EPISODUL 2

Werner se opri rasufland din greu, cu ochii atintiti spre manastirea de piatra ascunsa printre dealuri. Isi drese glasul.
- E aproape dimineata. Ce zici, ramanem aici?
- Avem de ales? Trebuie sa ne refugiem undeva.
Pasii lor apasati au culcat la pamant iarba grasa, incarcata de floricele albe, care se gasesc pretutindeni. 
Cei doi frati se opresc in fata portii masive din lemn. Werner incearca sa impinga usa, dar aceasta e de neclintit.
- Credeam ca manastirea e abandonata, zice el ganditor.
Barbatul incepe sa strige cu glas sonor, cerand gazduire oamenilor dinauntru. O luminita apare la unul dintre geamuri. Se aud miscari usoare in curte, nechezatul unui cal si cantec de greieri.
Poarta se deschide lent, foarte lent, dezvaluind curtea din piatra. Calatorii sunt intampinati de silueta unei femei imbracate intr-o roba de panza, incinsa cu un cordon albastru. 
- Eu sunt Werner, Regele de Piatra, stapanul acestui taram si protectorul lumilor de mijloc, iar ea este...
- Stiu cine sunteti, il intrerupse femeia.
- Venim in pace, zise Mira, vrand sa capete increderea Maicii.
Aceasta lasa pelerina pe spate, aratandu-si parul balai. Lumina lunilor ii evidentia ochii mari, albastri, senini. Mira constata ca era foarte tanara. Cu mult mai tanara decat s-ar fi asteptat.
- Maica Superioara este plecata intr-un pelerinaj in Insula Leprosilor, asa ca nu va poate intampina. Oamenii au nevoie de mainile ei vindecatoare.
- Tu esti inlocuitorul ei? intreba Werner.
- Da, eu ma ocup de manastire in lipsa Maicii. Sunt sora Flavia.
Cei doi inclinara scurt din cap, in loc de salut, iar ea le facu semn sa o urmeze spre chilii. 

*

Paharul de vin era pe jumatate gol. Werner se lasa pe spate, obosit. Mira batea darabana cu degetele pe masa din lemn de cedru, cercetand chipul maicii, care statea tacuta si nemiscata, alaturi.
- De unde ai stiut cine suntem? 
Fata blonda ridica ochii spre printesa, zambind timid.
- Maica noastra are darul inainte-vederii. Am fost avertizata de sosirea voastra. Va stiu gandurile. Intentionati sa-l vizitati pe druid. 
- Ar trebui sa stai departe de mintea, zice barbatul scurt, posac.
- Nu te mahni, rogu-te. Ti-am cercetat mintea ca sa ma asigur ca nu vii cu intentii necurate. Sunt responsabila pentru toate sufletele inchise in aceasta manasire. Sper ca poti intelege.
- Inteleg, mormai el. Chiar prea bine. Uite, nu vrem sa abuzam de ospitalitatea ta. Vom ramane pana la caderea noptii, apoi ne vom vedea de drum.
- Fugi de ceva, zise fata, muscandu-si buza inferioara.
- De bestii, vrajitori si uzurpatori, zise el ironic.
- Nu-ti este frica nici de bestii, nici de vrajitori, nici de uzurpatori. E altceva. 
- Asculta, zise el aproape enervat. Nu am batut atata drum ca sa fiu citit de o incepatoare. Vreau sa ma odihnesc. Atat.
Ea surase ciudat, dupa care se ridica brusc de pe scaun.
- Voi reveni, spuse ea soptit si parasi chilia.
Mira o privi ingandurata, apoi isi dezlipi buzele.
- Stie mai multe decat lasa sa se vada. Poate a fost instruita de Maica Superioara, poate e spion... Cine stie. Poate a ucis-o pe Maica Superioara si i-a luat locul, facand jocul Regelui Cenusa. 
Sa stam cu ochii in patru, frate. Ne-ar putea ucide in somn.
- Tocmai de aceea ma voi duce sa cercetez. Pune drugul.
Luptatorul tranti usa in urma sa, mergand precaut de-a lungul acelui coridor luminat de tortele infipte in pereti. Auzi voci tanguitoare, nefiresti, care se izbeau de ziduri. Se lasa ghidat de ele, mergand ca un hot, cu sabia pe jumatate trasa din teaca. 
Zari un fel de staul acoperit de paie, luminat slab de primele raze ale soarelui. Siluetele imbracate in haine negre stateau in cerc, murmurand un soi de cantec ciudat, ce aducea cu o litanie.
Werner trecu pragul, scotand sabia cu totul din teaca, maraind.
- Ce se intampla aici?
Sora Flavia ridica surprinsa capul, celelalte femei incepura sa tipe.
- Barbat! Barbat! Barbat!
Fecioarele o luara la goana, destramand cercul, acoperindu-si capetele si jelindu-se. El le privi uimit, neintelegand ce se intampla.
- Vei plati pentru asta, spuse blonda pe un ton sec.
- Ma ameninti? striga el. Sunt regele tau!
- Un rege ce n-a ajuns nicicand pe tron, alungat din propriul regat, urat de popor si dispretuit de garda roiala. 
- Masoara-ti cuvintele, izbucni el.
- Te-am primit in manastire, te-am ospatat, iar drept rasplata ai intrerupt Mesa. Acum va trebui sa asteptam sapte luni, pana la urmatoarea eclipa de luna, ca sa continuam ce am inceput.
- Nu am stiut, se scuza el, cu jumatate de voce. M-am gandit ca lucrati cu magie neagra, vrand sa imi faceti felul.
- Nu ai incredere in nimeni, nu-i asa?
- Nu.
- Bine faci.
Ea parasi staulul, iar Werner o urma suspicios.
- Daca lucram cu magie neagra, ai fi fost mort de acum un ceas.
- Bine. Sa presupunem ca nu esti vreun trimis la Regelui Cenusa. Care este rolul tau? De ce ai fost avertizata de Maica Superioara? 
Ea se opri brusc, privindu-l oarecum in zeflemea.
- Nu sunt decat un mesager. Mi s-a transmis faptul ca falsul rege a adus cu sine o preoteasa Hira, practicanta a magiei negre. Acesta e motivul pentru care te-a invins asa de repede, desi armata lui nu era nici macar jumatate din a ta. Ucide vrajitoarea care il ajuta si l-ai pus in genunchi. 
- Lasand la o parte faptul ca nu pot intra in palat, cum propui sa ucid vrajitoarea? Sunt foarte greu de eliminat.
- Greu, dar nu imposibil. Iti voi spune tot ce trebuie sa faci, dar cu o conditie.
Werner se incrunta usor.
- Ce conditie?
- Va trebui sa ma luati cu voi.