stand pe scaunelul ei, tresari.

- Avem un copil de fata! Putem macar incerca sa fim decenti?

- Oh, atat de grijuliu! Nu-i induiosator, Vardas? Sa-l vezi pe fratele meu asa, in postura de al doilea tata? Cand imi amintesc cat a incercat sa aiba proprii lui copii, cu Reena… Chiar te cuprinde mila, daca stai sa te gandesti.

Vardas se incrunta. Azazel sari ca ars, uitand de orice fel de maniere.

- Daca-i mai pomenesti numele inca o data…

- Da?

- O sa-ti para rau!

- Deja imi pare. Daca te lasam sa putrezesti in temnita nu ar fi trebuit sa suport acum iesirile tale. Tot nu ti-a trecut amocul  pentru regina tradatoare?

Fetita scanci. Vardas, care isi tinuse firea pana atunci, sari la gatul lui Lucifer, tragand dupa el fata de masa alba, de pe care se rostogolira bucate, farfurii si cupe cu vin. Printul se trezi cu satarul la gat. Layra se smiorcaia in coltul ei.

- Daca mai rostesti inca un cuvant dezonorant la adresa reginei…

Lucifer nu parea nici surprins, nici furios. Nici nu avea cum sa fie, pentru ca exact asta isi dorise.

- O iubesti inca. Ciudat om esti, Vardas. Mereu cu inima impartita.

Concluzia lui il fripse pe Azazel, care ramase ca paralizat, uitand chiar s-o consoleze pe Layra. 

- Nu aveam de gand sa-ti insult regina, rosti Lucifer, linistit. Voiam doar sa aflu ce simti.

- Ce importanta are?

- Are. Esti sotul legiuit, inca o iubesti, ai influenta asupra ei. Asta poate schimba lucrurile. Daca nu vrei sa te intorci pe tron, alege sa fii consort macar. Nu mai juca rol de geambas, de paharnic, de sclav care-i toarna miere in cada cu lapte. Regina e tanara si frumoasa. N-o sa te astepte la infinit. Chiar vrei ca Adabadul sa cada in mana unui strain?

Vardas retrase satarul, ceva mai potolit.

- Ce propui?

- Mostenitori, Vardas. Mostenitori.

- Eu si Reena suntem prieteni vechi. Atat si nimic mai mult.

- Te cunosc de pe vremea cand traia tatal tau…

- Pe care tu l-ai ucis, sa nu uitam!

- Si, totusi, ceva imi spune ca azi, pentru prima oara, m-ai mintit in fata.

- Din partea mea, poate sa cada Adabad, Castilia si Infernul deodata, nu-mi pasa! scrasni deuronomul.

- Totusi, ai acceptat invitatia.

- Am venit pentru ca am vrut sa cinstesc memoria cuiva.

Pe fata lui Lucifer se asternu o umbra.

- Daca vrei s-o vezi, du-te in partea de vest a Gradinii si vei gasi un loc de reamintire.

Vardas se mira pana peste poate.

- I-ai facut mormant?

- Un tumul, mai degraba. Deasupra, o statuie de cristalit care reflecta cu fidelitate frumusetea ei, dedesubt, hainele preotesti, voalul de la nunta si sabia sfanta.

- Nu credeam ca mai ai vreun strop de onoare in tine.

Lucifer se lasa pe spate, sprijinindu-se relaxat de spatar.

- Sunt plin de surprize.

- Despre cine vorbiti?

Tacuta pana acum, Layra indrazni sa vorbeasca.

Cei trei pareau ca abia descoperisera ca se afla si ea in camera. Se asternu o tacere ciudata, aproape complice.

Pe langa masa, vinul proaspat varsat murdarise podeaua de marmura.

- Du-o in camerele ei. Trebuie sa doarma, porunci Printul fratelui sau.

- Tata, nu vreau sa ma culc!

- Du-te!

Azazel se ridica de la masa, luand copila de mana.

- La revedere, Vardas!

Salutul neasteptat apartinea copilei, care se freca la ochi, obosita si somnoroasa.

Surprins, Vardas se intoarse spre ea. Layra se oprise din mers, asteptand raspunsul lui.

- La revedere, printesa!

Cei doi iesira. Lucifer se ridica la randul sau, venind langa Vardas.

- Te place.

- Pe tine… nu prea. Esti prea aspru cu ea, Lucifer.

In alta lume, in alt timp, Vardas ar fi platit cu viata cutezanta lui. Dar se aflau intr-o alta lume, in alt timp, si multe lucruri se schimbasera.

- Ce stii tu? Nu ai copii.

- Slava celui Preainalt! As fi un tata ingrozitor.

- Macar ai puterea sa recunosti.

Vardas reveni la ce-l rodea.

- Cum poti s-o minti asa? Cum poti sa nu-i povestesti despre Adabad, pe care ea l-a readus la viata? Biata pasare fara aripi, inchisa intr-o colivie de aur. Oare banuieste macar cat de intinsa e lumea dincolo de aceste gratii?

- Cuvintele tale intelepte tocmai m-au facut sa realizez ceva, adauga Lucifer, plin de ironie.

- Chiar?

- Layra a renascut Adabadul! A sadit viata acolo unde era moarte, a adus lumina in intuneric, a salvat oamenii din robie… Practic, este salvatoarea acestui taram fabulos si are tot dreptul sa se afle acolo!

- Unde bati?

- Permite-mi sa speculez. Sa presupunem ca fiica mea s-ar intoarce in Adabad. Sa presupunem ca oamenii ar afla ca este salvatoarea lor. Sa presupunem ca oamenii si-ar aminti ca fosta regina, Reena, i-a abandonat in vreme de razboi.

- Lucifer….

- Lasa-ma sa-mi termin ideea. Daca poporul ar putea alege, ce crezi ca ar alege? Ar mai dori-o pe Reena, ori isi vor dori o noua regina, care se intampla sa fie si cea care a reparat ce a stricat Reena?

- Exact cum credeam! Ai fi in stare sa-ti folosesti propria fiica, doar ca sa pui iar mana pe Adabad!

- Eu vad lucrurile dintr-o alta perspectiva: avem un rege iubit de popor care aduce in cetatea lui chiar pe salvatoarea acelui taram. Unii ar putea interpreta asta ca pe o dorinta de a reintregi regatul. Unii ar putea crede ca regele doreste sa traiasca ceea ce n-a putut trai la timp. Si ma intreb, daca regele ar dori asta, cine i-ar putea sta impotriva?

- Daca tu crezi ca as detrona-o pe Reena, esti nebun.

- Nu va trebui sa faci asta. Va pleca singura, cand va auzi vrerea poporului.

- Layra e un copil. Cum poti sa gandesti in acest fel?

- Eu gandesc cu sute de ani in avans. De aceea imi ies toate planurile.

- Si planul tau maret include sacrificarea propriei fiice?

- Vorbesti de parca as trimite-o la taiere, nu in bratele cuiva care ar putea-o iubi.

- Ai fi in stare s-o dai celui mai mare dusman al tau?

- Nu mai suntem dusmani.

- Oare?

- Iti ofer o alianta.

- Suna mai mult a oferta de impacare. Te-ai inmuiat, Lucifer?

- Ne luptam de atata timp si n-am reusit sa gasim o cale de mijloc, nici sa ne dovedim. Nu te-ai saturat? Nu ai obosit? Esti cel mai valoros aliat pe care l-as putea avea, de aceea iti ofer ce am mai valoros.

- Layra stie ca intentionezi s-o scoti la mezat?

- Ce sa stie ea? E un copil.

- Exact. Nu crezi ca ar trebui sa astepti sa se maturizeze, ca sa poata alege singura?

- Oh, am vazut cum te priveste. A ales deja.

Vardas tacu o clipa, cugetand la ceva.

- Uiti ceva. Alegerea nu se face doar dintr-o parte.

- De ce mofturesti atat? Iti ofer a doua sansa.

- A doua sansa?

- Stiu ca ma consideri responsabil de moartea Layrei. Vreau sa-ti dau o parte din ea inapoi.

- Iti dai seama ce lucruri ingrozitoare spui?! De parca ar putea s-o inlocuiasca cineva! Ii profanezi memoria! Te folosesti de orice sa-mi intuneci judecata, sa ma manipulezi, ca sa iti intinzi tentaculele in regatul meu!

- Regatul tau? Parca nu-ti pasa de Adabad.

- Uite ca-mi pasa!

- A doua minciuna pe ziua de azi. Sa recapitulam. Nu vrei sa te intorci in patul Reenei, sa produci niscaiva mostenitori. N-o vrei pe Layra. Ce vrei?

- Nu vreau nimic!

- Deja nu mai pot sa tin pasul cu atatea minciuni. Nu vrei nimic, intr-adevar, dar strabati Marginea fara ca Reena macar sa-ti porunceasca si faci pe iscoada, nu vrei nimic dar accepti invitatia mea in Castilia, nu vrei nimic, esti mort si ingropat, nu-i asa?

- Daca ma gandesc mai bine, poate vreau ceva.

Lucifer zambi siret.

- Sa-mi strapungi inima cu sabia stramosilor tai?

- Intocmai.

- De aceea trebuie sa ne aliem.

- Te gandesti numai la propria persoana, ca de obicei. Ai fi in stare de orice, chiar sa te inrudesti cu mine, numai sa-ti scapi pielea.

- Cand Marginea se va trezi la viata pe de-a-ntregul, atunci se va trezi la viata si regele Vardas, care-si va aminti ca are o datorie sacra fata de poporul sau, rosti Printul, cu glas profetic.

- Cred ca il prefer pe Kalibat, cel care cutreiera nisipurile.

- De ce n-ar fi amandoi?

- De ce tii mortis sa ma intorc pe tron? Ai vazut ceva?

De data asta, Lucifer privi adanc pe fereastra.

- Darul meu este corupt, dar chiar si asa, pot sa vad ca vin vremuri tulburi.

- Esti Printul intunericului, sunt sigur ca te descurci!

- Impotriva fortelor abisului?

Vardas deveni atent.

- Stiu ca ai vazut lucruri in Margine. Si eu crampeie, uneori. Daca nu starpim acea mazga, parazitii vor fi ultima noastra problema.

- Nu stiu cu ce-as putea fi de folos.

- Ma faci sa rad. Stau langa singurul om din istorie care s-a confruntat direct cu asa ceva… si a supravietuit. Acum vrei sa ma faci sa cred ca nu esti in stare de nimic?

- Am supravietuit, dar cu ce pret?

Lucifer tacu o clipa, apoi inspira adanc.

- Ai fost atacat recent. Simt putoarea, chiar daca o ascunzi sub alifii. Blestemul tau aduce cu sine un dar. Esti imun. Orice alt om ar fi fost mort pana acum.

- Crezi ca mi-ar fi parut rau?

- Stiu ca-ti doresti sfarsitul. Nimeni nu te cunoaste asa cum te cunosc eu. Du-te la vindecatorii mei. Vor face o treaba mai buna decat magicianul tau.

- Sunt miscat din cauza grijii pe care mi-o porti.

- Trebuie sa te tin in viata, chiar si contra vointei tale. Lumea inca mai are nevoie de tine.

Vardas se sprijini la randul sau de pervaz, paralel cu Printul. In gradina, printre flori, se putea vedea o fetita. Nu era singura. Cineva ii tinea hangul, alergand dupa ea.

- Nu ar fi trebuit sa doarma? se intreba Vardas.

- O sa-l omor pe Azazel, raspunse cel de langa el, pe un ton linistit, apoi continua sa priveasca harjoneala celor de afara.